Castrul Zewrini este menţionat în Diploma Cavalerilor Ioaniţi, act de danie prin care regele Bela al IV-lea al Ungariei oferă acestora în anul 1247 ţinutul dintre Dunăre şi Carpaţi.
În schimbul acestei "mărinimi" cavalerii se obligau să apere graniţele Ţării Severinului şi a Cumaniei de invazia unor popoare ostile maghiarimii aflată într-o continuă expansiune şi de numele căreia se leagă construcţia cetăţii de piatră, deloc întâmplător între castrul roman şi podul lui Apollodor din Damasc, zona oferind un punct strategic important de supraveghere a Dunării.
Directorul Muzeului Regiunii "Porţile de Fier" din Drobeta Turnu Severin, Doiniţa Chircu, susţine că după ce la începutul secolului XX în incinta Castrului Zewrini a fost descoperită de arheologi ruinele unei cetăţi dacice şi a unei biserici gotice, se poate trage concluzia că acesta are trei posibile origini: una latină, asociată împăratului roman Traian Septimiu Severus, a doua slavă – "severnai", însemnând "din nord" sau "nordic", ultima – religioasă, probabil inspirată de numele lui Severin de Noricum, sfânt protector în Evul Mediu al călugărilor misionari catolici migraţi din regiunea Austriei superioare.
"Cercetările istorice consemnează faptul că pentru apărarea cetăţii şi a hotarului delimitat de aceasta au murit Litovoi, care în anul 1272 se răscoală împotriva regelui ungar Ladislau al IV-lea, ce intenţiona să cucerească teritoriul Banatului de Severin. Litovoi este înfrânt şi ucis în jurul anului 1277, locul lui fiind luat de fratele său, Bărbat, bineînţeles, după ce îşi răscumpără cu bani grei libertatea, el în aceiaşi bătălie căzând ostatic", a precizat Doiniţa Chircu.
Campaniile arheologice din perioada 2013-2015 au scos la lumină o serie de vestigii istorice şi nu numai, care atestă presupunerea de odinioară a unor specialişti că Cetatea Severinului sau cum mai este ea cunoscută în epocă – Castrul Zewrini, a fost zidită în mai multe etape, gloria ei durând până în anul 1524, când Suleyman Magnificul trece prin foc şi sabie firava formaţiune statală vlahă formată la Dunăre.
"În urma săpăturilor efectuate în cadrul unui proiect european de aproximativ 25 milioane de euro al cărui obiectiv este refacerea zidurilor de apărare a celor două incinte, s-au descoperit o serie de turnuri pătrate de strajă şi observaţie, la cel din partea de nord-est se mai păstrează un perete cu înălţimea de 11 metri, lungimea de 9 metri şi lăţimea de 2,5 metri, actualmente acestuia spunându-i-se Turnul lui Sever", a explicat Chircu.
Potrivit acesteia, Cetatea Severinului devenise cea mai importanta redută strategică de pe Dunăre, de aceea pentru apărarea ei şi menţinerea controlului la Dunăre, la sfârşitul secolului al XIII-lea, regele Ştefan al Ungariei a purtat cinci războaie cu ţaratul bulgar.
"Tot pentru ea, Basarab I, în 1330, la Posada, s-a bătut cu Carol Robert de Anjou, iar Mircea cel Bătrân, pentru a o proteja a înfiinţat Bania Severinului, iar în 1406 avea să încheie aici un tratat de alianţă cu Sigismund al Ungariei. Mai târziu, Iancu de Hunedoara a preluat Banatul de Severin şi a întărit cetatea. De fapt, timp de 300 de ani zidurile acesteia, după fiecare atac al turcilor, bulgarilor şi ungurilor, au fost refăcute", a adăugat directorul Muzeului Regiunii "Porţile de Fier".
Cetatea fortificată, parte a sistemului defensiv de apărare a Ţării Româneşti, avea forma dreptunghiulară, zidurile fiind construite din pietre de râu neprelucrate, lipite cu mortar. În interiorul ei era amenajată o capelă cu pietre luate din zidurile castrului roman Drobeta, asemănătoare bisericii de pe colina Trapeziţa din Târnovo. Nu departe de aceasta s-a descoperit un cuptor-vatră utilizat pentru făurirea armelor. Intrarea în cetate se făcea printr-o poartă boltită, cum constatase Cezar Bolliac, situată în partea de sud-est, orientată către Dunăre, iar de jur împrejurul zidului exterior se mai zăresc urmele unui şanţ cu apă.
"De senzaţie a fost descoperirea în anul 2014 a unei fântâni pe latura vestică, foarte probabil săpată de Cavalerii Ioaniţi între 1247 şi 1254, amănunt care întăreşte convingerea specialiştilor că la zidirea cetăţii au contribuit şi aceştia. Incinta interioară, datând din prima jumătate a secolului al XV-lea, indică faptul că a fost întărită după ce a fost luată în stăpânire de către Ungaria, în 1419. Spre sfârşitul aceluiaşi secol se mai fac unele adăugiri, indicii care demonstrează că după distrugerile din 1505-1506 produse de turci cetatea a fost restaurată", a mai spus Chircu.
Lucrările de refacere parţială a Cetăţii Severinului au început în 2011. Cu acest prilej arheologii au descoperit un tezaur monetar format din 160 de monede turceşti şi maghiare, săgeţi de arc şi de arbalete, resturi ceramice şi de sticlă medievală, oseminte umane, ghiulele, o ţeavă de tun pe care s-a identificat blazonul unui cavaler reprezentând un scut de cruciat pe care se observă un arbore cu trei ramuri, pe fiecare dintre acestea fiind stilizată câte o frunză de stejar.
"Descoperirile făcute au scos în evidenţă şi un fapt pe care deocamdată nu ni-l putem explica: existenţa a trei ziduri de protecţie a cetăţii. În nicio altă cetate de pe teritoriul României nu s-a mai întâlnit această situaţie", a tras concluzia Doiniţa Chircu.
În context, managerul Muzeului Regiunii "Porţile de Fier" este de părere că după finalizarea lucrărilor de reconstrucţie al căror termen este anul 2015, Cetatea Severinului, renăscută ca pasărea Phoenix din propria ei cenuşă, va fi cea mai atractivă destinaţie turistică de pe fluviul Dunărea.
Material realizat de Agenția Națională de Presă AGERPRES în cadrul proiectului editorial ''DINCOLO DE ISTORIE'', proiect ce se derulează în această lună şi care își propune redescoperirea unor castele, cetăți și biserici fortificate din țara noastră.
