Fabrica de încălţăminte Guban Timişoara, care le-a încălţat atât pe Sophia Loren, cât şi pe Elena Ceauşescu, exportă pantofi în Europa de vest, la peste 70 de ani de la înfiinţare. La Revoluţia din decembrie 1989, avea 3.000 de angajaţi, iar acum are mai puţin de 100.
Povestea fabricii Guban este, de fapt, povestea fondatorului acesteia, Blaziu Guban, care a înregistrat, de altfel, brandul Guban, ce cuprindea crema de ghete şi producţia de încălţăminte atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.
Blaziu Guban a crescut într-o familie de părinţi adoptivi, la Oradea. A făcut numai cinci clase. În timpul primului război mondial, a lucrat la o fabrică de ghete din Oradea, unde a fost fascinat de combinarea substanţelor. În anul 1932, directorul fabricii Filt din Timişoara a mers în vizită la fabrica de la Oradea. El căuta un chimist bun şi l-a angajat pe Guban la fabrica sa. Acolo, în bucătăria locuinţei sale, Guban a creat o cremă de ghete pe care o punea în cutii metalice refolosite.
Dându-şi seama de talentul său de chimist, Blaziu Guban s-a gândit că este momentul să îşi deschidă propria afacere. Astfel, în 1937 a înregistrat la Registrul Comerţului „Uzinele Chimice Guban Timişoara” şi a încheiat rapid un contract cu fabrica Mecher, care îi livra cutii de tablă inscripţionate cu numele Guban, pe care le folosea pentru crema de ghete pe care o fabrica. Pentru că afacerea era înfloritoare, de la crema de ghete s-a trecut la producţia de ceară şi diferite soluţii pentru lipit ghetele.
Guban, singura fabrică din România care a scăpat de naţionalizare în 1948
Fabrica Guban din Timişoara a fost singura din ţară care a scăpat de naţionalizare în 1948, deşi se făceau presiuni asupra lui Blaziu Guban. Cei aproximativ 50 de muncitori din acea perioadă au reuşit, alături de conducerea fabricii, să amâne procesul naţionalizării. Patru ani mai târziu, în 1952, Blaziu Guban a abandonat lupta şi a donat statului român atât brandul, cât şi fabrica, în schimbul promisiunii că va rămâne pe viaţă la cârma unităţii. Tiberiu Guban, fiul lui Blaziu Guban, îşi aminteşte că în anii '50, Gheorghe Gheorghiu-Dej a vizitat fabrica de la Timişoara, însoţit de mai mulţi oficiali de la Bucureşti.
"Gheorghe Gheorghiu-Dej a venit la noi la fabrică. M-am dus la el, i-am întins mâna şi i-am spus că sunt inginerul Tiberiu Guban. Nu mi-a strâns mâna, dar m-a luat în braţe şi mi-a spus că eu nu trebuie să mă prezint lui", povesteşte Tiberiu Guban.
Fiul lui Blaziu Guban spune că de-a lungul timpului nu a luat niciun capăt de aţă din fabrică, spre deosebire de cei care l-au urmat şi care aproape că au falimentat Gubanul. "În 1957, am fost plecat la Bucureşti, la ministrul de atunci al Industriei. Am avut o curea de pantaloni, el a văzut şi a întrebat de unde am luat cureaua. I-am răspuns că de la fabrică, apoi a zis: «Să nu vă prind că luaţi un mosor de aţă, chiar goală, din fabrică, nu-i voie». Atunci am scos bonul şi i l-am aruncat în faţă spunându-i: «A costat 28 de lei, acum eşti mulţumit?» Un centimetru nu am luat din fabrică", spune Tiberiu Guban. Cât timp a lucrat în fabrică, Tiberiu Guban a obţinut 20 de brevete de invenţie, iar în 1956 a creat pielea artificială.
În 1959, a fost produsă prima pereche de pantofi Guban
Prima pereche de pantofi marca Guban a fost lansată pe piaţă în anul 1959. Până în acel an, fabrica producea doar cremă de ghete, ceară şi soluţie de lipit ghetele. Din 1959, de când fabrica lansat producţia de pantofi, aceasta s-a dezvoltat an de an. Ulterior, s-a construit noua fabrică de pe Bulevardul Eroilor, iar în 1970 s-a trecut la producţia pe scară industrială a încălţămintei. În perioada comunistă, fabrica s-a numit Victoria, însă datorită brandului, cunoscut inclusiv peste hotare, toate produsele comercializate purtau marca Guban.
