Managerul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, dr. Bogdan Fănuţă, a vorbit, într-un interviu acordat Jurnalului Olteniei, despre hibele din sistemul de sănătate şi despre ce trebuie să facă autorităţile în domeniu pentru a-l readuce pe linia de plutire. Acesta a explicat stadiile lucrărilor de reabilitare şi reparaţii desfăşurate în cadrul spitalului, punând accent, totodată, şi pe comportamentul pacienţilor.
Anca Ungurenuş: Aş vrea să începem discuţia cu şantierele din Spitalul de Urgenţă Craiova. Pe ce secţii se mai lucrează în această perioadă?
Bogdan Fănuţă: În momentul de faţă nu mai lucrăm decât strict pe contractul pe care îl avem cu Penitenciarul Craiova şi la ora aceasta se lucrează în secţia de Radioterapie II, practic de medicină nucleară, iar în farmacia spitalului se fac lucrări de igienizare în partea depozitului de medicamente, care nu a mai fost igienizat de foarte mult timp. Există infiltraţii şi, atunci, partea de depozitare a medicamentelor a fost luată şi pusă pe aceste igienizări. A existat un acord şi o discuţie cu Consiliul Judeţean (CJ) Dolj în ceea ce priveşte partea de igienizare astfel încât noi, prin resursele proprii, să încercăm să ne ocupăm de ceea ce nu este tocmai parte de spital, ci mai degrabă spaţii anexe şi conexe ale spitalului, urmând ca cei de la CJ să se implice în partea de spitalizare efectivă, pentru că dânşii au mai mulţi bani şi pot să investească mai mult astfel încât condiţiile să fie mai bune acolo.
A.U.: Ce etaje sunt gata acum?
B.F.: S-a igienizat etajul 6, Ortopedie, etajul 7, Urologie şi partea de Ginecologie plus partea de la lifturi, unde au fost schimbate geamurile iniţiale ale spitalului, pe care probabil le ştie toată lumea. Ele vor fi schimbate de sus până jos. Ieri am fost la CJ, se evaluau propunerile tehnice pentru licitaţia pentru etajul 2 şi 5. Etajul 8 se va scoate la licitaţie pe data de 12, am înţeles, iar la etajul 9 se va termina evaluarea definitivă săptămâna viitoare şi va fi scos la licitaţie. Când vorbim despre etajul 8 ne referim la secţia de Obstetrică şi Neonatologie. Am putut, în final, să igienizăm sau să renovăm această secţie datorită faptului că a fost într-un proiect de modernizare al Băncii Mondiale, unul despre care ştim cu toţii ce s-a întâmplat. Jumătate din aripa dreaptă a etajului 8 este dezafectată, aripă care la rândul ei nu poate fi readusă la normal decât după consolidarea spitalului. Date fiind aceste probleme, a existat imposibilitatea de a igieniza sau de a face vreo lucrare în acea zonă, ea fiind prinsă în proiectul Băncii Mondiale. Acest proiect s-a terminat şi Craiova s-a închis cu acea gaură acolo, dar e un câştig pentru că s-a putut şi se poate scoate la licitaţie igienizarea acelei zone. Ca în multe alte zone, nu s-a făcut nimic de 40 de ani. Pereţii de pe holul spitalului sunt cu igrasie, rupţi, decojiţi, ştim cu toţii. Oricum, etajele 2, 4, 8 şi 9 sunt cele care arată cel mai rău şi la care nu s-a făcut nimic aproape niciodată. Etajul 2 se va extinde către partea pe care am lucrat noi, către Gastro, Medicină Internă şi Reumatologie. Acolo, noi am făcut lucrările mari, însă i-am rugat pe cei de la CJ să ne pună linoleum ca să avem o imagine unitară a întregului etaj.
