Conecteaza-te cu noi

Cultură

Laboratorul de Restaurare Conservare al Muzeului Olteniei-medicina pentru piesele de patrimoniu

Publicat

pe

Mii de obiecte de patrimoniu salvate, mii de piese de muzeu restaurate în cel mai mic detaliu. Este munca depusă de specialiştii Laboratorului de Restaurare şi Conservare al Muzeului Olteniei Craiova.

În prezent laboratorul cuprinde următoarele secţii: investigaţii fizico-chimice, restaurare ceramică – sticlă – porţelan, metale, textile, carte veche şi document, în care îşi desfăşoară activitatea un număr de 14 specialişti dintre care 6 acreditaţi ca experţi în restaurare. Specialiştii depun o muncă asiduă, migăloasă, dar pasiunea pentru a reface piese valoroase este nemăsurabilă. Majoritatea specialiştilor din cadrul laboratorului au experienţă vastă în domeniu, de peste 25 ani. Până a ajunge în mâinile specialiştilor restauratori, piesele trec întâi printr-o serie de investigaţii, necesare pentru ca obiectele să fie reconstituite în forma lor iniţială. Specialiştii Laboratorului de Restaurare şi Conservare ne-au mărturisit că niciodată nu au lăsat o piesă de muzeu să se ducă către pieire, indiferent de gradul de degradare în care se afla piesa respectivă.

 

„În laboratorul acesta se lucrează ceramică, sticlă, porţelan indiferent de perioadă, de la piese arheologice până la piese de artă modernă, laboratorul lucrează piese din colecţiile Muzeului Olteniei sau din săpăturile arheologice la care participă Muzeul Olteniei, dar şi piese care vor rămâne la Muzeul Oltenei, dar şi piese aparţinând altor instituţii din ţară, valabil pentru toate atelierele din laborator. Lucrez de 27 ani, aici fiecare obiect este dificil pentru cei care nu sunt în domeniu, ca să le fie uşor să înţeleagă le explicăm simplu este medicina pentru piesele de patrimoniu. Circuitul unei piese când ajunge la noi, este cel care ar trebui, cel puţin  teoretic, cel din spital al unui pacient. Piesa merge prima dată în laboratorul de investigaţii fizico-chimice unde i se fac nişte analize.Vine cu un buletin de analize, cu un  dosar unde este o fişă de conservare, o fişă analitică făcută de muzeograf, avem, deja, nişte date despre piesă în momentul în care ajunge la noi şi în funcţie de acele date, de istoricul piesei. Restaurarea este o ştiinţă exactă, nu putem lucra decât cu anumite materiale, conform a ceea ce se întâmplă  în acea perioadă. Nu facem o piesă nou, indiferent de specializare, facem piesa care ne-a rămas, nu facem o piesă nou, restaurarea nu face un plagiat, replici. Toate eforturile sunt depuse pentru a salva ceea ce ni s-a păstrat şi de a putea acea piesă să rămână măcar tot atât de cum a fost făcut până în zilele noastre. Nu lucrăm pentru estetica piesei, ci pentru sănătatea ei. Eforturile noastre sunt de a interveni neagresiv asupra piesei pentru a o putea reda circuitului muzeal atelier”, a declarat  Simona Gheorghe, restaurator atelierul de ceramică-sticlă-porţelan din cadrul Laboratorului de Restaurare Conservare.

 

Restaurarea presupune multă răbdare, însă efectul final este cel care îi mulţumeşte cel mai tare pe specialiştii din cadrul laboratorului. Am poposit şi la atelierul de restaurare metale, unde s-a reuşit de-a lungul anilor refacerea pieselor valoroase, ce riscau să nu mai fie recuperate.

