Mii de ceasuri i-au trecut prin mână ceasornicarului David Cristian de-a lungul vieţii sale. 35 de ani în care, în atelierul său din centrul vechi al Craiovei, se aude în fiecare zi cum “curge timpul”: tic-tac, tic-tac, tic-tac…
Aplecat asupra mesei sale de lucru, ceasornicarul încearcă de-o viaţă să desluşească tainele minusculelor mecanisme. Cu ajutorul unei lentile şi o precizie de nedescris, meşterul îşi câştigă traiul zilnic din repararea ceasurilor.
Experienţa dobândită în aproape 4 decenii de luptă cu timpul, îl face să creadă că azi, timpul se scurge altfel, mai repede, într-un ritm alert. Este timpul mai scurt sau suntem noi prea grăbiţi?
“Am învăţat meseria de la un ceasornicar, nea Mişu Panait îl chema, lucra în capul României Muncitoare, prin ‘81, acum 35 de ani. Era unul dintre cei mai buni ceasornicari din Craiova. A murit repede, din păcate, la Revoluţie, cu nebunia care a fost la Revoluţie, la ceasornicărie a murit. Am urmat şi o şcoală profesională, plătită de stat, pe vremea aia nu se putea să te angajezi la particulari, la patroni şi trebuia să te angajezi la stat. În ‘82 am venit aici, nu mi-a fost greu să învăţ meseria, acum mi-e mai greu că nu mai sunt tânăr dar dacă s-a prins de mine de la început, am rămas aici. Am făcut şcolarizare la Arad, doi ani într-unul. Meseria este frumoasă dar migăloasă, grea. Am surubelniţe, majoritatea au denumiri nemţeşti, iar piesele de ceasuri la fel. La şcoală când te duceai, te loveai de chestia asta, te întreba profesorul cu care făceai meseria. Noi care eram învăţaţi cu meseria, vorbeam în termenii noştri ceasornicăreşti. La şcoală la Arad am învăţat tehnologia meseriei, care includea cartea asta de ceasornicărie”, a spus David Cristian.
Tinerii nu mai vor să înveţe meseria
Ceasornicarul ne-a mărturisit că prea puţini tineri i-au călcat pragul dorind să înveţe tainele acestei meserii, iar cei care au venit, văzând că munca e migăloasă, nu au dorit să persevereze.
„E rău, acum, că nu mai vin să mai înveţe. Au mai fost bătrâni care au fost meseriaşi şi au murit, nu au învăţat nici ei pe nimeni la rândul lor. Acum eu am mai încercat cu unul cu altul, mai tinerei aşa, dar nu prea sunt interesaţi. Vin, se uită şi când văd şurubelele alea mici acolo…La ceasurile mari se mai bagă, la cele de masă, dar la alea mici nu, când văd şurubelele alea mici, pleacă. Nu se mai fac nici şcolarizări, dar asta nu depinde de noi, depinde de sus, de la Bucureşti”, a mai spus bărbatul.
De altfel, meşterul nici nu sfătuieşte pe nimeni să urmeze această meserie.
“E o meserie pe cale de dispariţie, nu mai suntem mulţi. Nu aş sfătui pe nimeni să urmeze meseria asta. Nu cred că s-ar merita. Nu prea aş sfătui. Poate să fie vreunul prea pasionat, să se bage şi la pendule, şi la ceasuri de masă, la ceasuri de mână”, a spus David Cristian.
Un ceas bun costă de la 15.000 de euro în sus
Cristian David spune că după Revoluţie au intrat în ţară tot felul de „făcături”, care sunt scumpe, dar care nu au calitatea celor de odinioară.
“Acum nu te mai poţi lua după firmă pentru că au apărut tot felul de făcături. Cele mai bune au rămas totuşi cele ruseşti, de erau odată, Slava, Raketa, Poljot, Chaika, Vostok, Luch, Pobeda. Acum au apărut tot felul de firme, cum ar fi Atlantic, dar care nu mai e ca Atlantic-ul care era odată, e pe baterie, costă şi o poală de bani, şi merge cât merge şi apoi nu mai poţi să-l repari pentru că nu ai piese pentru el. Pentru ălea mecanice mai găsim piese, dar pentru astea pe baterie, nu prea. Mai lucrăm cu Timişoara, cu Bucureştiul, mai facem comenzi, e mai greu să găseşti piese pentru ceasurile ăştia scumpe, de firmă, costă şi mult iar clientul dacă îşi permite să-l repare bine, dacă nu, nu”, a spus ceasornicarul.
Lucrând de-o viaţă cu micile bijuterii, îşi dă seama imediat de valoarea acestora.
“Mai vin clienţi cu ceasuri pe care scrie Rolex şi ei cred că sunt adevărate. Piaţa e foarte largă acum , Turcia, China, Hong Kong. Sunt oameni care îşi cumpără un Rolex din târg, dau 50 de lei pe el şi zice că are Rolex. De unde? Un Rolex adevărat costă de la 15.000 de euro în sus, dar dacă nu se pricepe. Au apărut tot felul de ceasuri aduse din partea cealaltă”, a spus bărbatul.
De asemenea, ceasornicarul spune că, de regulă, cei mai în vârstă mai au ceasuri adevărate, cei tineri, au acum telefoane mobile şi măsoară timpul altfel.
“Persoanele mai în vârstă vin cu ceasurile pe care le enumerai eu mai înainte, Pobeda, Slava, Poljot,cu ceasuri vechi, cu cele de buzunar, mai vechi. Nu îşi iau ei ceasuri care au apărut acum, poate să-l lase copilului cadou sau mai ştiu eu cum”, ne-a mărturisit ceasornicarul.
