După 15 ani de la decesele a zeci de pacienţi internaţi la Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare: starea psihiatriei în România, 2004 – 2019.

După 15 ani de la decesele a zeci de pacienţi internaţi la Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare: starea psihiatriei în România, 2004 – 2019.

În anul 2004, într-un interval de 3 săptămâni, la Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare din judeţul Dolj au decedat 18 pacienţi.

Principalele cauze ale deceselor au fost caşexia şi hipotermia. Guvernul României de la acel moment şi-a asumat reforma în domeniu sănătăţii mentale în România. În august 2019, 5 oameni au decedat şi alţi 8 au fost răniţi în Spitalul de Psihiatrie Săpoca.

Între aceste două repere sumbre, alte multe mii de persoane cu afecţiuni sau dizabilităţi psihice, psihosociale sau intelectuale şi-au găsit sfârşitul în instituţii de asistenţă medicală psihiatrică sau protecţie socială din România. În toată această perioadă de timp, numeroasele guverne care s-au succedat au avut la dispoziţie informaţii despre abuzurile, dramele şi decesele din spitalele/secţiile de psihiatrie şi centrele rezidenţiale unde locuiesc persoane cu afecţiuni sau dizabilităţi psihice, psihosociale şi/sau intelectuale.

Credem astfel că, după aproape 15 de ani în care am atras atenţia guvernului român asupra încălcării drepturilor omului în spitalele de psihiatrie şi în centrele rezidenţiale şi de protecţie a persoanelor cu dizabilităţi, a venit timpul ca statul român să îşi asume lipsa de măsuri concrete în scopul asigurării dreptului la sănătate şi viaţă a persoanelor cu dizabilităţi psihosociale (persoanele cu probleme de sănătate mintală, persoane cu dizabilităţi intelectuale). Adresăm pe această cale solicitarea ca ministrul sănătăţii, prin colaborarea cu ministrul muncii, ministrul justiţiei şi cu procurorul general, să se asigure că măsurile concrete pe care le va dispune vor conduce la respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor cu dizabilităţi psihosociale.

Din datele colectate de CRJ a reieşit că în România mor anual peste 1.500 de persoane cu dizabilităţi psihosociale aflate în instituţiile publice de sănătate mintală şi protecţie a persoanelor cu dizabilităţi. Dintre acestea, aproximativ 500 au decedat în spitale şi secţii de psihiatrie în perioada cuprinsă între septembrie 2017 şi septembrie 2018. Cu toate acestea, informaţii despre cauzele şi numărul deceselor nu există la nivelul Ministerului Sănătăţii. Nu există informaţii centralizate, publice, defalcate despre numărul persoanelor internate, perioada de internare, numărul internărilor nevoluntare sau a celor voluntare, diagnostic, tratament şi personal medical, psihologi şi asistenţi sociali.

Situaţia încălcării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi psihosociale plasate în grija statului în spitale de psihiatrie sau în centrele pentru persoanele cu dizabilităţi, nu este una necunoscută autorităţilor române. CRJ, CEDO, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii, Comisarul pentru Drepturile Omului din partea Consiliului Europei, Comitetul Miniştrilor pentru monitorizarea executării hotărârilor CEDO, semnalează această situaţie de 15 de ani. În 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că statul român a încălcat dreptul la viaţă al unui tânăr cu o dizabilitate intelectuală care a decedat în Spitalul de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă din Poiana Mare, judeţul Dolj, observând şi situaţia zecilor de decese ale pacienţilor care au decedat de foame şi de frig în acelaşi spital, şi condiţiile îngrozitoare descrise de diverse organisme internaţionale. Din această hotărâre decurg mai multe obligaţii pe care statul român a refuzat să le şi îndeplinească în practică (Decizia CM/Del/Dec(2019)1348/H46-20 a Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei, https://search.coe.int/cm/Pages/result_details.aspx?ObjectId=090000168094c691).

În perioada de timp vizată, la Spitalul de Psihiatrie Săpoca şi pentru măsuri de siguranţă (http://www.crj.ro/wp-content/uploads/2019/08/Raport-de-monitorzare_Sapoca-ojasca.pdf) au decedat 17 persoane, printre care şi 1 bărbat în vârstă de 45 de ani (asfixie mecanică produsă prin spânzurare). 64 de persoane au fost internate nevoluntar; dintre acestea, doar 14 au fost confirmate de o instanţă de judecată, pentru ceilalţi spitalul de psihiatrie considerând că „nu este cazul” să sesizeze internarea nevoluntară, obligaţie prevăzută de legea sănătăţii mintale; într-un singur caz a fost exercitat recursul împotriva hotărârii de internare nevoluntară, pacientul în vârstă de 31 de ani fiind internat de 1.270 zile la momentul colectării datelor.

De asemenea, în Spitalul de Psihiatrie Săpoca se aflau – la momentul colectării datelor – 259 de „cazuri sociale”, pacienţi pentru care este necesară identificarea unei măsuri de ocrotire în familie sau în comunitate, însă în lipsa acesteia rămân internaţi pe o perioadă nelimitată în spitalul de psihiatrie. Dintre aceştia, 81 erau internaţi în Spitalul de Psihiatrie Săpoca de peste 10 ani. Spitalul a sesizat Direcţiile de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului doar pentru 159 dintre ei, în vederea găsirii unor soluţii, însă deseori acestea au răspuns că nu au servicii comunitare, că centrele rezidenţiale funcţionează la capacitate maximă sau că ar fi indicat ca persoanele să rămână internate pe perioade cât mai îndelungate, sau au refuzat să transmită un răspuns.

