Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcriţa
„Căci Eu ştiu că nelegiuirile voastre sunt multe şi că păcatele voastre sunt fără număr:
asupriţi pe cel drept, luaţi mită şi călcaţi în picioare la poarta cetăţii dreptul săracilor”.
(Biblia, AMOS 5.12).
Cuprins
1. Precizări preliminare.
2. Actualizarea fondului de pensie, la data ieşirii la pensie, prin formula de calcul a dobânzii compuse.
3. Calculul dobânzii compuse, pe exemplul contribuţiei lunare la sistemul public de pensii.
4. Concluzii.
5. Principalele inechităţi, discriminări, privilegii şi fraude, săvârşite în România, prin legislaţia pensiilor.
1. Precizări preliminare
„O nedreptate făcută unuia este o ameninţare pentru toţi” (Montesquieu, Despre spiritul legilor)
Sistemul de pensii bazat pe contribuţiile efectiv achitate de fiecare salariat pe parcursul anilor de muncă, numit şi „principiul contributivităţii”, este singurul şi cel mai echitabil sistem de pensii care există în lume, şi care se aplică în ţările care au dorit cu adevărat aplicarea unui sistem de pensii echitabil.
Sistemul de pensii bazat pe „principiul contributivităţii” presupune:
1) veniturile acordate sub formă de pensie sunt corelate cu contribuţiile achitate, adică pensia fiecăruia se stabileşte numai şi numai în funcţie de contribuţiile efectiv achitate;
2) „egalitate în contribuţii = egalitate în pensii” sau, altfel spus, „contribuţii egale = pensii egale”; aceasta presupune că persoanele care sunt similare din punct de vedere al plăţii contribuţiilor similare şi din punct de vedere al mărimii pensiilor;
3) existenţa unui singur principiu şi a unui singur act normativ, a unei legi unice şi unitare după care se acordă pensiile.
4) existenţa „contul individual de pensie” pe baza căruia fiecare persoană cunoaşte, în orice moment, precis cât a economisit pentru asigurarea bătrâneţilor, câţi bani albi pentru zile negre a strâns.
De menţionat că în România au exista, şi există, zeci de acte normative (de până la 80 în unii ani) prin care se acordau „pensii speciale” exorbitante (de până la 37.000 de lei lunar), care nu au la bază contribuţiile efectiv achitate pe parcursul anilor de muncă de aceşti „pensionari suprastatali”.
De ce nu se vrea introducerea în România a sistemului de pensii bazat contribuţiile efectiv achitate de fiecare pe parcursul anilor de muncă ?
Din cauză că prin aplicarea sistemului de pensii bazat pe „principiul contributivităţii”, nu s-ar mai putea săvârşi numeroasele şi gravele ticăloşii, tâlhării şi fraude ale fondului de pensii săvârşite în România de mai mulţi ani, dintre care unele sunt redate şi în acest material.
În cele ce urmează se prezintă, în sinteză, o situaţie comparativă, pentru aceeaşi situaţie (persoană), între pensia care rezultă în cazul unui sistem de pensii bazat pe contribuţiile efectiv achitate de salariat pe parcursul anilor de muncă, faţă de pensia stabilită în cadrul actualului sistem de pensii.
2. Actualizarea fondului de pensie, la data ieşirii la pensie,
prin formula de calcul a dobânzii compuse
„Bătrâneţea este o mutilare a corpului, care rămâne întreg: toate le are şi la toate lipseşte ceva”
(Democrit)
Prin acest material îmi propun să prezint, în sinteză, metodologia practică de calcul a pensiilor pe baza contribuţiilor efectiv achitate de fiecare persoană pe parcursul anilor de muncă.
Actualizarea fondului de pensie, la data ieşirii la pensie a fiecăruia, s-ar face prin aplicarea formulei de calcul a dobânzii compuse, după metodologia prezentată în cele ce urmează.
1. Contribuţia lunară, constantă, la sistemul public de pensii = „x” = 300 de euro.
În calcul am considerat, din motive de simplificare, că cei 300 de euro reprezintă contribuţia medie lunară achitată constant pe parcursul celor 40 de ani de muncă (adică pe 40 de ani x 12 luni anual = 480 de luni), rezultată prin actualizarea pe baza „coeficienţilor de actualizare unici”, aceeaşi pe ţară, care se aplică în calculul tuturor pensiilor, pentru orice contribuţie achitată, fără discriminări, fără excepţii.