În anul 1978, Blaziu Guban a murit, iar fiul său, Tiberiu Guban, care i-a fost ucenic, i-a urmat la conducere tatălui său. Tiberiu Guban s-a pensionat în 1992, cerând, totodată, să i se înapoieze fabrica. Justiţia i-a dat, însă, un răspuns negativ: nu poate recupera munca tatălui deoarece acesta a donat fabrica statului român. Tot justiţia a decis să interzică folosirea numelui fără acordul celui care îl poartă. Fiul lui Blaziu Guban a încercat toate variantele posibile pentru a recupera fabrica tatălui său. Nu a primit însă niciun răspuns. Tiberiu Guban are 90 de ani şi trăieşte acum la Timişoara, iar recent a primit titlul de cetăţean de onoare al oraşului.
Elena Ceauşescu comanda pantofi de la Guban după modele din Quelle şi Neckermann
Pantofii de Guban au fost încălţaţi, de-a lungul timpului, de persoane celebre, de la fostul preşedinte american Harry Truman, până la actriţa Sophia Loren. Şi Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Tudor Arghezi au încălţat pantofi făcuţi la Guban. De departe, cea mai pretenţioasă clientă a fost Elena Ceauşescu, chiar dacă nici ea, nici Nicolae Ceauşescu nu au fost în vizită la fabrică. Tiberiu Guban îşi aminteşte că Elena Ceauşescu îşi comanda la Timişoara pantofi după modele din revistele "Quelle" şi "Neckermann" din Germania. "Pentru Elena Ceauşescu făceam la fabrică pantofi pe calapoade făcute de tatăl meu, iar eu preparam nuanţa în care urmau să fie coloraţi: vernil, roz, ou de raţă, în special culori pastelate. Ne inspiram după modele din reviste nemţeşti", povesteşte Tiberiu Guban.
Perioada de glorie a fabricii a fost în communism
Managerul general al fabricii spune că niciodată unitatea nu a avut planuri de realizat şi nici nu a confecţionat un număr foarte mare de modele, deoarece era axată pe producţia de încălţăminte de lux. "Se lucra puţin şi bine. Aşa e şi acum. Nu producem pe bandă rulantă, cum se zice, ci suntem foarte atenţi cu produsele noastre", afirmă acesta.
După Revoluţia din 1989, din cei 3.000 de angajaţi mai rămăseseră doar câteva sute. Încet-încet s-a renunţat la producţia de cremă de pantofi şi cea de încălţăminte de bărbaţi, rămânând doar producţia de pantofi de damă. Cea mai grea perioadă a fost după Revoluţie. Abia în anul 1995 s-a reuşit privatizarea fabricii, iar acum aceasta poartă numele de SC GP&Company S.A. şi face parte dintr-un grup de firme cu capital italian, însă foloseşte marca Guban pe produse.
Româncele preferă încălţămintea de culoare neagră
Managerul general al fabricii spune că de când a preluat conducerea s-a străduit să aducă oameni tineri, profesionişti, care să lucreze cu materiale de cea mai bună calitate. Dintre cei mai vechi angajaţi au rămas doar câţi se pot număra pe degete.
"Am început să investim în această fabrică, să angajăm oameni noi, să achiziţionăm aparatură nouă pentru a avea produsele de cea mai bună calitate. Pielea cu care lucrăm este vopsită printr-un procedeu special, astfel încât între cele două feţe ale bucăţii de piele să nu rămână un strat alb atunci când aceasta este tăiată. Avem toate culorile posibile de piele, dar din păcate, româncele preferă culoarea neagră. Este păcat pentru că noi avem culori vii, frumoase, pe care să le oferim. La acelaşi model de pantof pot folosi o gamă diversă de culori. Sunt două magazine într-un mall din Bucureşti care sunt situate vizavi unul de celălalt, ambele iau marfă de la Guban, dar nu îşi fac concurenţă şi au preţuri diferite. Ştiţi de ce? Pentru că în cele două magazine nu găsiţi aceeaşi marfă", susţine Eugeniu Cicoare.
Cele 80 de modele de pantofi de damă marca Guban se fabrică în proporţie de 70 la sută manual, la Timişoara. Sunt foarte apreciaţi atât în România, cât şi în mai multe ţări din Europa unde sunt exportaţi, în special în Italia. Tot manual, dar la comandă, se fabrică şi pantofii speciali, pentru persoane cu diferite handicapuri. Preţul de producţie al unei perechi de pantofi este între 170 şi 330 de lei. Sursa mediafax.ro