Subliniind importanţa accesului persoanelor la servicii de sănătate mintală, CRJ şi Asocaţia Tonal solicită Ministrului Sănătăţii:

1. Să îşi îndrepte atenţia asupra: a) cauzelor directe şi indirecte care stau la baza numeroaselor probleme de sănătate mintală la adolescenţi şi adulţi, privind în special decesele din instituţii, abuzul de substanţe, violenţa şi calitatea necorespunzătoare a măsurilor de îngrijire în unităţile spitaliceşti (spre exemplu, Secţia exterioară de psihiatrie din Gura Văii, jud. Mehedinţi, http://www.crj.ro/comunicat-crj-gura-vaii-depozitul-de-fiinte-umane/) sau lipsa serviciilor de sănătate mintală comunitare; b) alocării resurselor specifice pentru îmbunătăţirea disponibilităţii şi calităţii serviciilor de sănătate mintală în comunitate, pregătirea şi dezvoltarea profesioniştilor din domeniul medical, psihologic şi al asistenţei sociale; c) necesităţii dezvoltării urgente a serviciilor specializate de sănătate şi a strategiilor care vizează persoanele predispuse la probleme de sănătate mintală şi familiile lor, asigurarea accesulului pentru cei care au nevoie de aceste servicii, ţinând cont de vârstă, sex, context socio-economic, geografic, origine etnică, etc;

2. Consultarea urgentă a pacienţilor sau foştilor utilizatori de servicii de sănătate mintală, familiilor lor şi organizaţiilor neguvernamentale care îi asistă şi/sau reprezintă pentru a reuşi o accelerare a implementării unor măsuri concrete de îmbunătăţire a calităţii furnizării serviciilor de asistenţă socială şi psihiatrică a persoanelor cu afecţiuni sau dizabilităţi psihice/psihosociale/intelectuale;

3. Monitorizarea atentă şi independentă a respectării drepturilor omului în spitale de psihiatrie, secţii de psihiatrie, centre rezidenţiale sau orice alte unităţi (din subordinea oricăror ministere sau entităţi) în care sunt asistate medical sau social persoane cu afecţiuni sau dizabilităţi psihice/psihosociale/intelectuale. Astfel, legea sănătăţii mintale (art.47) permite accesul reprezentanţilor în aceste unităţi dar ordinul ministrului sănătăţii (2016) restricţionează accesul în unităţile sanitare. Rapoartele de monitorizare transmise managerilor şi ministrului pot contribui la prevenirea încălcării drepturilor omului în cazurile internărilor în spitalele/secţiile de psihiatrie şi pot semnala diferite situaţii de risc în care se pot afla persoanele aflate în grija statului român;

4. Monitorizarea riscului de abuz de substanţe psihotrope/psihoactive din partea medicilor, abuz care poate apărea prin supra-prescriere/supra-administrare de substanţe psihotrope/psihoactive, cu scopul compensării deficitului de personal, deficitului de personal specializat, deficitului de programe terapeutice complementare terapiei medicamentoase, etc. Această monitorizare trebuie să aibă un caracter pragmatic, flexibil şi foarte eficient, şi să aibă în vedere colectarea şi analizarea datelor defalcate în funcţie de tipul de substanţe, diagnostice, vârstă, etc.

5. Modificarea prevederilor Anexei 6 a Ordinului 488/2016 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, privind autorizaţia acordată pentru vizite reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale în unităţi sanitare („Autorizaţia este valabilă numai în perioada pentru care s-a făcut solicitarea, însoţită de acordul privind accesul al managerului unităţii sau al înlocuitorului de drept al acestuia şi avizată în prealabil de medicul curant, care va aprecia oportunitatea vizitei din punct de vedere clinic”), ce contravine articolul 47 din Legea sănătăţii mintale (model), condiţionând accesul în instituţii în vederea efectuării vizitelor de monitorizare de acordul managerului acestora.

Având în vedere toate cele de mai sus, considerăm oportun şi necesar ca organizaţii neguvernamentale independente să primească/reprimească posibilitatea de a vizita neîngrădit, cu deplin respect al regulamentelor interioare, orice unitate de îngrijire şi asistenţă unde sunt îngrijite persoane cu afecţiuni şi/sau dizabilităţi psihice/psihosociale/intelectuale, copii, tineri sau adulţi, cu scopul de a garanta o monitorizare continuă şi independentă a furnizării de servicii şi asistenţă socială şi psihiatrică, cu scopul de a creşte şansele de identificare şi raportare în timp real a unor disfuncţii sau abuzuri care pot avea consecinţe dramatice şi cu scopul de a deveni un instrument viabil şi accesibil pentru orice pacient sau persoană instituţionalizată care ar avea de raportat abuzuri însă este descurajată să o facă fie prin lipsa mijloacelor practice autentice, fie prin strategii discrete sau directe de intimidare.

Centrul de Resurse Juridice, Georgiana Pascu, manager de program

Asociaţia Tonal, Mugur Frăţilă, psiholog, preşedinte consiliu director