Premierul Dacian Cioloş a lansat o tiribombă. Fără ca nimeni să-l întrebe. S-a băgat într-un uriaş scandal. Nechemat. Este vorba despre cartele prepay. Cartele prepay au fost de mai multe ori obiect de dispută naţională. Dar şi internaţional. Serviciul Român de Informaţii a încercat să le interzică. Curtea Constituţională s-a opus. Sub motiv că este anti-constituţional. Şi s-a băgat în ciorbă prim-ministrul. Tehnocratul. Şi lansează în spaţiul mediatic o veritabilă bombă. Cum că Statul Islamic se foloseşte de aceste cartele româneşti. Curat murdar. Să vedem cât de văzduhist este Dacian Cioloş!
Orice sistem de securitate, din orice timp şi din orice stat, dispune de putere. Iar puterea are tendinţa să nască putere. Cu alte cuvinte, orice serviciu secret vrea să obţină mai multă putere decât cea pe care i-o oferă, cu generozitate, sistemul politic. De ce ar face România excepţie?
SRI ar dori să controleze tot. Tot ce mişcă în spaţiul virtual. Tot ce mişcă în materie de comunicaţii telefonice. Tot ce mişcă, în general. Cine îi impută acestei instituţii această lăcomie de a avea din ce în ce mai mult este cel puţin nebun. Pentru că apetenţa Serviciului pentru o putere mai mare este cât se poate de firească. Nefirească este disponibilitatea celor care acordă această putere. Puterea SRI este dată de Parlament. Şi, într-o oarecare măsură, de Guvern. Care este parte a Executivului. Cealaltă parte fiind instituţia prezidenţială. Dar, atenţie! Prudent, preşedintele Klaus Iohannis nu s-a pronunţat în legătură cu cartele telefonice pre-plătite.
Dar cine s-a pronunţat? S-a pronunţat societatea civilă. Care spune că un control al acestora încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Şi s-a mai pronunţat Curtea Constituţională. Care afirmă, negru pe alb, cum că un asemenea control al cartelelor prepay contravine legii fundamentale a statului. Şi, în aceste condiţii, sare ca ars un premier de avarie. Tehnocratul. Domnul Dacian Cioloş. Ce îl mână pe acest Dacian Cioloş în luptă?
Aş vrea să fim clarificaţi cu câteva elemente esenţiale:
1. Domnul Dacian Cioloş, în calitatea sa de prim-ministru, îşi permite să informeze opinia publică internă şi externă cum că asemenea cartele prepay au fost utilizate de terorişti pentru punerea la cale a loviturilor care au îngrozit întreaga lume. Cartele româneşti. Nu aduce nicio dovadă în acest sens. Afirmaţia sa poate pune pe butuci România. Face acest stat complice la recentele atentate.
2. Din câte ştiu, prim-ministrul, în România, răspunde, în primul rând, de buna administrare a treburilor statului. Din câte ştiu, sau poate mă înşel, cine ştie, acest Guvern este unul de avarie. Un Guvern de un an. Un Guvern lipsit de orice fel de suport politic. Un Guvern tolerat. O găselniţă nefericită a principalelor partide politice. Şi tot din câte ştiu, de un an şi ceva avem un preşedinte ales de popor. În persoana lui Klaus Iohannis. A cărui principală misiune este fix siguranţa naţională. De unde până unde se erijează Dacian Cioloş în veghetor al siguranţei naţionale? Sau, Doamne fereşte, este trimis la înaintare? Şi atunci, de către cine?
3. Nu este oare rezonabil ca cetăţenii României să primească câteva dovezi sau măcar una singură, cum că aceste cartele prepay, utilizate pe teritoriul statului nostru, au fost folosite de terorişti? O asemenea dovadă nu există. Şi nici măcar indicii. În aceste condiţii, statul român este anatemizat. Chiar de premierul în funcţie.
4. Înainte să deschidă gura, înainte de a se da pe tobogan, nu ar fi fost firesc ca domnul Dacian Cioloş să îşi pună consilierii să facă o minimă investigaţie? Şi să ne spună şi nouă, clar, fără abureli, în câte ţări din Europa cartelele prepay există? Şi în câte ţări nu există. Şi în ce state din Europa interdicţiile privind aceste cartele au fost, ca şi la noi, declarate anti-constituţionale.
Am putea continua mult şi bine cu asemenea raţionamente. Dar nu are rost. În schimb, acum, pentru prima dată, cred că devine necesară o speculaţie. Fără a avea, recunosc, pentru moment, vreo probă în acest sens. Nu cumva acest domn Dacian Cioloş este, el însuşi, parte a “sistemului”? Aoleo! Nu o fi şi acest individ ofiţer acoperit? Şi dacă da, lucrează el pentru România? Adică pentru interesul naţional?