Stomatologia de urgenţă, parte din viitoarea UPU
A.U.: Există, în incinta spitalului, alte şantiere: clinica de cardiologie, unitatea de primiri urgenţe (UPU) şi morga. La clinică ştiu că se aştepta încheierea unei licitaţii pentru un angiograf pentru a se putea închide clădirea…
B.F.: S-a încheiat, ce-i drept, cu descalificarea tuturor participanţilor pentru a doua oară, motiv pentru care s-a reluat licitaţia, cea de-a treia. Dacă se întâmplă şi a treia oară, ne pare rău, însă nu putem să trecem peste anumiţi paşi. Atâta timp cât ofertanţii nu prezintă toate documentele necesare şi nu ne fac dovada acelor documente, nu vom putea încheia acel contract şi nu vom putea închide nici clădirea. Lucrurile devin mai complicate în sensul în care nici liftul nu poate să ducă acel echipament. Efectiv, recepţia clădirii nu poate fi făcută până când echipamentul nu este băgat acolo. La UPU, lucrările sunt într-un stadiu destul de avansat. A fost o mare problemă cu parterul clădirii. se ştie că spitalul este într-o zonă mlăştinoasă din care a fost destul de greu să iasă constructorul. La ora aceasta s-a ieşit, suntem la nivelul doi, care se face pe structură metalică. Sperăm că o să se termine la începutul anului 2017. Va rămâne atunci de discutat partea de dotare, dacă acea UPU va deveni parte a spitalului. Spun asta pentru că la această oră se poartă discuţii despre noul spital regional, încât UPU se va muta în acest nou spital. Va trebui să discutăm foarte clar dacă acea extindere va rămâne a urgenţei. În ceea ce priveşte morga, unde lucrările au început anul trecut, s-a încheiat ridicarea acesteia, suntem la acoperiş, urmează să se facă finisajele. Am purtat o discuţie cu cei de la anatomie patologică şi prosectură, pentru a stabili ce aparatură au nevoie, la ce sume se ridică aceasta şi modalitatea de achiziţie, urmând să găsim sursele de finanţare. Fie că va fi Ministerul Sănătăţii, fi CJ sau surse mixte. Depinde de valorile echipamentelor. Pe lângă noua construcţie, se igienizează şi reamenajează partea existentă de anatomie patologică.
A.U.: Stomatologia, în ce stare se găseşte? Este singura stomatologie de urgenţă din Craiova şi din judeţ.
B.F.: Stomatologia din urgenţă este într-o variantă destul de veche. Ea este prinsă în continuare în noua structură a UPU şi va fi dotată cu tot ce înseamnă parte de urgenţă stomatologică. Nu mai există un alt serviciu de urgenţă, suntem singurii şi toată lumea vine la noi. În această parte se întâmplă foarte multe lucruri în special după orele 18:00-19:00, când majoritatea cabinetelor stomatologice se închid.
A.U.: Toată lumea este interesată dacă veţi scoate, în continuare, posturi la concurs.
B.F.: Cu siguranţă. Nu ştim data la care le vom scoate. Nu putem să stăm într-o variantă în care nu vom scoate la concurs, însă au fost destule restricţii bugetare din acest punct de vedere, iar până când nu va exista o variantă legală de scoatere a posturilor la concurs nu o vom face. Ştiu că sunt deficienţe, nu numai la noi, dar se tot discută, la această oră, normarea personalului medical. Ea este relativă. Bineînţeles, această creştere a numărului de personal înseamnă şi o creştere a bugetului pe partea de resurse umane, deci o creştere a salarizării. Trebuie înţeles că bugetul unui spital nu este unul care să vină separat. Adică, dacă mi-am angajat 300 de oameni, Casa de Asigurări de Sănătate (CAS) o să-mi plătească salariile lor. Nu. Din aceeaşi sumă fixă va creşte ponderea salariilor în detrimentul altor cheltuieli. Atunci, trebuie să stăm să ne gândim de unde tăiem. De la utilităţi? Nu. Dacă tai de la curent, gunoi sau apă, mâine vin respectivii şi îmi taie firul. Singurele locuri de unde mai avem posibilitatea să tăiem sunt medicamentele şi materialele sanitare. Şi atunci, ce am făcut? Am crescut numărul de personal, avem personal care se ocupă de pacienţi, dar nu avem cu ce să îi îngrijim.
„Vitaminele nu sunt medicamente de urgenţă”
A.U.: Mai există problema medicamentelor şi a materialelor sanitare?