“Lucrăm pe orice tip de metal, piese arheologice, medievale, în general piese care vin de pe şantierele arheologice din Dolj şi piese care există în depozitele Muzeului Olteniei. Lucrez din 2006 la acest laborator, este greu, dar şi frumos. În general primim piese arheologice sunt destul de greu de refăcut, deoarece vin din săpătură şi au un grad destul de avansat de degradare. Toate sunt valoroase, cu un grad de dificultate diferit. Acum avem în restaurare un candelabru, din informaţiile pe care le-am primit, a aparţinut familiei Aman, ca  model este un tip de candelabru după model german sau olandez, lucrat la 1450. Am avut şi pistoale şi săbii de refăcut, dar şi o bicicletă, care este încă în curs de restaurare. este model vechi, printre puţine tipuri de biciclete care se află în muzee, este prima bicicletă care putea fi folosită şi de doamne. Sunt piese care necesită demontare, altele nu, este în funcţie de fiecare piesă”, a declarat Adela Dumitru, restaurator metale, Laborator de Restaurare Conservare.

Mai departe suntem îndrumaţi către atelierul de restaurare, carte veche-document.

 

”În acest laborator restaurare-carte, vin obiecte de patrimoniu pe subiecte papetar şi pergament, acest lucru însemnând tot ce constituie documente medievale, hărţi, stampe, fotografii, carte veche care poate fi manuscris sau tipăritură, în general la noi ajung într-o stare avansată de degradare şi rolul nostru este de a le vindeca.Fiecare piesă are particularitatea ei, problemele ei, ca şi un bolnav nu poţi să ştii dinainte ce are până nu îi stabileşti un diagnostic.Împreună cu comisia de restaurare, se stabileşte ce tip de tratament trebuie aplicat pentru a-l vindeca.Aici este un flux mai laborios, să luăm o carte care poate ajunge şi până la 1.000 file, fiecare filă în parte suportă un anume număr de tratamente, curăţire mecanică, curăţire umedă, desprăfuiri, presări, completările care se fac  zonelor lacunare, detaşarea părţilor de hârtie folosită în restaurare, iarăşi presare şi colaţionarea pe fascicole şi reformarea grupului de carte aşa cum fost iniţial. Iată, cel puţin zece operaţii fiecare filă, imaginaţi-vă ce înseamnă la o carte. Sunt cărţi şi din anii 1500, 1600, documente la fel, sunt destule de vechi. Am 25 ani de restaurare, numai la acest muzeu. Dacă nu ai pasiune, nu ai dragoste, în cazul meu dragoste faţă de carte nu ai cum să faci această meserie. Este satisfacţia rezultatului final, te gândeşti că după tine acel obiect dăinuie încă cel puţin 100 de ani, dar piese care rezistă mult mai mult. Acesta este şi scopul nostru, să redăm funcţionalitatea şi a putea preda generaţiilor umătoarea informaţia”, ne relatează  Cristina Camelia Ghiţescu, specialist restaurare.

 

La laboratorul de restaurare textile, stăm de vorbă cu două doamne, specialiste restaurare pe ţesături. Acestea lucrează cu minuţiozitate, mai ales că hainele ce trebuie refăcute sunt realizate din materiale textile foarte pretenţioase. 

