Suntem în Postul Paștelui, cea mai îndelungată și restrictivă perioadă de curățire sufletească de peste an: în cele șapte săptămâni de postire avem doar două dezlegări la consumul de pește. Deși astăzi există pe piață o mulțime de ingrediente și produse care pot transforma postul într-un regim mult mai ușor de suportat, multă lume susține că fructele de mare sunt și ele permise pentru că nu au sânge. Ideea este încurajată de comercianții de fructe de mare, care înregistrează în această perioadă o scădere importantă a vânzărilor.
Pe timpuri inclusiv peștele – simbol creștin – era acceptat la consum în tot timpul postului. Multe cărți vechi de bucate îl încadrează la această categorie.
„Fiecare dezlegare este semnalată în cadrul calendarului ortodox respectând cele mai vechi hotărâri tipiconale ale Bisericii. Peștele are un statut special, se află la granița dintre dulce și post. Adică poate fi consumat în posturi când există dezlegare semnalată special în calendar, dar doar atunci, nu tot timpul cum este cazul alimentelor exclusiv vegetale. Apostolii au fost pescari, Mântuitorul a înmulțit peștele de două ori în chip minunat pentru mari mulțimi de oameni. De asemenea, peștele are acel acronim care în greacă simbolizează Însuși numele Mântuitorului. Este o bogată simbolistică religioasă în jurul peștelui și de aceea, dintre toate mâncărurile, are un statut special”, a declarat, pentru G4Food, Consilierul Patriarhal de la Biroul de presă al BOR, preot dr. Adrian Agachi.
În ceea ce privește consumul fructelor de mare situația nu este încă foarte clară.
„Aș spune că nu există o poziție oficială în acest sens, nu s-a ajuns la un consens clar din acest punct de vedere. Principalul argument pro este faptul că fructele de mare se consumă la Sfântul Munte inclusiv în timpul postului. Trebuie să menționez că nu se consumă la Sfântul Munte în toate mănăstirile, în toate chiliile, în toate schiturile, iar acolo unde se consumă ele sunt mâncate exclusiv sâmbăta și duminica în timpul posturilor mari. De asemenea trebuie să ne gândim la acea tradiție athonită care ne vorbește despre consumul fructelor de mare: se spune că exista o mănăstire unde monarhii rămăseseră fără nici un fel de mâncare și s-au rugat Maicii Domnului pentru că nu aveau ce să mănânce pentru că efectiv nu mai aveau nici o alternativă, iar Maica Domnului le-a spus să mănânce fructe de mare. Fructele de mare devin o dezlegare specială, având în vedere intensitatea privegherilor, intensitatea ascezei care la Sfântul Munte, poate mai mult decât oriunde, este una cu totul și cu totul deosebită. În ceea ce privește viața creștinului obișnuit, a fiecărui om care încearcă să se apropie de Dumnezeu, să postească în mod cât mai curat, cât mai frumos, aș spune că fructele de mare sunt departe de a fi o necesitate. Bineînțeles, ele pot fi îngăduite cu binecuvântarea duhovnicului celor mai în vârstă, celor cu anumite afecțiuni, dar în rest, și aici îmi exprim doar o părere personală, nu le consider necesare în perioada postului, având în vedere și faptul că în prezent avem mult mai multe alternative, ingrediente și produse de post decât în alte vremuri”, explică preotul Adrian Agachi.
Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, a spus, la începutul postului, că fructele de mare nu sunt de post, așa cum susțin unele voci. „Sunt gângănii, animale. Cum să fie fructe, dacă mișcă?“.
„Hai să ne înțelegem. Până acolo au mers unele persoane, bătrâne, care după judecata lor, peștele e mai de dulce decât ouăle și brânza. Deși eu am mai spus-o, dar se uită… Chiar unii o scoteau că e mai păcat să mănânci pește decât carne. S-a dus vorba asta ciudată. De câte ori este dezlegare în Postul Mare la brânză și la ouă? Niciodată! Dar la pește este, la Buna Vestire și la Intrarea în Ierusalim. În Postul Crăciunului, de atâtea ori este dezlegare la pește, după intrarea în biserică este dezlegare la pește sâmbăta și duminica și la sărbătorile mari, până la 20 decembrie, de Sfântul Ignatie. Deci dezlegare la brânză și la ouă include în mod logic dezlegarea la pește. Peștele este mai de post decât brânza, laptele și ouă.