B.F.: O să vă răspund la întrebarea asta, numai că s-ar putea să fiu subiectiv. Din punctul meu de vedere, marea problemă s-a rezolvat. Mai există, cu siguranţă, mici probleme. Este imposibil să cumperi toate medicamentele existente pentru nevoile tuturor doctorilor. În momentul de faţă, suntem la o evaluare – după ce am trecut de acreditarea spitalului – prin care, în urma protocoalelor, vom şti clar de ce medicamente avem nevoie. Până acum, pe fiecare secţie, fiecare medic avea libertatea de a trata pacientul cum voia, în funcţie de propriile tehnici şi modalităţi de tratament. Ţinea de medic, nu era o alegere unitară. În momentul de faţă, prin impunerea acestor protocoale, în cadrul Compartimentului de Calitate care a fost înfiinţat anul trecut, se încearcă, într-un fel, uniformizarea, astfel încât să nu fiu nevoit să cumpăr o sută de feluri de medicamente diferite, pentru că nu am cum să le iau pe toate. Este o utopie să gândim că vom putea să avem în spital toate medicamentele pe care le visează oricine. Nu. Noi suntem un spital de urgenţă. Într-un spital de urgenţă se consumă medicamente de urgenţă. Vitaminele nu sunt medicamente de urgenţă, spre exemplu. Sunt oameni care se internează în spital cu afecţiuni acute, însă pentru anumite comorbidităţi eventuale, care sunt cronice, noi nu suntem obligaţi să îi tratăm. Noi suntem obligaţi să îi tratăm cazul acut. Că dânsul vrea să i se pună şi o perfuzie cu vitamine pe lângă lucrurile celelalte, spitalul nu este obligat să le acorde. Aceste lucruri ar trebui mai bine explicate şi de către reprezentanţii CAS, dar şi de către cei ai Ministerului Sănătăţii, care au mult mai mare acces la media la nivel naţional. Spre exemplu, să spunem că a venit în urgenţă cineva pe care îl doare capul de trei săptămâni. Nu poate să ne spună să facem orice ca să îi luăm durerea de cap. Nu s-a dus la medicul de familie, nu este asigurat, e în regulă. Are posibilitatea să plătească. Foloseşte sistemul de urgenţă pentru a se evalua într-o situaţie care nu e de evaluat. Nu spune nimeni că oamenii nu au dreptul la aceste servicii, dar ele devin din ce în ce mai frecvente pe acelaşi număr de personal, iar pentru cazurile grave nu ai timpul suficient necesar. Pentru că omul care a venit acum o jumătate de oră şi îl doare capul de trei săptămâni vrea să fie consultat înaintea unuia care a avut un debut de durere de cap acută şi care trebuie să facă o investigaţie rapidă, pentru că există posibilitatea existenţei unui accident vascular cerebral, spre exemplu. E foarte greu să îi explici omului în urgenţă de ce intră altul înaintea lui. Ştiu că această educaţie medicală este greu de făcut, dar trebuie să încercăm să explicăm tuturor că sistemul sanitar nu e la liber. Nici banii care mi se plătesc mie de la CAS nu sunt la liber, absolut deloc. Eu am un buget şi trebuie să mă încadrez în el. Ni se spune că toată lumea are dreptul la servicii de sănătate. Da, au dreptul la urgenţă. Acesta este un spital de boli acute. Acut înseamnă că vii, îţi rezolvi problema şi pleci. Nu e un spital de boli cronice. Noi nu suntem obligaţi să cumpărăm vitamine, creme, ca să se dea pacientul pentru că îl doare şi genunchele, şi îl mai doare şi spatele şi după ceafă.
A.U.: Vă întrebam mai devreme despre angajări pentru că ştiu că avem o situaţie mai neplăcută la Oncologie.
B.F.: Da, la Oncologie au rămas doi medici: domnul prof. Bădulescu şi doamna doctor Luiza Pârvulescu.
A.U.: În contextul acesta, ştim că CJ Dolj are un proiect pe fonduri europene, o clinică de Dermatologie şi Oncologie. Se poate realiza o astfel de clinică având în vedere că nu prea există personal?
B.F.: Da. La ora aceasta sunt doar doi medici care lucrează. Noi am scos posturile la concurs anul trecut, de două sau trei ori, nu s-a prezentat nimeni, motiv pentru care şi în 2014 şi în 2015 am scos posturi la rezidenţiat, câte două pe an. În momentul de faţă avem patru medici rezidenţi în formare, deci, într-un fel sau altul, viitorul Oncologiei, ca să spunem aşa, este asigurat. Vom mai scoate şi anul acesta posturi la concurs, dacă nu se vor ocupa, vom scoate din nou la rezidenţiat, astfel încât să reuşim, de-a lungul timpului, să ne asigurăm. Acum suntem într-o perioadă deficitară, dar peste trei-patru ani vom avea suficienţi medici astfel încât această clinică să meargă mai departe, să îşi reia numărul de paturi şi să funcţioneze aşa cum trebuie.
Sistemele privat şi de stat trebuie să aibă o colaborare strânsă
A.U.: Şi, eventual, să fie reabilitată.