Pentru a se înţelege şi mai bine problema în discuţie, facem şi precizarea că, privit punctual, deci nu ca o medie, cu o cotă lunară de contribuţie pentru pensie, datorată de angajat şi de angajator, de 30%, o contribuţie lunară pentru pensie de 300 de euro ar rezulta dintr-un salariu brut de 1.000 de euro.
2. Dobânda lunară = „d%” = 0,5%.
Dobânda de calcul, lunară, de 0,5%, rezultă din calcul, ca o medie a dobânzilor lunare efectiv înregistrate în cele 480 de luni de cotizare, dobânzi lunare care sunt unice, aceleaşi pe ţară, care se aplică în calculul tuturor pensiilor, pentru orice contribuţie achitată, fără discriminări, fără excepţii.
3. Perioada de cotizare la sistemul public de pensii = „n” = 480 de luni.
Formula STANDARD de calcul a dobânzii compuse pe baza contribuţiei lunare de „x”, cu dobânda lunară de „d%”, pe perioada de cotizare de „n” luni, este următoarea:
3. Calculul dobânzii compuse,
pe exemplul contribuţiei lunare la sistemul public de pensii
„Când vei vedea pe cineva că-i bătrân şi singur, nu (mai) întreba nimic; totul (îi) merge rău”
(Philistion, Comp. Men. et Phil., p. 358)
1. Contribuţia lunară la sistemul public de pensii = „x” = 300 de euro.
2. Dobânda = „d%” = 0,5% lunară.
3. Perioada de cotizare la sistemul public de pensii = „n” = 40 de ani = 480 de luni.
Calcul „pe cumulat, a dobânzii capitalizate şi a contribuţiei achitate” cu o contribuţia lunară de 300 de euro, cu o dobândă lunară de 0,5% (= 6% anual), pe perioada de cotizare de 480 de luni (= 40 de ani).
=
euro.
Din totalul sumei capitalizate, de 600.434 de euro:
1) contribuţia achitată pe parcursul celor 40 de ani de muncă = 480 luni x 300 euro lunar = 144.000 de euro;
2) dobânda capitalizată (cu un nivel al dobânzii de 0,5% lunar, calculată la fondul de pensii constituit lună de lună, pe parcursul celor 40 de ani de cotizare) = 600.434 – 144.000 = 456.000 de euro.
Foarte important este să se reţină şi următoarele aspecte:
1. La data ieşirii la pensie, acest pensionar are în cont un „fond de pensie” = 600.434 de euro.
2. Acest „fond de pensie”, 600.434 de euro, ar trebui să fie purtător de dobândă până la epuizarea sa.
Este uşor de înţeles că fiecare asemenea „fond de pensie” generează, pe zeci de ani, o dobândă deosebit de mare.
3. În acest material nu am mai luat în calcul şi dobânda care ar trebui calculată la acest „fond de pensie”, 600.434 de euro, pe întreaga perioadă (de zeci de ani la unele persoane) de acordare a pensiei.
4. Concluzii
„Ticăloşia câtorva este o nenorocire pentru toţi” (Syrus, 663)
4.1. Considerând că persoana din acest exemplu a cotizat până la vârsta de 65 de ani, după care mai trăieşte 20 de ani (adică 240 de luni), respectiv până la vârsta de 85 de ani, perioadă pe care i se cuvine, sub formă de pensie, suma capitalizată, de 600.434 de euro, rezultă că pensia lunară cuvenită acestei persoane = 600.434 : 240 de luni (adică la 20 de ani) = 2.502 euro lunar.
În realitate pensia lunară acordată acestui pensionar era, până la 1 februarie 2017, de numai circa 10% din drepturile reale ce i se cuvin, adică în jur de 250 de euro lunar, iar după 1 februarie 2017, de numai circa 15% din drepturile reale ce i se cuvin, adică în jur de 375 de euro lunar.
În cazul, mult mai real, în care se consideră că această persoană mai trăieşte numai 10 de ani după ieşirea la pensie (acestea fiind marea majoritate a cazurilor), adică mănâncă pensie până la vârsta de 75 de ani (în România, în anul 2010, speranța medie de viață a fost de 70 de ani la bărbați și de 77,1 ani la femei,), pensia lunară cuvenită acesteia = 600.434 : 120 de luni (adică la 20 de ani) = 5.004 euro lunar.
