Banc. Ceauşescu trimite mai mulţi activişti în America pentru a se lămuri dacă poate extinde comunismul (el era pe cai mari atunci, după ce se plimbase cu caleaşca regală). După destul timp se întoarce doar unu (Gheorghe), care-i spune că în America e deja comunism, şi că aşa comunism ar dori şi el. Îl uimise faptul că şefii (patroni, directori, etc.) veneau la serviciu cu noaptea în cap, mult înaintea muncitorilor.
Capitalismul nostru de acum seamănă cu comunismul din care plecase Gheorghe să vadă doritul comunism american. De ce? pentru că asemenea viziune (şi Ceauşescu a fost un vizionar) depinde de poporul care-şi promovează prin vot „elite” pentru a deveni oamenii de stat, şi care ar trebui să pună în practică „viziunile doctrinare” pe care le-au povestit poporului. Dar, conform proverbelor (românii sunt cea mai „proverbială” naţie) se spune: „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă” şi, oricât ai vrea, „nu poţi face din rahat bici”. A se înţelege că „elitele”, de care-am tot vorbit în ultimii ani sunt de fapt bieţi „analfabeţi funcţionali” propuşi de poporul român, care e un şi mai clar şi clasic „analfabet funcţional”, care-şi are „doctrina” lui, total paralelă doctrinei „elitelor” alese. De aici începe nebunia care la noi pare veşnică. Or să zică unii cititori ai mei că iar nu mă iau de putere (ei vor să mă iau de puterea actuală), să las poporul în pace, că nu el, poporul, e vinovat, ci ei, aleşii, de parcă i-am ales eu, un umil scriitor la ziar, care n-a scris în viaţa lui de jurnalist decât despre doctrine şi viziuni.
Iniţiatorul Forumului economic de la Davos, profesorul Klaus Schwab, spunea că e necesară discutarea viitorului mai îndepărtat şi a ideologiilor prezente pentru că „În forma sa curentă, capitalismul nu se mai potriveşte lumii actuale, nu mai funcționează cum ar trebui”. Interesantă constatare. Comuniştii (Gorbaciov) au îngropat comunismul. E, cumva, timpul ca şi capitaliştii să îngroape capitalismul?
Să vedem. Desigur că, în culisele celor care conduc lumea, s-a deschis clar orizontul unei lupte pentru reorganizarea capitalului/capitalismului global şi, de asemenea, pentru o nouă „luare cu asalt a Raiului” de către clasa muncitoare. Se repetă ceea ce s-a întâmplat după cea mai mare criză capitalistă de la 1929, şi cea mai mare revoltă a proletariatului de la 1919 încoace (noua eră Americană consolidată de înfrângeri), când capitalismul a adus pe lume comunismul? Da, cu precizarea că, la noi, comunismul, odată adus pe scumpele plaiuri, n-a dispărut, şi nu va dispare, în vecii vecilor. Amin! De unde şi alt proverb: „Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie”, normal, desigur, de vreme ce poporul, viziunile şi doctrinele au rămas. Căci noi suntem cramponaţi, cum ziceam mai sus, ca popor, pe o scară a valorilor, ca involutivi notorii impulsivi, adică nişte „neica nimeni” săriţi de pe „fix” care se cred „buricul Pământului”, lucru inacceptabil în „Lumea” în care vrem a intra doar ca să fim „în rândul Lumii”. Încerc această „digresiune editorială” crezând încă, scuze, că presa nu e doar un „formator/informator de opinie” ci un „părtaş vizionar” corect la trecerea prin Istorie a unui Popor. Dar, de unde natura nu dă, nici Dumnezeu nu cere.
Istoria se repetă, şi revoluţiile se repetă. Rosa Luxemburg, acum peste 90 de ani, zicea: „Tovarăşi, istoria ne-a oferit o șansă care, dacă o ratăm, nu va mai veni încă o dată în timpul vieţii noastre. Am fost, sunt, voi fi. Acel viitor e încă al nostru pentru a-l îndeplini sau pentru a-l stâlci”.
Comunismul îşi are de fapt rădăcinile în Revoluţia din Februarie 1917, care a înlocuit autocrația ultimului țar, Nicolae al II-lea al Rusiei, cu o republică democrată și liberală (capitalistă), şi care republică, „s-a rugat” şi a incitat puciştii bolşevici să facă ce-au făcut, Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie (din 7 Noiembrie de fapt), aducătoarea comunismului. Gesturi, viziuni şi fapte pe care le vedem pe ecranele tv şi azi, şi pe care eu personal le privesc rar şi cu lehamite, că prea nu ne-a venit mintea la cap după atâta Istorie, prin care am trecut „ca gâsca prin apă”. N-am înţeles nimic.
În concepţia lui Marx, societăţile industriale capitaliste purtau cu ele sămânţa propriei distrugeri, iar revoluţia comunistă ar fi trebuit să se producă în occidentul industrializat, mai demult, în Anglia, nu în estul agrar, precapitalist, în Rusia.
În 1917 Lenin ajunsese la concluzia că era posibilă o revoluţie socialistă în Rusia (care era un stat feudal), pe baza tezei „verigii slabe” din lanţul internaţional al ţărilor capitaliste şi imperialiste. Spiritual, capitalismul este o atitudine mentală şi emoţională privită ca o sumă de însuşiri pozitive, raţionalizarea întregului mod de viaţă, şi o etică economică, la fel, raţională. Însă azi societăţile occidentale actuale sunt deja, şi încă de mult timp, aproape comuniste, dacă ne uităm la doctrine şi la popor.
În Istoria sa, care începe în antichitate, capitalismul a cochetat, a convieţuit şi a surclasat socialismul, ideologia opusă şi concurentul său retudabil. Dar aceeaşi lecţie de superioritate absolută a oferit şi nazismului. Singurii rivali mai sunt naţionalismul (deşănţat la noi), şi fundamentalismul. România nu este străină, nici incompatibilă cu capitalismul, dar e un vis greu de realizat. Despre români, în manuscrisele B 63, B91, Karl Marx concluzionează, după analiza momentelor sale istorice, că „poporul român e revoluționar”, dar ,,servilitatea față de anumite interese ale Rusiei e un titlul de promovare” şi „el (poporul) se veştejeşte la umbra protecţiei ruse”… Ne-a citit bine Marx.
***
M. Mihajlovici: În capitalism diferenţele sunt sociale, în socialism, capitale.
V. Butulescu: Capitalism românesc. Cei mulţi înghit în sec. Câţiva îmbuibaţi râgâie. Apogeul ipocriziei. Procesul comunismului, instrumentat de foşti comunişti.
V. Martin: Fără comunişti, capitaliştii se plictisesc. S-a văzut, socialismul nu poate fi construit decât în capitalism. Dacă nu ne-am putut face capitalişti, ne-am făcut anticomunişti.
I. M. Andric: Diferenţa dintre socialism şi capitalism constă în faptul că în socialism nu există Dumnezeu, iar în capitalism Dumnezeu e banul.
V. R. Panonski: Ce a furat comunismul, vinde democraţia.
