Abuzurile asupra copiilor nu au încetat în judeţul Dolj. Nici neglijarea, ori exploatarea lor. Potrivit ultimei statistici a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj, în acest an au fost sesizate 164 de cazuri de abuz, neglijare, ori exploatare a copilului. 98 de sesizări s-au făcut la telefonul copilului. Din nefericire, toate au fost confirmate.
Mulţi români încă se ghidează după principiul, „bătaia e ruptă din Rai”.
Pedeapsa fizică pune însă în pericol integritatea fizică a copilului şi îi provoacă suferinţă şi durere. Şi chiar dacă pedeapsa nu periclitează fizic copilul, fiind repetată, poate duce la traume psihice care îl vor urmări pe tot parcursul vieţii.
Abuzul emoţional, manifestat prin ironizări, jigniri, umiliri afectează dezvoltarea şi echilibrul emoţional al copilului.
Copilul abuzat poate deveni la rându-i violent, ori mult prea temător, depresiv.
Abuzul sexual este cel care produce poate cele mai grave traume.
Copiii abuzaţi pot dezvolta frică atât faţă de agresor, dar şi o teamă de a nu pierde afecţiunea adulţilor, ori de a fi excluşi din familie. Vor deveni furioşi nu numai faţă de agresor, ci şi faţă de adulţii care nu i-au protejat. Se vor simţi vinovaţi, ruşinaţi şi confuzi. Totodată pot avea atitudini autoagresive şi pot pierde încrederea în sine.
Neglijarea este tot o formă de abuz şi afectează dezvoltarea fizică şi psihică a copilului.
Statistica DGASPC Dolj mai arată că în acest an, 14 nou-născuţi au fost abandonaţi în spitale de mamele lor. Doar şase dintre ei s-au întors în familie.
Pe de altă parte, 1642 de copii din judeţ au părinţii plecaţi în străinătate. Dintre ei, 667 au şi mama şi tatăl plecaţi peste graniţe.
145 de copii au rămas singuri după ce părinţii le-au decedat, iar în cazul a 31 de copii părinţii sunt dispăruţi. Îngrijorător este faptul că 531 de copii au fost separaţi de părinţii lor din cauza sărăciei.
Abandonul este o formă gravă de neglijare a copilului. Fie că vorbim de abandon imediat după naştere, fie ulterior, după ce copilul a petrecut o perioadă de timp cu familia, efectele sunt dramatice.
Copiii abandonaţi vor avea întârzieri în dezvoltarea abilităţilor sociale, în dezvoltarea fizică şi emoţională. Se vor simţi vinovaţi pentru că nu îşi pot explica motivul pentru care au fost abandonaţi de părinţi şi vor considera că a fost ceva în neregulă cu ei, astfel că părinţii i-au părăsit. Pot deveni agresivi, nesiguri, furioşi şi pot avea tulburări de ataşament.
Copiii supuşi unei forme de abuz trebuie introduşi într-un mediu sigur. Vor avea nevoie de terapie susţinută de specialişti. Cele mai mari şanse de a trece peste abuzuri le au copiii cu inteligenţă peste medie.
Însă de preferat ar fi ca astfel de situaţii nefericite să nu se mai producă.