În realitate pensia lunară acordată acestui pensionar (care reprezintă situaţia reală a 98% dintre pensionarii oneşti din România) era, până la 1 februarie 2017, de numai circa 5% din drepturile reale ce i se cuvin, adică în jur de 250 de euro lunar, iar după 1 februarie 2017, de numai circa 7,50% din drepturile reale ce i se cuvin, adică în jur de 375 de euro lunar.
Calculată pe baza contribuţiilor efectiv achitate pe parcursul anilor de muncă, diferenţa care rezultă dintre (1) pensia lunară cuvenită acestui pensionar, şi (2) pensia derizorie efectiv acordată lunar, reprezintă, efectiv şi în mod real, un furt grosolan din drepturile reale de pensie al celor care au muncit mult, până la 40 – 45 de ani, şi din greu.
Unde se găseşte această diferenţă ?
Lăsând la o parte celelalte cauze (precum risipa şi furtul grosolan din banul public etc.), o parte importantă din această diferenţă se găseşte în „jaful din sistemul public de pensii” săvârşit de către „demnitarii de lux”, de către „suprastatalii ipocriţi”, care s-au situat mai presus de lege, care au legiferat, prin „legi speciale”, direct sau prin interpuşi, pentru propriul interes, în scop fraudulos, prin stabilirea, în mod abuziv, a unor pensii lunare de până la 36.000 de lei, pensii care, în unele cazuri, sunt de până la de 10 ori mai mari faţă de cele care ar rezulta pe baza contribuţiilor efectiv achitate pe parcursul anilor de muncă.
*
Unele concluzii importante se pot desprinde şi din raportul dintre (1) pensia lunară şi (2) contribuţia medie lunară.
1. În cazul pensionarului care mai trăieşte 20 de ani după ieşirea la pensie.
Raportul dintre (1) pensia lunară, de 2.502 euro, şi (2) contribuţia medie lunară, de 300 de euro, este de 2.502 : 300 = 8,34, care poate fi folosit ca un indicator (pe cât de important, pe atât de real) în a avea o imagine despre nivelul la care ar fi pensia fiecăruia în condiţiile în care aceasta s-ar calcula pe baza contribuţiilor efectiv achitate pe parcursul anilor de muncă.
Exemplu. Salariul brut al unui salariat = 2.000 de lei.
Cota lunară de contribuţie pentru pensie, datorată de angajat şi de angajator = 30%.
Contribuţia lunară = 2.000 x 30% = 600 de lei.
Pensia ce rezultă = 600 x 8,34 = 5.004 lei, cu totul altceva faţă de pensia de circa 1.500 de lei rezultată până la 1 februarie 2017.
2. În cazul pensionarului care mai trăieşte 10 de ani după ieşirea la pensie.
Raportul dintre (1) pensia lunară, de 5.004 euro, şi (2) contribuţia medie lunară, de 300 de euro, este de 5.004 : 300 = 16,68.
Exemplu. Salariul brut al unui salariat = 2.000 de lei.
Cota lunară de contribuţie pentru pensie, datorată de angajat şi de angajator = 30%.
Contribuţia lunară = 2.000 x 30% = 600 de lei.
Pensia ce rezultă = 600 x 16,68 = 10.008 lei, foarte diferită faţă de pensia de circa 1.500 de lei rezultată până la 1 februarie 2017.
*
Elementele de mai sus sunt diferite de la o persoană la alta, diferenţele cele mai mari fiind date de:
1. Perioada de cotizare (vechimea în muncă): sunt persoane care au cotizat până la 45 de ani de muncă, dintre care unele au continuat / continuă să desfăşoare activitate, şi să plătească contribuţia pentru pensie, şi după ieşirea la pensie (după vârsta standard de pensionare, obligatorie).
2. Grupa de muncă în care s-a desfăşurat (se desfăşoară) activitatea, pentru care diferenţele de contribuţii au fost şi sunt deosebit de mari. Spre exemplu, au fost perioade în care contribuţia pentru pensie totală a ajuns până la 41,5% (a se vedea, spre exemplu, Legea nr. 519/2003, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004, art. 23).
4.2. În cărţile subsemnatului, redate şi în Bibliografie, intitulate „Sistemul de pensii bazat pe contribuţii şi venituri corelate” şi „Sistemul de pensii bazat pe principiul contributivităţii. Necesitate. Posibilităţi de aplicare. Metodologie de calcul”, se prezintă efectele multiplicatoare, deosebit de mari (aproape incredibile) pe care le-ar avea fiecare pensie în condiţiile în care s-ar aplica sistemul de pensii bazat pe „contul individual de pensie”, cu calculul de dobândă, aşa cum este normal:
1. Atât la „Fondul de contribuţie” constituit din plata lunară a contribuţiilor, care rămâne la dispoziţia statului pe zeci de ani, chiar până la 45 de ani. Pentru stat nu mai există un alt asemenea „fond de finanţare”, sigur şi stabil, de care să se folosească pe zeci de ani, chiar până la 45 de ani, fără ca cineva să-l întrebe (pe stat): ce face cu aceşti bani ai cetăţenilor săi ?; cum îi foloseşte, cu ce eficienţă ? etc.
