Speranța de viață la naștere în România a scăzut în medie cu 1,4 ani în timpul pandemiei de coronavirus – dublu față de media europeană, de 0,7 ani, potrivit unui raport oficial privind Starea Sănătăţii în Uniunea Europeană.
Țările europene cu cea mai ridicată speranță de viață sunt Norvegia (83,3 ani), Islanda (83,1 ani) și Irlanda (82,8 ani), în timp ce la coada clasamentului se află Lituania (75,1 ani), România (74,2 ani) și Bulgaria (73,6 ani).
Deși speranța de viață la naștere în România a crescut cu peste 4 ani între 2000 și 2019 (de la 71,2 până la 75,6 ani), pandemia a zguduit cifrele și a inversat unele dintre câștigurile înregistrate în ultimele două decenii. Astfel, speranța de viață în țara noastră a scăzut cu 1,4 ani, până la 74,2 ani, în timp ce media scăderii speranței de viață în Uniunea Europeană, în timpul pandemiei, a fost de 0,7 ani.
În 2020, diferența de gen în speranța de viață a fost în avantajul femeilor, acestea trăiesc cu aproape opt ani mai mult decât bărbații (78,4 ani față de 70,5), fiind printre cele mai mari decalaje din UE, notează digi24.ro
„Pandemia a evidențiat importanța consolidării asistenței medicale primare, a serviciilor de prevenție și a sănătății publice, într-un sistem de sănătate în prezent puternic dependent de îngrijirea în spitale”, se arată în raport.
Potrivit raportului, de vină pentru mai mult de jumătate din totalul deceselor înregistrate în țara noastră sunt comportamentele riscante în materie de sănătate: românii consumă mult alcool, fumează în exces, au o alimentație nesănătoasă și o activitate fizică redusă.
„România raportează un consum mai mare de alcool și diete mai nesănătoase decât mediile UE, dar obezitatea la adulți este cea mai scăzută din UE. Fumatul la adulți este acum puțin mai mic decât media UE. Acești factori de risc sunt mai răspândiți la bărbați decât la femei. Ratele supraponderale, obezității și fumatului în rândul adolescenților sunt ridicate și au crescut constant în ultimele două decenii”, scrie în document.
Cheltuielile pe cap de locuitor pentru prevenţie ale României sunt pe penultimul loc în UE. Acest lucru a însemnat că, înainte de pandemie, sănătatea publică era subfinanţată şi neperformantă. De exemplu, în rândul persoanelor în vârstă, rata de vaccinare împotriva gripei sezoniere scăzuse considerabil, de la puţin peste jumătate din grupul ţintă de vârstă înaintată în 2007 la aproximativ o cincime în 2018, consemnează raportul.
Cheltuielile de sănătate pentru asistenţa medicală primară sunt, de asemenea, cele mai scăzute în termeni absoluţi dintre ţările UE.
Punctele slabe din domeniul asistenţei medicale primare şi al prevenţiei pot explica ratele ridicate ale mortalităţii din România, atât din cauze care pot fi prevenite, cât şi din cauze care pot fi tratate, acestea din urmă plasând incidenţa deceselor pe locul patru în UE în 2017.
În profilul de sănătate al ţării inclus în raport se menţionează că România şi-a crescut semnificativ cheltuielile pentru sănătate, dar rămâne a doua ţară din UE cu cele mai mici cheltuieli în acest domeniu, atât pe cap de locuitor, cât şi ca pondere în PIB.
România are niveluri ridicate de finanţare publică pentru asistenţa medicală în regim de internare şi ambulatoriu, dar costurile din buzunar sunt, de asemenea, ridicate, în special pentru medicamentele în ambulatoriu.
Cu toate acestea, toate tratamentele şi serviciile pentru tratarea COVID-19 sunt furnizate gratuit, inclusiv medicamentele.
Referitor la pandemia de COVID-19, raportul menţionează că România a reuşit să îşi mărească semnificativ capacitatea de testare în timpul primului val al pandemiei COVID-19, dar ratele de testare rămân scăzute în comparaţie cu media UE.
Ratele ridicate de pozitivitate din al doilea şi al treilea val indică faptul că capacitatea de testare nu a ţinut pasul cu rata de transmitere în comunitate. În plus, presiunile exercitate asupra spitalelor de către pandemie au subminat accesul la îngrijiri care nu ţin de COVID-19.
Deficitul înregistrat în timpul pandemiei a stimulat crearea mai multor sisteme electronice de informaţii pentru a gestiona mai bine resursele limitate din domeniul sănătăţii. De exemplu, a fost creat un sistem de testare a diagnosticului pentru a îmbunătăţi comunicarea între laboratoare, organismele sanitare judeţene, medicii generalişti şi pacienţi. Un centru electronic centralizat de coordonare operaţională raportează acum zilnic gradul de ocupare a paturilor, ceea ce facilitează gestionarea resurselor. De asemenea, a fost dezvoltat un sistem de îngrijire la distanţă pentru a înlocui unele vizite faţă în faţă, care în viitor ar putea contribui la îmbunătăţirea calităţii îngrijirii pentru comunităţile insuficient deservite.
Potrivit raportului, campania de vaccinare COVID-19 a început relativ bine în România, deşi a fost întârziată de probleme de aprovizionare. Ea a fost sprijinită încă de la început printr-o strategie de comunicare cuprinzătoare şi coerentă, pusă în aplicare de guvern, dar ezitarea în privinţa vaccinării a limitat în continuare în mod grav acoperirea, iar programul de vaccinare pare să fi pierdut din avânt.
Profilurile de sănătate ale ţărilor din UE oferă o imagine de ansamblu concisă şi relevantă pentru politicile de sănătate şi sistemele de sănătate din UE/Spaţiul Economic European. Aceste profiluri sunt realizate în comun de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) şi Observatorul european pentru sisteme şi politici de sănătate, în cooperare cu Comisia Europeană.
Datele şi informaţiile din profilurile de sănătate ale ţărilor se bazează în principal pe statistici oficiale naţionale furnizate către Eurostat şi OCDE. Unele date suplimentare provin, de asemenea, de la Institute for Health Metrics and Evaluation (IHME), de la Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC), de la anchetele Health Behaviour in School-Aged Children (HBSC) şi de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), precum şi din alte surse naţionale.