„Sunt patru experţi restaurare textile în laboratorul acesta, cu o experienţă de peste 25 ani. De-a lungul timpului s-au restaurat toate tipurile de obiecte textile, începând de la textile arheologice, descoperite nu neapărat în săpături pentru că fiind materiale fragile nu rezistă în mediul acela.Am avut piese care datau din secolul XVII până la cele moderne de secolul XX. Am lucrat foarte mult pentru expoziţia de bază a Secţiei de Etnografiei, covoare, ii, pestelci, pălării. Chiar şi acum avem în lucru o fustă, o fotă, două pălării de căluşari, câteva ii,, sunt de secol 19 şi 20.Procesul tehnologic se desfăşoară cum am învaţat la cursurile pe care le-am absolvit, cursuri de restaurare făcute după terminarea facultăţii şi sunt tratamente specifice începând cu o documentare care se face la începutul fiecărui proces de restaurare, fotografii de ansamblu, de detalii pentru că numai aşa putem demonstra cum arăta obiectul înainte de a intra în laborator şi cum arată după. În afară de asta, fotografiile ne ajută să asamblăm în momentul când piesa se desface în componente.După aceea degradările pe care le observăm la obiectele aflate în restaurare şi se tratează diferit.Problemele apar şi ideile vin pe parcursul restaurării.Pe parcurs pot să apară date noi,sunt compozite formate din mai multe materiale.La experienţa pe care o avem totul merge bine, chiar dacă nu acţionezi dur asupra ei pentru că se respectă nişte principii, suntem datori să lucrăm cu materiale compatibile, piesa nu are voie să ajungă mai degradată decât a pătruns în laborator. Poţi să-i asiguri un suport şi să încerci să o conservi, să nu intervii foarte mult asupra lui.Am lucrat mult pentru Muzeul de Etnografie, unde există colecţia Maria Tănase şi a avut foarte multe obiecte, rochii, pălării, fuste, bluze, chiar şi o poşetă, două rochii ale Mariei Tănase le-am avut şi eu în restaurare, obiecte expuse, cele care au câştigat premii. Chiar şi steaguri de decor. Este o meserie frumoasă, nu m-am gândit că o să mă îndrăgostesc atât de tare. La bază sunt inginer agromecanic, nu are legătură cu domeniul pregătit, mă simt împlinită că am această meserie”, Alina Gărău, restaurator materiale textile.

“Acum lucrez la o jachetă, secol XIX, o haină de jupâniţă, de obicei textilele sunt fragile, nu rezistă în timp, de aceea este un lucru deosebit când îţi pică obiecte de mătase care provin din timpuri îndelungate, fiind cel mai sensibil material textil. Este foarte multă migală, răbdare, trebuie să cunoşti şi istoria artei, costumului, toţi facem pregătire, susţinem examene. Eu lucrez aici de peste 35 ani. Toate îmi sunt la fel de dragi, pentru că pui suflet.  În cursul anilor mi-au trecut prin mână şi ţesături etnografice şi vestimentaţie de biserică, textile boiereşti, nu este ceva ce nu am restaurat. Pentru mine cele mai apropiate sunt  ţesăturile arheologice. S-a adus la noi la laborator un conglomerat de humus şi nişte resturi, şi încet, încet, cu răbdare, le-am făcut nişte tratamente şi din acel conglomerat de pământ după îndepărtarea tutoror impurităţilor au rezultat nişte fragmente de ţesături găsite la baza bisericii Sf. Nicolae de pe Amaradiei. Pentru noi a fost deosebit, pentru că solul Olteniei este un sol acid, nu se pot păstra textile, în mod special din cauza acidităţii solului, microclimatului, sunt o serie de factori, care influenţează negativ şi distructiv ţesăturile. Au fost probabil straiele preotului care a fost înmormântat cum era tradiţia, slujitorii bisericii erau înmormântaţi în curtea bisericii.Vestimentaţia de mătase este cea mai degradabilă, există nişte reguli în restaurare, este obligatoriu să nu fie destructivă. Restaurarea presupune multă răbdare şi să fi bine pregătit profesional, întâmpini o mulţime de probleme.Este şi o colaborare între noi, cu colegii din celelalte ateliere. De asemenea am făcut sălile de expoziţie ale muzeului de la Ploieşti, şi sălile de restaurare metale, ceramică, au fost făcute cu sprijinul Muzeului Olteniei. Noi am amenajat şi expoziţia. La Craiova am făcut toate sălile de la Casa Băniei, pornind de la restuarare-conservare până la expunere pe simeze, trebuie să fii polivalent în această profesie”, a declarat Sorela Gângioveanu, restaurator materiale textile.

 

 

Continue Reading

© 2021. Toate drepturile rezervate.