B.F.: Este unul dintre cele mai importante lucruri. În plus, am adus şi un medic hematolog, am mai scos încă un post la rezidenţiat pe hematologie, pentru diversificarea serviciilor de oncologie, pentru onco-hematologie. Mai avem probleme şi pe partea de onco-pediatrie, unde am scos un post şi o să vină medic. În principiu, problemele la această oră sunt de medici care se ocupă de acelaşi număr de pacienţi, număr care nu a scăzut deloc prin plecarea medicilor pe care i-am avut aici, iniţial plecaţi în concediu fără salariu şi ulterior prin demisie. Mergând în sistemul privat, au ales să facă treaba mult mai bine plătită. Însă trebuie înţeles că acest exod al medicilor din sistemul de stat către sistemul privat are şi deficienţe. Pacienţii oncologici sunt pacienţi pe care, într-un fel sau altul, fazele terminale tot într-un spital îi prind. Cred că este acelaşi interes, şi la stat, şi la privat, să se realizeze o reţea şi o colaborare foarte strânsă. Sistemul privat are numai spitalizare de zi, iar pacienţii în stadii terminale chiar au nevoie de îngrijiri.
„Infecţii nosocomiale sunt în toată lumea, inclusiv în America”
A.U.: Dacă în Craiova s-ar întâmpla, la o proporţie mai mică, ceea ce s-a întâmplat la Colectiv anul trecut, Spitalul de Urgenţă ar face faţă?
B.F.: În primul rând, Spitalul de Urgenţă nu este acreditat să trateze marii arşi. Posibilitatea noastră de a trata arşi este nulă. Noi tratăm arşi cu arsuri până în anumite grade. Asta putem face. Mai departe, pentru cei cu peste 40% arsuri, care trebuie să stea într-un salon steril, cu ventilaţie proprie, filtre hepa şi aşa mai departe, este imposibil. Nu există dotarea necesară pentru a crea astfel de structuri. Ele sunt mâncătoare de bani. Să ai un salon steril pe care să îl ţii în permanenţă aşa în speranţa că va veni un mare ars înseamnă costuri mari, pentru că poţi să nu îl foloseşti niciodată. Aceste lucruri trebuie centralizate şi gândite la nivel central de către o autoritate, în speţă de Ministerul Sănătăţii, şi anume unde repartizează aceste paturi. Sunt unele la Bucureşti, unele la Timişoara. Dacă, doamne fereşte, se întâmplă ceva în Craiova, există posibilitatea să trimitem pacienţi şi la Bucureşti, şi la Timişoara. Dar, dacă se întâmplă în Timişoara, îi trimitem pe toţi la Bucureşti? Străbatem toată ţara asta? Cred că trebuie să existe o strategie şi să se discute cu cărţile pe faţă. Au trecut atâţia ani, Spitalul de Urgenţă din Craiova nu este singurul. Faptul că se igienizează nu înseamnă că sunt nişte condiţii de cazare mai bune ale pacienţilor. Dar care este standardul ţării noastre în îngrijiri medicale? De ce populaţia din Craiova nu beneficiază de aceleaşi standarde ca cea de la Târgu Mureş? Acum construim clinica de chirurgie cardiovasculară. Nu ştiu cât va dura până vom reuşi să terminăm licitaţiile, însă ea va fi funcţională. Abia atunci când va fi gata putem să spunem că un om care face infarct miocardic în Craiova are aceeaşi şansă ca omul din Târgu Mureş sau din Bucureşti. Asta pentru că timpul de intervenţie se scurtează. La ora asta, un om care face infarct în Craiova este tratat parţial la noi, după care îl trimitem la Bucureşti. Înseamnă timpi care uneori fac diferenţa între viaţă şi moarte. Trebuie să ne asumăm anumite lucruri, inclusiv costurile. Nu putem să spunem că ne dorim un sistem fără infecţii nosocomiale. Să fim serioşi, despre ce discutăm? Infecţii nosocomiale sunt în toată lumea, inclusiv în America. Se induce ideea că numai la noi se întâmplă. Este o prostie, îmi cer scuze că o spun, dar trebuie recunoscut. Îmi pare rău, se întâmplă în Germania, acolo rata acestor infecţii este între 7 şi 10%, în cele mai performante sisteme de sănătate. Mai auzeam că nu există aşa ceva la Spitalul Militar din Bucureşti. Îmi pare rău, ori nu le declară, ori… Nu există aşa ceva. Germenii trăiesc în spitale, devin din ce în ce mai puternici în spitale. Ei nu trăiesc acasă. La noi se dezvoltă germeni destul de agresivi, pentru că trec de toate substanţele dezinfectante, se adaptează. Se face sterilizare, se face decontaminare, sunt nişte cicluri. A, că sunt pereţii aşa cum sunt şi că se spune că în pereţi cresc germeni. Să fim serioşi, germenii trebuie să mănânce. Nu mănâncă bucăţi de cărămidă.
