De cele mai multe ori a fost comparat cu Bronx-ul americanilor şi era cartierul unde nici Salvarea nu mai intra după zece seara. Craioviţa Nouă, căci despre ea este vorba, a ales de două ori primarul Craiovei, iar în semn de recunoştinţă, Bulucea le-a făcut Primărie proprie. După ani de zile în care şi-au ţinut caii în casă, cartierul se schimbă văzând cu ochii.
Cartierul Craioviţa Nouă a fost construit în Craiova, spun istoricii, chiar pe vechile mlaştini care înconjurau oraşul, după ce industria a început să ia amploare în Bănie. Pentru că nu avea unde să ducă sutele de muncitori luaţi de la ţară, ţiganii care lucrau pentru casele membrilor cu stare şi „demolaţii“ fără trecere la partid, Ceauşescu a înfiinţat acest cartier unde să stea cei care nu trebuiau să ajungă foarte des la promenade în buricul urbei. Lăsaţi la marginea oraşului, aduşi din zone unde civilizaţia pătrundea cu greu, aici au început să apară primele bătăi de stradă, găşti şi hoţii. Ani de zile în Craioviţa nu intra nimeni care era din alt cartier al oraşului. Nici măcar Salvarea, ca atare a fost înfiinţată o staţie de prim-ajutor şi Ambulanţă care să deservească strict celor care locuiau în această zonă. Până şi apa era aici cu normă strictă. Cei care locuiau în acest cartier se puteau spăla numai de două ori pe lună, când aveau apă caldă.
De la cai, la alegeri
Poveştile vremii despre Craioviţa lăsau şi atunci craiovenii cu gura căscată: cai ţinuţi în apartamente, vaci duse la păscut în faţa blocului, găini crescute pe acoperişul blocurilor. Totul într-o zonă în care locuia mai bine de jumătate din populaţia Craiovei. Bulucea a fost cel care, în timpul alegerilor locale a descoperit cum poate câştiga Primăria, ca atare a câştigat simpatia şi voturile Craioviţei. De două ori un cartier a ales pentru întreaga Craiova, Bulucea câştigând două mandate la Primărie datorită alegătorilor din acest cartier. În semn de recunoştinţă, fostul primar a făcut o sucursală a instituţiei pe care o conducea aici, ca oamenii să nu mai iese din cartier dacă au nevoie de acte de la Primărie. Cum asta a fost singura schimbare în zonă, ziarele vremii erau pline cu anunţuri imobiliare gen „cumpăr apartament două camere, exclus Craioviţa“.
Tinerii au civilizat cartierul
Craioviţa a început, uşor uşor, de-a lungul anilor să se apropie de civilizaţie. „Cei care au ridicat nivelul de civilizaţie de aici au fost tinerii. Cei care abia îşi începeau drumul în viaţă, şi este valabil şi acum, cumpără apartamente sau garsoniere în Craioviţa pentru că sunt mai ieftine. Este singurul cartier care are toate tipurile de confort, de la unu până la trei, ca atare cei cu bani mai puţini pot opta aici pentru o casă. Anunţurile care apăreau atunci în ziare, erau date în marea lor majoritate de agenţii, care vindeau greu apartamente în această zonă, ca atare alegeau varianta de evitare a cartierului“, explică Ioana Gavrilă, reprezentant al agenţiei imobiliare „Apartamentul“. „Preţurile au crescut acum şi în această zonă şi sunt căutate casele de acolo din câteva motive: super-marketurile care sunt în zonă şi care au crescut mult preţurile imobiliare, blocurile ANL care au adus o mare schimbare şi preţurile încă scăzute. Apoi, s-a termoficat toată zona, pentru că nimeni nu voia să cumpere acolo şi să aibă apă caldă o dată pe lună şi sunt foarte mulţi care vând apartamente în zone bune ca să se mute în Craioviţa şi să rămână şi cu bani. Vă dau şi un exemplu: un apartament cu două camere decomandate în Rovine este între 55 şi 65 de mii de euro. Două semidecomandate în Craioviţa ajung la 48-57 de mii de euro“, a mai spus Ioana Gavrilă.
Cât plăteşti, atâta ai
Paul Malcuţ are 30 de ani. În urmă cu aproape un an, omul şi-a vândut apartamentul cu două camere pe care îl avea pe Calea Bucureşti şi a ales unul în Craioviţa Nouă. „Am luat cam o sută de mii de euro pe cel de pe Calea Bucureşti şi am dat 55 de mii pe cel nou. Am mai băgat încă zece mii să îl aranjez şi m-am ales cu bani destul de mulţi, cât să îmi iau şi maşină şi să îmi mai şi rămână ceva. Eu oricum nu pentru bani am vândut, ci pentru că mi-am deschis o mică afacere şi am sediul acolo. Făceam o oră de acasă la firmă. Mă scotea din minţi drumul ăsta, ca atare am ales varianta asta. Nu aş putea spune că mă bucur, pentru că mi se pare ciudată rău zona. Parcă aş fi pe altă lume. Nu am reuşit deloc să mă acomodez. Şi dacă ies seara, în oraş, mi se pare că mă întorc la capătul lumii, dar o să mă obişnuiesc în timp“, spune craioveanul.
Între vile şi gunoaie
Oricât de mult ar fi crescut preţurile, cartierul rămâne încă unul al contrastelor. În spatele blocurilor nou-nouţe munţi de gunoaie încurcă aleile lăsate pentru acces, iar pe străzile cartierului încă mai apar căruţe parcate în faţa vreunui bloc. Blocurile vechi, gri şi înghesuite unul în altul dau senzaţia de mizerie, de murdăria care parcă te aştepţi să o vezi în câteva clipe şi pe hainele tale. În zona ANL, sutele de balcoane pline ochi cu haine puse la uscat fac blocurile să arate ca o sorcovă, încă jilavă, ornată cu bikini şi chiloţi tetra.
Au uitat blocuri la recensământ
Ca întregul tablou al fostului cartier muncitoresc să fie complet, la recensământ se uitaseră blocuri întregi. Antonie Solomon, pe vremea când încă era primar, spunea despre asta că „nimeni nu poate spune câți oameni locuiesc în Craiovița. La recesământ au sărit câteva blocuri, se pare că destul de multe. Nici noi nu știm cu exactitate câte”, spunea la vremea respectivă fostul edil. Lucrurile s-au schimbat la recensământul din 2012, astfel, în Craiovița, în acest moment, locuiesc 130 de mii de craioveni.
Iulia Luca
