Peste 142.000 de români îşi sărbătoresc onomastica marţi, 20 iulie, de Sfântul Ilie, conform datelor furnizate de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.
Este vorba despre 142.087 de persoane – 104.844 de sex masculin şi 37.243 de sex feminin.
În ce priveşte prenumele masculine, situaţia este următoarea:
– Eliade – 247;
– Elias – 4.386;
– Elie – 36;
– Elis – 838;
– Ilia – 372;
– Ilie – 93.366;
– Iliev – 3;
– Ilieş – 86;
– Iliuş – 15;
– Iliuţă – 3.451;
– Lică – 2.044.
Persoanele de sex feminin care îl au ca patron spiritual pe Sfântul Ilie poartă numele:
– Eliana – 1.173;
– Elis – 549;
– Ilia – 151;
– Iliana – 3.457;
– Ilinca – 23.627;
– Ilincuţa/Ilincuta – 88;
– Iliuţa – 391;
– Lia – 6.174;
– Lica – 1.633.
Cinstit de creştini ca aducător de ploi, după ce, prin rugăciunea sa, a salvat de la moarte poporul din Israel, după trei ani şi jumătate de secetă, dar şi ca divinitate populară a Soarelui şi a focului, atestată prin numeroase tradiţii şi datini, Sf. Ilie Tesviteanul se prăznuieşte pe 20 iulie.
Ca divinitate populară a Soarelui şi a focului, Sfântul Ilie provoacă tunete, trăsnete, ploi torenţiale şi incendii, leagă şi dezleagă ploile, hotărăşte unde şi când să bată grindina. Sfântul Ilie este cunoscut şi ca patron spiritual şi protector al aviatorilor români.
Sfântul Ilie Tesviteanul era apărător înflăcărat al credinţei în Dumnezeu şi unul dintre profeţii Legii Vechi şi locuia dincolo de Iordan, în cetatea Tesve, iar de la denumirea acestei localităţi se trage şi numele său.
El a trăit, cu 850 de ani înainte lui Iisus Hristos, pe vremea lui Ahab, regele evreilor, care s-a căsătorit cu Isabela, o prinţesă feniciană din Sidon, care se închina zeului Baal.
Ahab, preţuind frumuseţea femeii mai mult decât credinţa în Dumnezeul unic al iudeilor, şi-a obligat poporul să se închine zeului Baal. Aceste fapte au atras mânia divina şi Dumnezeu i-a încredintat lui Ilie misiunea de a-l mustra pe rege.
După rugăciuni adresate lui Dumnezeu Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit, iar în urma lui seceta şi foametea au cuprins toată ţara.
După trei ani şi jumatate poporul iudeu şi-a recunoscut greşeala de a se fi închinat zeului Baal, iar Dumnezeu a răsplătit rugaciunie lui Ilie cu o ploaie care a răcorit pământul şi foametea a încetat.
Sfântul Ilie a săvarşit multe minuni, prima dintre ele petrecuta chiar în casa vaduvei din Sarepta Sidonului, unde proorocul stătuse mai mult timp în perioada de secetă. Aici, pe lângă faptul că hrana lor nu se termina niciodată, proorocul l-a înviat pe fiul văduvei. O altă minune a fost cea prin care, după rugăciuni adresate lui Dumnezeu, a adus foc din cer peste jertfa de pe Muntele Carmel. Pe lângă acesta profetul Ilie a ars de viu pe regele Ohozia, prin rugăciune şi prin coborârea focului din cer, ca pedeapsă pentru că acesta păcătuise grav. Înainte de a fi înalţat la cer, proorocul Ilie, însotit de ucenicul sau Elisei, a lovit cu mantia apa Iordanului care s-a strâns pentru ca cei doi să treacă pe uscat.
Mare făcător de minuni în timpul vieţii şi după ce s-a urcat la cer într-un car de foc, proorocul Ilie a primit de la Dumnezeu puterea de a „deschide şi a închide cerurile”. Creştinii ortodocşi îl cinstesc în fiecare an la 20 iulie şi îl consideră ocrotitorul recoltelor, sfântul care aduce ploaia, dar şi divinitatea care, mâniată de oameni, aruncă grindină şi trăsnete, scrie agerpres.r
În credinta populară se mai spune că demonii fug din calea lui şi vin pe pământ, unde se ascund sub copaci sau chiar în trupurile unor animale. Una dintre superstiţiile legate de Sfântul Ilie este aceea că dacă tună şi fulgeră oamenii trebuie să îşi facă semnul crucii, pentru că Dumnezeu i-a dat voie Sfântului Ilie să lovească orice pentru a doborî demonii, mai puţin crucea. În tradiţia populară, aceasta este o zi de care mulţi oameni se tem. Ca divinitate solară Sfântul Ilie provoacă tunete, trăsnete, ploi torenţiale şi incendii. Se mai spune că cine munceşte în această zi îl mânie pe Sfântul Ilie, care trimite asupra oamenilor trăznete, grindină şi ploi.
În această zi, ogoarele se stropesc cu agheasmă, pentru ca ele să aducă rod bogat în anul următor. În dimineaţa praznicului, se culeg cele mai bune plante de leac, care se usucă în locuri ferite de umezeală. Tot acum se culege şi se sfinţeşte la biserică şi busuiocul. În dimineaţa zilei de 20 iulie, la ţară se culeg plante de leac, în special busuioc, se pun la uscat în podurile caselor sau în cămări. Femeile duc în această zi busuioc la biserică pentru a fi sfinţit, după care, întoarse acasă, îl pun pe foc, iar cenuşa rezultată o folosesc în scopuri terapeutice.
De Sfântul Ilie, în satele din Bărăgan unde oamenii încă respectă toate obiceiurile, se duc fructe la biserică. În vechime se spunea că nu era voie să se consume mere până la 20 iulie şi nici nu trebuia ca aceste fructe să se lovească unul de altul, pentru a nu cădea grindina. Tot azi merele, considerate fructele Sfântului Ilie, sunt duse la biserică pentru a fi sfinţite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.
În multe zone din ţară, de Sfântul Ilie se mai păstrează tradiţia recoltării mierii de albine, cunoscută sub numele de „retezatul stupilor”. Datina este împlinită de bărbaţi credincioşi, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare. La masa festivă sunt invitaţi prieteni şi rude să deguste mierea şi să cinstească un păhărel de ţuică îndulcită cu miere nouă. Se spune că ritualul atrage prosperitate în casele apicultorilor şi le apără stupii de mană.
Ce nu ai voie să faci de Sfântul Ilie:
– Pe vreme de furtună, este interzis să te adăpostești sub lemn de carpen, deoarece diavolii se ascund în acest lemn.
– Dacă este furtună, se spune că nu trebuie să se deschidă ușile și geamurile, ca să nu intre în casă diavolii care fug de Sfântul Ilie.
– Se spune că dacă tună de Sfântul Ilie, alunele seacă, iar fructele fac viermi.
-Nu se lucrează câmpul de Sfântul Ilie, de teama trăznetelor și a grindinei. De asemenea, nu se coase și nu se spală.
