Ne place sau nu, noi, românii, am suferit o mutație genetică de când ne-a ajuns din urmă tehnologia. Și nu vreau să fac aici apologia triumfului socializării online asupra activităților în aer liber și nici critica alienării omului modern prin izolarea internautică.
Dacă s-ar face un sondaj de opinie pe tema: câți dintre noi au pagină de Facebook și o folosesc frecvent, am vedea că părerile sunt împărțite, dar nu neapărat în defavoarea interacționării prin acest mecanism de recunoaștere și „apreciere”.
Să fim serioși, disprețul unora cu privire la exprimarea prin Facebook nu mi se pare adecvat lumii contemporane. Dacă nu exista acest mijloc de comunicare, cu siguranță ar fi trebuit inventat. Nu sunt de acord cu părerile unora că alimentăm „mahalaua globală”, că „ne expunem rufele murdare pe frânghie în văzul tuturor”. E drept că o tendință de a scormoni prin viețile altora vine cumva „la pachet” cu interacțiunea pe diverse teme și tipologii, dar depinde de utilizatori cât expun publicului și cât țin pentru ei.
Conectarea la realitate, participarea la viața publică, împărtășirea unor mici sau mari „secrete”, fie că sunt opinii politice, delicii culinare sau impresii de călătorie, ne reprezintă.
Practic, prin social media, noi, românii, ne-am reinventat. Aparent izolați, suntem acum asimilați în marea familie a utilizatorilor de social media. De la nea Ion din vârful stânii, până la politicianul de carieră, toți suntem tributari acestui „deus ex machina”.
Ce te faci însă când libertatea de exprimare rămâne unica libertate la care te poți raporta? Când toate celelalte libertăți sunt călcate în picioare, în ignorarea totală și cu satisfacție aproape torționară de un guvern care și-a luat ca țintă propriii cetățeni?
Mai nou am descoperit că sunt alergic la cuvinte, mai ales la cele care încep cu „A”, gen: „apartinic”, „asocial”, „asimetric”. Parcă era mai cinstit prefixul ”anti-” !
În schimb am descoperit că un singur cuvânt poate dărâma un guvern peste noapte: „asimptomatic”!
Curtea noastră Constituțională a decis că porțile spitalelor trebuie deschise pentru pacienții COVID asimptomatici.
Era ușor de prevăzut, nu? De când până când internarea forțată a devenit regula, pentru cei depistați cu COVID, în timp ce bolnavii cronici mor pe capete pentru că nu mai au decât spitale „virtuale”, consultații pe „zoom” și rețete pe e-mail?
Judecătorii CCR au decis că internarea obligatorie și carantina pentru cei veniți din străinătate nu pot fi decise prin ordine de ministru, ci doar prin lege. Suficient că prelungirea stării de alertă s-a făcut în laboratorul guvernamental devenit peste noapte expert unic în suferința populației.
Guvernul este singurul care are datele la zi despre situația epidemiologică, el este deci singurul obligat să ne trimită în Parlament un proiect de lege cu măsurile legale pentru protejarea populației.
Îmi este teamă că, de la conducători voyeuriști, cum era cuplul Ceaușescu, care se distra din plictiseală cu escapadele erotice ale înalților activiști de partid, înregistrați de temuta Securitate, am căzut în altă extremă, cu alți conducători, care, deși sunt cele dintâi victime ale politicii „pe gaura cheii”, se cred Dumnezeu pe pământ și ne decid soarta la un pahar de whiskey și o havană cubaneză în spatele ușilor închise! Ne este teamă că izolarea este o găselniță doar pentru unii, iar relaxarea totală este îngăduită, după cum s-a văzut, doar pentru alții, într-o sfidare totală a bunului simț și a legii.
Radu Preda, senator PSD