2. Cât şi la „Fondul de pensie”, existent la data pensionării fiecărui salariat, sigur şi stabil, constant descrescător lunar până la epuizarea sa, epuizare care poate avea loc sau nu. Şi de acest „Fondul de pensie” statul se foloseşte pe zeci de ani, fără ca cineva să-l întrebe (pe stat): ce face cu aceşti bani ai cetăţenilor săi ?; cum îi foloseşte, cu ce eficienţă ? etc.
Exemplu de calcul al dobânzii la „contul individual de pensie”.
a) care a muncit şi achitat contribuţia pentru pensie timp de 45 de ani, şi
b) care a mai trăit şi consumat pensie timp de 20 de ani după ieşirea la pensie,
în cadrul unui sistem de pensii bazat pe „contul individual de pensie”, în contul acestei persoane s-ar evidenţia, clar şi precis, lunar, anual:
1. Pe perioada de cotizare, de 45 de ani:
1.1. Contribuţiile achitate pe întreaga perioadă de muncă.
1.2. Dobânzile cuvenite.
1.3. Fondului total de pensie = contribuţiile achitate + dobânzile cuvenite.
2. La data ieşirii la pensie: fondul de pensie la data ieşirii la pensie (F.i.ps.) = contribuţiile achitate + dobânzile cuvenite.
3. Pe perioada de după ieşirea la pensie, de 20 de ani:
3.1. Fondul de pensie rămas din cel de la data ieşirii la pensie (F/R.i.ps.) = fondul de pensie la data ieşirii la pensie (F.i.ps.) – pensiile achitate (Ps. ach.).
3.2. Dobânzile cuvenite (Dz/F/R.i.ps.) la fondul de pensie rămas din cel de la data ieşirii la pensie ( adică dobânzile din F/R.i.ps.).
3.3. Fondul de pensie rămas după data ieşirii la pensie (F/R.d.ps.) = fondul de pensie rămas din cel de la data ieşirii la pensie (F/R.i.ps.) + dobânzile cuvenite (Dz/F/R.i.ps.) la fondul de pensie rămas din cel de la data ieşirii la pensie (adică dobânzile din F/R.i.ps.).
Pentru stat nu există un beneficiu mai mare, mai sigur şi mai eficient decât cel ce rezultă din folosirea contribuţiilor pentru pensie achitate de fiecare persoană.
De pildă, în exemplul de mai sus, contribuţiile achitate în primul an rămân la dispoziţia statului timp de 45 de ani.
Unde s-a mai pomenit ca cineva să pună la dispoziţia statului, constant şi în mod sigur, anumite sume de bani, timp de zeci de ani, de până la 45 de ani, fără să aibă vreun control asupra acestora, fără să ştie ce face statul cu aceşti bani, cum îi foloseşte ?
În plus, după ieşirea la pensie a onestului cetăţean, banii acestuia, adică „fondul de pensie” rămâne tot la dispoziţia statului, pe alţi zeci de ani, tot fără să aibă vreun control şi asupra acestora, fără să ştie ce face statul cu aceşti bani, cum îi foloseşte ?
După ce că o parte din contribuţiile achitate în primul an rămân la dispoziţia statului timp de până la 65 de ani (45 de ani pe perioada de până la ieşirea la pensie + 20 de ani pe perioada de după ieşirea la pensie, până la ultima pensie), statul acordă onestului cetăţean o pensie derizorie, în unele cazuri chiar de până la 8 ori mai mică decât cea care i s-ar cuveni, efectiv şi în mod real, în condiţiile în care s-ar aplica sistemul de pensii bazat pe „contul individual de pensie”, în care, în contul fiecărei persoane s-ar evidenţia, clar şi precis, banii respectivei persoane, din prima lună de când a început să cotizeze la fondul de pensii, şi până la ultima sa pensie.
