Raită prin viață. Despre noi: Despre Condiţia umană (5). Despre EU

„Du-te, zise Soarta, trage o Raită prin viaţă, şi când te saturi, mai vorbim”.
„Eu cred că nici nu mai exist. Ba, cred că exist numai în mintea mea”. M. Măceş

Sub primul „motto” am scris, cred (cine stă să numere praf şi pulbere!), peste o mie de articole/editoriale „Despre noi” – Despre Condiţia umană, Despre Timp şi Istorie, Despre Cultură, Despre politică, Despre… . Sub al doilea am scris vreo 15 cărţi, care se mai găsesc doar în biblioteci, despre sentimente, suflete şi umane, toate ca expresie a EU-lui şi nepăsării identitare umane. Dacă mai punem la socoteală faptul că, încă din studenţie la Filologie, am urmat alte şcoli „terestre” – Şcoala Sanitară Militară, Şcoala Specială de Poştă şi Telecomunicaţii (management în domeniu), dar şi „şef” al unor servicii în DJPTc Dolj (cu acte în regulă), director al Rodipet şi Zircon media, dar şi al unor ziare şi reviste, posturi şi posturi atipice dacă sunt „executate” în acelaşi timp, nu mă mir, acum, că şeful Poliţiei din Măceşu de Sus, Guiu îl chema, legitimându-mă, normal, că-i duceam o remorcă de lemne tatălui meu la Măceş, să zică, văzând atâtea legitimaţii: nu se poate domne, nu se poate, iar criticul Şt. V. , care era şi şeful unei instituţii de forţă, dar şi „scriitor” la o renumită revistă literară în Craiova, îmi zice, în direct, la o televiziune locală în care se analizau cărţile mele: „toată viaţa v-aţi risipit EUL, că nu mai ştie lumea cine sunteţi (culmea, același lucru mi l-a zis şi preotul parohiei de care aparţin – Mihai, de când n-ai mai trecut pe aici, Domnul nici nu ştie că mai exişti!), cum nu mă mai mir că n-aţi avut timp să scrieţi cărţile pe care le-aţi avut în cap”. Acum îmi pare rău şi mie că „m-am risipit”, cu înţelegerea deplină a soţiei… Ocupat şi-acum cu multe, m-a trezit la realitate delia (îi scriu numele cu literă mică, fiindcă e mică – una mică din lumea asta mică plină până la refuz de oameni mici, o analfabetă funcţional ajunsă prin metodele clasice locale „şefă”, la Primărie, „anchetatoare”, vă spun mai târziu ce şi cum, când va afla micimea sa că „irefutabil” nu e un cuvânt obscen, ţinând-o langa că… vă spun tot mai târziu ce şi cum, şi-mi zic mie însumi că gata, trebuie să-mi fac timp şi pentru mine şi să scriu cartea EU, pe care-o am în cap de multă vreme. Ocupat fiind cu multe şi acum, ca-n tinereţe, încerc scrierea ei (a cărţii EU) integrând-o, foiletonistic, în pagina Raită prin viaţă din Jurnalul Olteniei.

Întrebări întrebătoare:
1. Ale cui sunt Asociaţiile de proprietari? Ale proprietarilor sau SRL-uri ale unor preşedinţi?
2. Câte legislaturi – contracte de mandat are voie un preşedinte de asociaţie? (un preşedinte de ţară democrată are două).
3. Aţi mai auzit ca un preşedinte de asociaţie „să se aleagă” în birou, prin falsificare de acte (proces-verbal de Adunare generală, contract de mandat semnat şi la mandatar şi la mandant de el)?
4. Aţi mai auzit ca un preşedinte de asociaţie să nu înţeleagă în limba română Legea privind Asociaţiile de proprietari care prevede că „președintele POATE, dar nu e obligat, să aplice penalităţi de cel mult 0,02%, aprobate de Adunarea generală), şi să aplice penalităţi și de 14% pe zi întârziere c-aşa vrea el?
5. Vi se pare normal ca un preşedinte să declare în Adunarea generală că el e „patronul asociaţiei” şi asociaţia e srl-ul lui?
6. Vi se pare normal ca, dacă Legea spune că un preşedinte de asociaţie „are dreptul, dar nu e obligat” să se adreseze instanţelor pentru achitarea datoriilor (întreţinerea fără penalităţi) să scoată la executare silită şi să execute (adică să lase fără casă proprietari) pe sume incerte?
7. Vi se pare normal ca un preşedinte să „aducă venituri” asociaţiei, cu orice preţ, inclusiv furt din buzunarele proprietarilor, din moment ce, conf. Legii, Asociaţiile de proprietari sunt „entităţi non-profit”, iar dacă, din eroare (umană), sau cu intenţie, s-a luat de la proprietar o sumă, luna următoare i se restituie obligatoriu?
8. Vi se pare normal ca unii angajaţi ai primăriilor, sub autoritatea cărora îşi desfăşoară activitatea Asociaţiile de proprietari, să accepte asemenea abateri de la Lege, ba chiar să le impună şi altora (vezi Delia de la Craiova – expertă în „anchete” pro bandiţi)?
9. E caz penal să nu mai fii preşedinte de asociație de 16 ani (patru legislaturi), să emiți decizii cu consecinţe grave pentru membrii asociaţiei, başca salariul necuvenit, şi să te doară undeva de astea?
10. E normal ca în secolul XXI să mai fie acceptat proverbul „hoţul strigă hoţii”?
Gata pentru azi. Continuăm mâine cu un fragment din cartea EU, şi unul despre hoţi, bandiţi, lichele, analfabeţi şi proşti de secol XXI…  

Populare

Recomandări

45 de ani de închisoare, după ce a încercat să recreeze crimele odiosului Jeffrey Dahmer

Criminalii în serie și atrocitățile lor produc nu doar...

Vâlcea. Turiști blocați la Cozia. Un copil de 1 an și jumătate între aceștia

Un grup de 4 persoane, printre care un copil...

Făina de greieri, acum și în România

Un magazin online din Baia Mare a pus la...

Craiova. Trei frați, acuzați de proxenetism cu minore

Trei frați cunoscuți în lumea interlopă din Craiova au...