În urmă cu 86 de ani, pe 14 septembrie, de Ziua Înălţării Sfintei Cruci, era inaugurată "Crucea Eroilor" de pe Vârful Caraiman, un monument închinat eroilor căzuţi în timpul Primului Război Mondial. Construită între anii 1926-1928, la iniţiativa Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand I al României, la inaugurarea sa, "Crucea Eroilor", ridicată la altitudinea de 2.291 de metri, era cea mai înaltă structură metalică situată într-o zonă montană.
"Crucea Eroilor", cunoscută, în limbaj popular, sub denumirea de "Crucea de pe Caraiman", este situată în zona centrală a masivului Bucegi, pe un amplasament care domină vizual valea superioară a Râului Prahova. Crucea este construită din oţel, fiind montată pe un soclu din beton armat placat cu piatră, înalt de 7,5 metri, realizat ulterior inaugurării. În interiorul soclului, se află o încăpere care, iniţial, a adăpostit generatorul de energie electrică ce alimenta 120 de becuri distribuite pe corpul central şi pe cele două braţe ale construcţiei, fiecare având o lungime de şapte metri. Crucea era luminată pe 15 august, în noaptea Adormirii Maicii Domnului, şi pe 5 iunie, de Înălţarea Domnului, dată la care era serbată şi Ziua Eroilor.
Iluminarea crucii
La început, iluminatul monumentului s-a făcut cu ajutorul generatorului de energie electrică localizat în soclul din beton armat, însă în anul 1939, Crucea a fost racordată la sistemul energetic naţional. Sursa era aceeaşi care alimenta staţia de la Coştila (2.487 m), iar legătura se făcea printr-un cablu subteran. Până la instalarea regimului comunist în 1948, Crucea era aprinsă în noaptea de Sfânta Maria, pe 15 august, dar şi de Înălţarea Domnului, când este şi Ziua Eroilor. În perioada regimului comunist, monumentul nu a mai fost iluminat şi a fost ameninţat inclusiv de mutilare. În epocă s-a vehiculat ideea ca braţele crucii să fie tăiate, iar în vârful coloanei rămase să fie montată o stea roşie.
Până în anul 1989, a fost tras însă un cablu electric, iar instalaţia a fost gata în 1991, prin eforturile administraţiei locale, al locuitorilor oraşului Buşteni şi al sponsorilor. Din păcate, turiştii care s-au căţărat pe cruce au vandalizat repetat becurile, iar în 2003, instalaţia care lumina crucea s-a defectat. Pentru repararea acesteia, au lucrat echipe de salvamontişti care au fost nevoite să transporte în vârful muntelui sute de kilograme de materiale, în ciuda vântului şi a temperaturilor deosebit de scăzute. Salvamontiştii au înlocuit mai multe zeci de becuri care nu mai funcţionau, instalaţia fiind repusă în funcţiune în decembrie 2004 şi racordată la energia electrică a oraşului Buşteni.
Monumentul este în prezent în administrarea Consiliului Local al oraşului Buşteni. În fiecare zi, odată cu lăsarea întunericului, Crucea de pe Caraiman este iluminată cu 300 de becuri de câte 500 W fiecare şi poate fi văzută de la zeci de km depărtare, de pe Valea Prahovei.
În documentele vremii, sunt menţionate Direcţia de Poduri din cadrul Direcţiei Generale CFR şi secţiile L1 şi L5 Sinaia ca realizatori ai structurii metalice, iar ca proiectanţi, inginerii români Teofil Revici şi Alfred Pilder şi dirigintele de şantier Nicu Stănescu. Regina Maria a urmărit îndeaproape execuţia până la finalizarea ei. Piesele metalice, lemnul, precum şi celelalte materiale necesare construcţiei au fost transportate cu trenul până la staţia CFR Buşteni, iar de acolo, de care cu boi pe ruta Buşteni – Sinaia – Vf. Păduchiosul – Vf. Dichiu – Platoul Bucegi – Vf. Caraiman.
Datorită locului în care a fost amplasată şi dimensiunilor impresionante, "Crucea de pe Caraiman" a devenit extrem de cunoscută, fiind menţionată în Cartea Recordurilor ca cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan.
Accesul la Cruce
La Crucea Eroilor Neamului se poate ajunge direct din Buşteni, cu telecabina Buşteni-Babele (12 minute), sau urcând pe traseul turistic marcat Jepii Mici (4 ore/4 ore şi jumătate; accesibil doar vara, interzis iarna). Se mai poate ajunge cu telecabina Peştera-Babele (8 minute), sau urmând traseul cu marcaje turistice de la Piatra Arsă (1 oră şi jumătate), respectiv Vârful Furnica – Telecabina Cota 2000 (2 ore şi jumătate), sau pe traseele turistice marcate de la cabana Omu. Traseele turistice montane cele mai accesibile turiştilor sunt cele de la cabana Babele pe creasta Caraimanului (1 oră şi jumătate), sau de la cabana Caraiman pe traseul Brâna Caraimanului (45 de minute).
(Sursa historia.ro)