4.3. Faţă de cele de mai sus mai trebuie avute în vedere şi numeroasele cazuri în care:
1. „Fondul de contribuţie” rămâne neconsumat ca urmare a decesului titularului acestuia înainte de ieşirea la pensie: nu puţine sunt cazurile în care decesul salariatului a intervenit cu câteva luni, sau chiar cu câteva zile înainte de ieşirea sa la pensie.
2. „Fondul de pensie” rămâne neconsumat ca urmare a decesului titularului acestuia la puţin timp după ieşirea la pensie: nu puţine sunt cazurile în care decesul salariatului a intervenit cu câteva luni, sau chiar cu câteva zile după ieşirea sa la pensie.
Din asemenea situaţii rămân sume deosebit de mari, atât din „Fondul de contribuţie”, cât şi din „Fondul de pensie”, care rămân „pe gratis” la dispoziţia statului.
Sistemul de pensii bazat pe „contul individual de pensie” este foarte bine prezentat în cărţile subsemnatului, redate anterior şi în Bibliografi, pe baza unei documentaţii şi a unei fundamentări temeinice, prin folosirea aparatului matematic, cu algoritmul de calcul, cu mijloacele informatice etc.
Sistemul de pensii bazat pe „contul individual de pensie” este posibil de aplicat în România, numai că nu se vrea acest lucru.
De ce nu se vrea aplicare sistemului de pensii bazat pe „contul individual de pensie” ?
Din cauză că prin aplicarea sistemului de pensii bazat pe „contul individual de pensie” nu s-ar mai putea săvârşi numeroasele şi gravele ticăloşii, tâlhării şi fraude ale fondului de pensii săvârşite în România de mai mulţi ani, ticăloşii, tâlhării şi fraude redate şi în acest material.
5. Principalele inechităţi, discriminări, privilegii , fraude şi
ticăloşii, săvârşite în România, prin legislaţia pensiilor
Energia legii:
„Greşelile legislative sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi,
se frânează dezvoltarea unei ţări întregi şi se afectează, uneori pentru zeci de ani, viitorul ei” (Prelucrare, de N. Grigorie Lăcriţa, după „Mihai Eminescu despre politică”)
În acest material voi prezenta, în sinteză, câteva dintre ticăloşiile săvârşite în stabilirea pensiilor.
Pentru a discuta, pe concret, despre câteva dintre ticăloşiile săvârşite în stabilirea pensiilor, voi porni de la situaţia personală a subsemnatului.
Pensia brută, de 1.681 de lei, şi netă de 1.528 de lei, mi-a fost stabilită, începând cu 20 septembrie 2012, în condiţiile în care am plătit, timp de peste 40 de ani, impozitele şi contribuţiile sociale obligatorii pentru veniturile obţinute din 3 surse, respectiv din calitatea: 1) de salariat; 2) de conferenţiar universitar doctor; 3) de autor din publicarea a aproape 100 de cărţi şi a peste 1.200 de articole (uşor de verificat pe Internet accesând N. Grigorie Lăcriţa).
La data pensionării subsemnatului, pensia maximă era, de mai mulţi ani, şi mai este şi în anul 2017, de circa 36.000 de lei, deci de 36.000 : 1681 = 21,42 de ori mai mare decât a subsemnatului, în condiţiile în care: 1) contribuţiile efective ale subsemnatului au fost fie (aproape) egale cu ale unora dintre beneficiarii unor asemenea pensii, fie chiar mai mari; 2) timpul de cotizare al meu a fost cu circa 50% mai mare decât al unora dintre respectivii mega-pensionari.
Am făcut aceste precizări pentru a se înţelege cât mai bine numeroasele şi gravele inechităţi, discriminări şi ticăloşii săvârşite, prin lege, cu bună ştiinţă, în sistemul de pensii din România.
Principalele inechităţi, discriminări, privilegii şi fraude, săvârşite în România, prin legislaţia pensiilor, s-au făcut de către „demnitarii de lux”, de către „suprastatalii ipocriţi”, care au legiferat, direct sau prin interpuşi, pentru propriul interes, în scop fraudulos, prin:
1. Situarea lor mai presus de lege şi prin stabilirea, în mod abuziv, pentru propriul interes, a unor venituri salariale chiar de peste 30.000 de euro lunar, şi a unor pensii lunare de până la 36.000 de lei (mass-media a relatat pe larg despre asemenea venituri salariale şi pensii exorbitante, care pot fi văzute cu uşurinţă şi pe Internet).
