Psihiatria este o ramură a medicinei şi un domeniu asupra căruia planează adesea semne de întrebare din partea oamenilor, cel puţin în ţara noastră. Mentalitatea este cea care ne face, de multe ori, să fugim de medicul psihiatru, considerând că, deschizând uşa unui cabinet de psihiatrie, automat ni se pune eticheta de “nebuni”.
Nu ne este teamă sau ruşine să spunem că suferim de diabet sau că avem cancer, dar cu siguranţă vom fi mai reticenţi atunci când vom fi întrebaţi dacă suferim de vreo boală psihică, interpretând această întrebare ca un gest ofensator din partea celorlalţi.
De aceea, o boală aparent uşoară, care se poate trata cu medicamente prescrise de medicul specialist, ajunge să se agraveze din cauza acestei mentalităţi precare, pacientul ajungând la medic de multe ori mai târziu decât ar fi trebuit.
Lidia Şiuinea, medic psihiatru rezident la Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie din Craiova, a răspuns într-un interviu la câteva întrebări, din dorinţa de a clarifica mai multe aspecte ale acestei ramuri a medicinei, destul de vagă încă pentru noi.
Rep: Cum poate fi definită psihiatria?
Lidia Şiuinea: Psihiatria este o ramură a medicinei care se ocupă cu evaluarea, prevenirea, diagnosticarea, tratarea şi reabilitarea persoanelor cu boli mintale, având ca scop menţinerea sănătăţii mintale a populaţiei. Etimologic, termenul derivă din cuvintele greceşti “psyche” care semnifică “suflet” şi “iatreia” care înseamnă “vindecare”. Personal, prefer abordarea etimologică a termenului şi definesc psihiatria ca acea ramură a medicinei care se ocupă cu vindecarea suferinţelor sufleteşti ale oamenilor.
Rep: Care sunt cele mai frecvente semne şi simptome pentru care oamenii ar trebui să apeleze la medicul psihiatru?
Lidia Şiuinea: Manifestările unei afecţiuni psihiatrice pot îmbrăca o multitudine de forme, dintre care cel mai des întâlnite sunt: dispoziţia tristă, pierderea interesului şi a plăcerii pentru activităţile cotidiene, labilitatea psiho-afectivă, anxietatea, schimbările extreme de dispoziţie, tendinţa la izolare socială, scăderea capacităţii de concentrare, starea de oboseală continuă sau lipsa de energie, gândurile de suicid, agresivitatea fizică sau verbală, schimbările majore în conduita alimentară şi sexuală, abuzul de băuturi alcoolice, halucinaţiile, ideile delirante, starea confuzională şi tulburările somnului. Dacă putem detecta una sau mai multe astfel de simptome la noi, este indicat să consultăm un psihiatru.
Rep: Când apelează pacienţii la ajutorul unui medic psihiatru?
Lidia Şiuinea: Din păcate, în România, din cauza lipsei investiţiilor în programe de educare în domeniul sănătăţii mintale, majoritatea populaţiei nu poate să recunoască simptomele unei boli psihice în momentul în care se confruntă cu ea, motiv pentru care solicită ajutorul unui specialist în psihiatrie destul de târziu, într-un stadiu evoluat al suferinţei. Mai mult decât atât, boala psihică reprezintă un stigmat: “De ce să intru pe uşa unui cabinet de psihiatrie? Dacă mă vede vreun coleg, vreun vecin sau vreun cunoscut? Vor spune că sunt nebun. Poate e ceva pasager. Mai bine mai aştept”. Oamenii ar trebui să ţină cont de faptul că majoritatea afecţiunilor psihiatrice nu se remit de la sine, iar evoluţia lor în lipsa asistenţei medicale şi a tratamentului de specialitate este una nefavorabilă.
Rep: Ce rol joacă familia în viaţa unui pacient cu tulburări psihice?
Lidia Şiuinea: Familia joacă un rol deosebit de important, în primul rând prin faptul că, asigurând un climat socio-familial psihoprotector, contribuie la îmbunătăţirea confortului psihic şi a funcţionării în societate a persoanei bolnave. Familia trebuie să înţeleagă cât de dureros este să lupţi cu suferinţa psihică şi să trăieşti cu ea în acelaşi timp. De asemenea, trebuie să evite să aducă acuze, să blameze, să condamne. Foarte important de ştiut este faptul că bolnavul nu trebuie contrazis dacă vede, aude sau simte lucruri care nu sunt reale. Familia are dreptul să solicite medicului curant informaţii cu privire la boală, cum ar fi: di-agnosticul afecţiunii, tratamentul, efectele adverse ale medicaţiei şi prog-nosticul bolii, adică direcţia în care poate să evolueze afecţiunea.
Rep: Din momentul în care au fost diagnosticaţi şi li s-a instituit tratamentul, ce trebuie sa înteleagă pacienţii?
Lidia Şiuinea: Pacienţii trebuie să înteleagă faptul că tratamentul unei afecţiuni psihice este un tratament de durată. Nu apar modificări favorabile în evoluţia bolii peste noapte, astfel că este absolut necesar să se înarmeze cu multă răbdare. Cea mai frecventă greşeală a lor este că întrerup tratamentul contrar indicaţiilor medicale, justificând că după un timp s-au simţit bine şi au considerat că nu mai e nevoie să continue terapia. Acest fapt duce inevitabil la apariţia unor noi decompensări, cu simptomatologie mai intensă şi mai rezistentă la medicaţie. Pacientul trebuie să fie în permanentă legătură cu medicul curant, să-şi administreze medicaţia conform schemei terapeutice şi să întrerupă tratamentul doar la indicaţia medicului.
Rep: Care ar fi sfatul venit din partea unui psihiatru? Ce anume ar trebui să ştie oamenii despre psihiatru?
Lidia Şiuinea: Sfatul meu este ca oamenii să apeleze la medicul psihiatru fără a avea reţineri. Ei trebuie să scape de frica şi de ruşinea cum că ar putea fi judecaţi de ceilalţi. Singurii care avem putere de decizie asupra noastră suntem noi şi nu vecinul, colegul sau rudele. Nu este normal să ne lăsăm influenţaţi de ceilaţi. Faptul că ai puterea şi curajul să deschizi uşa unui psihiatru atunci când simţi că ceva este în neregulă cu tine reprezintă primul pas şi poate cel mai important în tratarea unei boli. Conştientizând că ai o problemă şi dorind să o rezolvi înseamnă că eşti pe drumul cel bun. Oamenii ar trebui să ştie că psihiatrul este un prieten care încearcă să îi ajute, nu un duşman care le scrie pe hârtie că sunt nebuni. Este mult mai uşor să previi decât să tratezi, aşa că populaţia ar trebui să înţeleagă faptul că nu eşti nebun dacă mergi la psihiatru, ci deja ai făcut primul şi cel mai important pas spre vindecare.
