Credincioşii de rit ortodox şi catolic din Craiova au celebrat ieri Floriile Domnului, sărbătoare care anunţă intrarea Mântuitorului în Ierusalim şi prevesteşte Moartea şi Învierea care urmează să se petreacă în Săptămâna Patimilor.
Printre cei care au mers la biserică am întâlnit, la Catedrala Mitropolitană “Sfântul Dumitru”, un grup de profesori din localitatea bulgară Teteven. Ei au petrecut la Craiova Floriile şi ne-au vorbit despre modul în care se desfăşoară sărbătoarea în localitatea lor.
Puţin după ora 10, Biserica Toţi Sfinţii “Sfântul Anton” din Craiova era neîncăpătoare. În acest an, Floriile şi Paştile coincid, astfel că întreaga creştinătate a celor două rituri va fi în sărbătoare concomitent. Credincioşii au ascultat slujba, s-au împărtăşit şi au mers acasă ducând cu ei flori sau ramuri de salcie sfinţite.
La Catedrala Mitropolitană “Sfântul Dumitru”, până spre orele prânzului, a fost un flux continuu de credincioşi. Printre ei am găsit şi un grup de profesori din localitatea bulgară Teteven.
Ne bucurăm că putem sărbători această zi în România, la Craiova. În localitatea noastră, Teteven, Floriile sunt sărbătorite la fel. Oamenii merg la biserică, ascultă slujba, pleacă acasă cu ramuri de salcie. De asemenea, pentru cei care poartă nume de «floare» este ziua onomastică.
Ne-a spus translatorul grupului, profesor Laura Yordanova
Profesorii bulgari ne-au mai declarat că se află la Craiova pentru a marca 100 de ani de când un localnic din Teteven a venit la Craiova, a avut aici afaceri, iar cu banii pe care i-a câştigat a mers înapoi acasă şi a construit mai multe imobile importante în localitate, printre care şi o şcoală care îşi va serba centenarul săpătămâna viitoare.
Sărbătoarea Floriillor este cea care precede Săptămâna Patimilor la sfârşitul căreia Mântuitorul Iisus Hristos învie din morţi, împlinind astfel proorocirea “şi va învia a treia zi după scripturi”.
Credincioşii aduc de la biserică ramuri de salcie despre care se crede, în scrierile unor Sfinţi Părinţi, că o reprezintă pe Fecioara Maria. În accepţia creştină, simbolismul salciei este întâlnit pentru prima dată în scrierile Pastorului Hermas. Aici martirii sunt numiţi “ramuri de salcie purtătoare de rod” ale copacului divin, care este Hristos. Cu alte cuvinte, cei ce şi-au dăruit viaţa lui Hristos, nu au rămas în moarte, ci au biruit-o prin El.
Există un percept neconvenţional potrivit căruia vremea din ziua de Florii se va repeta şi o săptămână mai târziu, în ziua de Paşti.
–––
Săptămâna Mare -obiceiuri şi tradiţii
A început Săptămâna Mare, cunoscută şi ca Săptămâna Patimilor. În Săptămâna Mare se face curăţenie generală în gospodării.Casele trebuie să strălucească de curăţenie pentru că ele “te blestemă dacă Paştile le prind necurăţate”.
În lunea Săptămânii Mari se scoate totul la aerisit, se lipesc şi se văruiesc casele iar mobilierul este spălat şi reparat.
Până miercuri, inclusiv, sunt permise muncile în câmp. După această zi bărbaţii trebăluiesc pe lângă casă, ajutându-şi nevestele la treburile gospodăreşti.
În Joia Mare, data limită slujbelor speciale dedicate morţilor, fiecare familie duce la biserică colaci, prescuri, vin, miere de albine şi fructe pentru a fi sfinţite şi împărţite, apoi, de sufletul morţilor, parte preotului, parte sătenilor aflaţi la biserică, în cimitir sau pe la casele lor.
Până la Joia Mare, femeile se străduiau să termine torsul de frica Joimăriţei care, în imaginarul popular era o femeie cu o infăţisare fioroasă ce pedepsea aspru lenea nevestelor sau a fetelor de măritat. Uneltele de tortură ale Joimăriţei erau căldura, oala cu jăratec, vătraiul sau cârligul pentru foc. De multe ori nici flăcăii leneşi, cei care nu terminau de reparat gardurile sau nu îngrijeau bine animalele pe timpul iernii, nu erau iertaţi de aceste pedepse.
Conform tradiţiei, în noaptea ce premerge Joia Mare sau în dimineaţa acestei zile se deschid mormintele şi sufletele morţilor se întorc la casele lor. Pentru întâmpinarea lor se aprindeau focuri prin curţi, în faţa casei sau în cimitire, crezându-se că, astfel, ei aveau posibilitatea să se încălzească. Focurile de Joi-Mari erau ruguri funerare aprinse pentru fiecare mort în parte sau pentru toţi morţii din familie şi reprezentau o replică precreştină la înhumarea creştină din Vinerea Mare.
Ultima vineri din Postul Mare este numită Vinerea Paştilor, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare. Conform tradiţiei creştine, este, ziua în care Isus a fost răstignit şi a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păctului strămoşesc. Din această cauză Vinerea Mare este zi de post negru.
Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paştilor, când femeile trebuie să pregătească marea majoritate a mâncărurilor, să deretice prin încăperi şi să facă ultimele retuşuri la hainele noi pe care urmau să le îmbrace în zilele de Paşti. De obicei, în Sâmbăta Mare are loc şi sacrificiul mielului, din carnea căruia se pregătesc mâncăruri tradiţionale: drobul, friptura şi borşul de miel.
Sâmbăta seara fiecare gospodină îşi pregăteşte cu grijă coşul ce urmează a fi dus la biserică, pentru sfinţire. În el aşterne un ştergar curat şi aşează o lumânare albă, apoi ouă roşii, pască, cozonac şi alte bucate. Totul se acoperă cu cel mai frumos ştergar pe care îl are gospodina, semn de preţuire a sărbătorii pascale dar şi de mândrie personală.
Sursa: crestinortodox.ro