Nu prea-s de acord cu gângăniile, așa-numitele fructe de mare. E o păcăleală cu aceste fructe de mare. Care sunt animale, cum să fie fructe dacă mișcă? Care adună toxine… Este o șmecherie pe care o folosesc mulți. Unii le mănâncă de mare plăcere, eu nu pot de jenă, nici cu ochii, nu le pot…”, a spus Teodosie.
În schimb, părintele Vasile Ioana are o cu totul altă părere. El susține că nu există nicio reglementare în sensul în care consumul de fructe de mare ar fi interzis în post.
„Eu am fost în Muntele Athos și în Postul Mare am mâncat fructe de mare. Risotto cu calamari și cu tot felul de vietăți din astea care nu au sânge. În momentul în care tu mănânci în Muntele Athos, acum nu o să fiu eu mai bun ca ăia din Muntele Athos care sunt mult mai buni decât mine. Dacă acolo mi s-au dat creveți din ăia mici și am mâncat cu smerenie la masă cu călugării ăia, eu mănânc fructe de mare.
Ideea e că sunt preoți care spun că nu e bine să mănânci fructe de mare, e opinia lor, însă nu există nicio reglementare care să interzică. Adică o hotărâre a unui sinod, a unei biserici ortodoxe este normativă și pentru altă biserică ortodoxă.
Hai să vorbim despre cum să ținem postul obișnuit. Deci de luni avem prima săptămână, și ea se numește Mare, Postul tot e Mare, dar nu pentru că e lung, ci pentru că e important. Degeaba ții post dacă nu te spovedești și împărtășești. Degeaba ții post dacă urăști oamenii, degeaba ții post dacă ești rău, degeaba ții post dacă preacurvești, degeaba ții post dacă consumi pornografie”, atrage atenţia părintele Vasile Ioana, parohul bisericii „Sfântul Nicolae Dintr-o Zi” din București, potrivit romaniatv.net
Pe de altă parte, Părintele Teologos, un monah cu o experiență de peste 30 de ani pe Muntele Athos, care a devenit cunoscut pentru înțelepciunea sa spirituală profundă și pentru abordarea sa cuprinzătoare a postului și a spiritualității creștine, spune că, postul nu este doar o abținere de la mâncare, ci și o abstinență de la plăcerile trupești în general, conform învățăturilor Bisericii. El subliniază că postul are rădăcini adânci în tradiția creștină, începând cu sinodul apostolic prezidat de Sfântul Apostol Iacob, primul arhiepiscop al Ierusalimului. Acesta a recomandat evitarea consumului de alimente care conțin sânge și îndreptarea către vegetale și produse de origine animală fără sânge, precum mierea și anumite fructe de mare.
El a vorbit și despre consumul fructelor de mare în timpul postului. În România, spune monahul, unde accesul la mare este limitat, fructele de mare nu sunt la fel de răspândite în dieta de post ca în Grecia, unde acestea sunt considerate acceptabile și chiar recomandate pentru post.
”Sfântul apostol Iacob spune să ne ferim de sugrumat și de sânge. Adică, noi ar trebui să mâncăm mâncăruri fără sânge. În post, acestea sunt vegetalele, evident, și produsele de origine animală care nu au sânge. În speță, mierea (produsele apicole) și fructele de mare. Aici este problema, în România, cu fructele de mare”, a precizat Părintele Teologos, potrivit kanald.ro
De asemenea, Părintele Teologos a mai ținut să precizeze “Să explicăm de unde a pornit treaba asta: în România, deschiderea la mare este foarte mică. Nu este esențială, cum este în Grecia. Ei, și dacă în România preoții mergeau la o babă din Munții Apuseni, care e mai sfântă decât noi, să-i spună: Babo, să nu mănânci caracatiță, se închină femeia. Atunci, preotul îi zice: mănâncă tu numai legume și animale – nu… În Grecia, se știe că fructele de mare și melcii și moluștele sunt de post pentru că, după cum spuneam, nu au sânge.”
Cu toate acestea, Părintele Teologos subliniază că postul nu se limitează la aspectele alimentare, ci este o experiență spirituală profundă, care implică o purificare și pregătire interioară pentru sărbătoarea Învierii. El încurajează credincioșii să înțeleagă postul într-un sens mai larg, ca pe o călătorie a sufletului către Dumnezeu, în care abstinența de la alimente este doar o parte dintr-un efort mai amplu de transformare spirituală.
Foto: pixabay