„Veniturile salariale şi pensiile exorbitante şi necuvenite încasate de bugetarii de lux, situaţi mai presus de lege, reprezintă, în realitate, un furt de la cei cărora le este foame şi nu au ce mânca”
(N. Grigorie Lăcriţa)
Spre exemplu, aşa după cum a relatat pe larg mass-media (a se vedea, de pildă, textul apărut în Hotnews.ro. despre veniturile salariaților ASF), în anul 2012 preşedintele Comisii de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), numit în funcţie după criterii politicianiste, a avut un salariu lunar de peste 30.000 de euro, iar în lunile noiembrie şi decembrie 2012 a încasat, cu prime şi cu sporuri, un venit total de 151.851 de euro (adică aproape 76.000 de euro într-o lună).
În ultimele două luni ale anului 2013, preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), numit în funcţie tot după criterii politicianiste, a încasat un venit brut total de 72.094 de euro, iar prim-vicepreşedintele 69.043 de euro, dintre care 50.946 de euro în luna decembrie 2013.
„Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi,
se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei”
(Mihai Eminescu despre politică)
2. Neaplicarea acestora a vârstei standard de pensionare, care se aplică milioanelor de salariaţi din această ţară. Pentru unii dintre aceştia nici nu se prevede, prin lege, o limită de vârstă pentru pensionarea obligatorie, precum pentru 99,99 % dintre salariaţii acestei ţări.
„Dacă mizeria celor săraci nu este cauzată de legile naturii, ci de instituţiile noastre, atunci mare este păcatul nostru”(Charles Darwin,1839, Voyage of the Beagle, capitolul cu privire la sclavie)
3. Neplata, de către aceştia, pe parcursul anilor de muncă, a contribuţiei pentru pensie la venitul brut, aşa cum plătesc milioanele de salariaţi, ci la o sumă derizorie, ridicolă faţă de venitul brut al lor, respectiv la „echivalentul a de 5 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat”.
„Ce sunt domniile fără justiţie dreaptă decât nişte tâlhării?” (Augustinus)
4. Necalcularea pensiei acestora pe baza contribuţiilor efectiv achitate pe parcursul anilor de muncă, aşa cum se calculează pentru milioanele de salariaţi, ci pe baza unor venituri pe cât de exorbitante, pe atât de nemeritate şi de bine aranjate în acest scop (fraudulos).
„Hoţii care fură de la particulari îşi duc viaţa în lanţuri, pe când
tâlharii poporului trăiesc în aur şi în purpură” (Cato, La Pichon, Hist., 124)
5. Folosirea, în calculul pensiilor acestora, în mod pervers, ipocrit şi fraudulos, a unor principii cu totul diferite faţă de cele aplicate milioanelor de salariaţi şi de pensionari, atât în calculul contribuţiilor, cât şi în stabilirea pensiilor, respectiv:
5.1. Când este vorba de plata contribuţiilor, aceştia şi-au redus, prin lege, baza de calcul la venituri derizorii faţă de venitul lor brut, respectiv la „echivalentul a de 5 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat”.
„[…]Vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns! / A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi, fără milă l-au străpuns / Şi-n bucăţi împart, infamii, carnea ta, avutul tău! / Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău, / Ăşti nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi, / Ţin a tale zile-n mână, ş-a ta cinste sub călcâi. / Şi călări pe tine, ţară, se cred zei aceste bestii,[…]”(Alexandru Vlahuţă, „Cârmacii”)
5.2. Când este vorba de stabilirea pensiilor, aceştia şi-au mărit, prin lege, baza de calcul la venituri exorbitante, pe baza veniturilor brute realizate în ultimele 6 luni, şi chiar pe baza veniturilor brute realizate în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, în care au avut grijă să includă prime, premii, sporuri, stimulente etc., nu numai din anul respectiv, dar chiar şi din anii anteriori (la asemenea pensii exorbitante nu se putea ajunge fără asemenea tâlhării legislative).
„Spuma asta-nveninată, astă clică, ăst gunoi, care-a ajuns a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filozofie, numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
prea şi-au arătat arama sfâşiind această ţară, prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară”
(Prelucrare de N. Grigorie Lăcriţa după Scrisoarea III-a, de M. Eminescu)
6. Legea prevede că atât deducerea (scutirea, de 1.000 de lei în anul 2016) la calculul impozitului, cât şi scutirea (deducerea, de 741 de lei în anul 2016) la calculul contribuţiei de sănătate, se acordă, fără nicio deosebire, atât pensiilor derizorii, de câteva sute de lei, cât şi pensiilor exorbitante, de până la 36.000 de lei.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pitagora
