„ … acei ce compun grosul de flibustieri politici sunt bugetofagii, cumularzii, gheşeftarii de toată mâna… aflaţi pretutindeni, în administraţie, în finanţe, în universităţi, pe jeţurile de miniştri, fizionomii nespecializate, protoplasma de postulanţi care tratează totul cu egală suficienţă,… înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea celor productive, iată răul organic, puterea productivă a naţiei nu poate să crească în raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de organizaţie şi de civilizaţie străine, introduse cu grămada în ţara noastră,… iar mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara asta, pentru mită, capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii…” – Mihai Eminescu
Păstrez mottoul eminescului şi pentru editorialul de azi întrucât e o sinteză perfectă a ceea ce ni se-ntâmplă, iar noi ne uităm cu mirare şi nu ştim de unde ne vine prostul mers al vieţii, de unde ni se trage, cum se zice. Am susţinut, în demersurile mele jurnalistice de-o viaţă, pe termen lung, rubricile „Raită prin viaţă – Eseuri politice”, şi nu numai, de direcţie, cum se zice, şi „Despre cultura de azi”. În ambele rubrici am scris zeci de editoriale intitulate sec: „Despre proşti şi prostie” sau „Prostia la români”. Unii m-au înjurat (în gând), alţii m-au sfătuit să-mi văd de alte treburi, că el, poporul, vorba lui V. V. P., „are întotdeauna dreptate”, foarte mulţi, deşi m-au citit, s-au făcut că nu, apreciindu-le diplomaţia…
Deunăzi, trăii s-o văd şi pe asta, începu pe toate televiziile, „basmul politic” „România educată”, cu tot „tacâmul” unui astfel de foarte important şi necesar demers, vital, zic eu, în rămânerea în Istorie a „poporului român”, din care fac parte, şi despre a cărui Istorie am scris, cu dragoste în suflet, câteva sute de pagini devenite cartea „Biblice, Dacice…”, vol I şi II, apărute, culmea, la Editura Macedoneanul. Îi spun „basm politic” pentru că visul politic excepţional al Prof. K. W. Iohannis va rămâne vis dacă nu se vor găsi în ţara asta părăsită de câteva milioane de români – elite sau muncitori cu sapa – „o gaşcă” de români dedicaţi trup şi suflet, şi minte, şi capabili, implementării acestui „Proiect de ţară”.
Din „tămbălăul” mediatic creat de lansarea „Proiectului”, și însuşirea lui de către Guvern, am reţinut că în România avem procente alarmante (40%!?) de „proşti”, despre care eu tot scriu, cărora acum li se zice „analfabeţi funcţional”, „implantaţi” de „soartă” şi partide, la toate nivelurile (oameni de rând, bandiţi, escroci, „elite” politice şi administrative, afacerişti, bişniţari, „gheşeftari de toată mâna”, vorba domnului Eminescu, …, dar nu mă bucur c-am avut dreptate.
Partea interesantă privind „România educată”, proiect despre care nu intru în amănunte, e că „analiştii” „disecă” subiectul şi-l găsesc, „la unison”, fără cârcotaşi, bine venit, dar „marile partide”, socialiste, naţionaliste, partidele „din stema ţării”, tac mâlc. Dar despre asta vorbim mai târziu, să nu fac greşeli de apreciere. Dintre toţi şi toate, legat de „România educată”, mi se pare de-a dreptul teribil de frumos, interesant, important, şi de suflet, şi… iaca, deşi eu am întotdeauna vorbele la mine, acum nu le găsesc, „Scrisoarea deschisă” a domnului Nicolae Manolescu, unul din importanţii piloni ai Culturii româneşti, adresată Domnului Preşedinte al României, pe prima pagină a României Literare, nr. 30, din 16 iulie 2021. Ca professor, scriitor şi jurnalist (membru al USR şi UZPR), dar şi ca singur abonat din Craiova şi judeţul Dolj (poftim Cultură, că tot vorbim de ea!), entuziasmat de proiectul profesorului K. W. Iohannis, dar şi de intervenţia domnului Profesor al Culturii Române, Nicolae Manolescu, le mulţumesc şi le sărut gândurile frumoase.
Un aforism mondial zice: „Progresul nu-i decât dezvoltarea ordinei”. Se pare că a venit vremea să se facă ordine şi în „Învăţământ”, despre care până şi mult hulitul V. I. Lenin spunea: „Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!”, iar bunicul meu dinspre mama îmi tot zicea: „Băăă, fii deştept, că ţara geme de proşti!”.
