Adesea întâlnim persoane care îşi doresc cu ardoare să devină părinţi, însă tot mai frecvente sunt problemele care îi împiedică pe tinerii căsătoriţi să trăiască una dintre cele mai frumoase experienţe pe care le poate oferi viaţa. Ironia vieţii sau nu, cine nu-şi doreşte un copil ajunge să aibă parte de el şi să-l abandoneze pe te miri unde, numai pentru a scăpa de ,,povară”. Evident, că astfel de cazuri apar aproape zilnic atât la televizor, cât şi în presa scrisă, la fel cum se ştie deja că unele femei îşi doresc cu orice preţ să devină mame şi, din păcate, nu reuşesc deloc sau poate după tot felul de tratamente costisitoare şi grele.
Stresul, alimentaţia dezechilibrată şi nesănătoasă, lipsa odihnei sunt cei mai importanţi factori care pot cauza unei femei însărcinate. Pe lângă aceştia, se adaugă şi alte probleme de natură medicală care pot fi descoperite în timpul sarcinii, dacă viitoarea mamă nu alege să meargă la un control de rutină înainte de a rămâne însărcinată.
Bolile renale, diabetul, sindromul ovarului polichistic, tiroida, hipertensiunea sau obezitatea sunt doar câteva dintre bolile care pot cauza probleme femeilor însărcinate, dacă nu sunt descoperite şi tratate din timp.
,,Tot mai multe femei care ne trec pragul pentru un control de rutină se confruntă cu diverse afecţiuni la nivelul aparatului reproducător. De pildă, sindromul ovarului polichistic este o afecţiune des întâlnită care poate cauza pierdere a sarcinii, diabet gestaţional ori naştere prematură. De asemenea, bolile renale şi problemele cu glanda tiroidă pot aduce complicaţii în ceea ce priveşte dezvoltarea fătului. Aceste afecţiuni necesită tratament special şi o alimentaţie riguroasă şi bineînţeles, vizite frecvente la medic. Toate femeile care îşi doresc să devină mămici sunt sfătuite să meargă din timp la medic pentru un control de rutină, chiar dacă spun că se simt excelent. Este mai bine să previi ceva, decât să tratezi sau dacă ar exista anumite riscuri se pot lua măsuri din timp”, a precizat Simona Mihai, medic obstetrică-ginecologie, acum pensionară.
,,Credeam că voi pierde sarcina”
Sarcina toxică este o problemă cu care se confruntă multe viitoare mămici. Aceasta se manifestă prin greţuri la ore matinale sau mai poate fi întâlnită şi sub o formă mult mai severă, ce poate duce la pierderea în greutate atât a mamei, cât şi a fătului şi implicit la malnutriţie. Disgravidia, numită în termeni medicali, apare în primele şase săptămâni de sarcină. Din păcate, nu există încă un antidot pentru această problemă, iar simptomele pot fi doar ameliorate.
,,Sunt însărcinată în luna a cincea, acum mă simt destul de bine, însă la început a fost o perioadă groaznică pentru mine. Nu credeam că voi reuşi să duc sarcina în acest punct, deoarece mă simţeam foarte rău. Trebuie să spun că încă din prima lună de sarcină am avut probleme, în sensul că nu mă simţeam bine mai deloc, eram irascibilă, mereu nervoasă, aveam o stare de depresie acută, plângeam mai mereu şi evident că îi prost-dispuneam şi pe cei din familia mea. Nu voiam să mănânc nimic sau când mâncam câte ceva vomitam imediat. Simţeam că toată viaţa mea s-a dat peste cap. Nu mai puteam întreprinde nicio activitate. Medicii îmi administrau mereu perfuzii cu vitamine, pentru că ajunsesem să nu mă mai pot ţine pe picioare. Slăbisem teribil şi eram convinsă că voi pierde sarcina. Nici medicii nu-mi dădeau prea mari speranţe, însă uşor, uşor am început să-mi revin şi să mănânc câte puţin. Am început să iau în greutate şi iată-mă în cea de-a cincea lună. Încă sunt mereu sub observaţie medicală, dar lucrurile o iau pe un făgaş normal. Atât eu, cât şi băieţelul meu ne simţim mult mai bine”, a povestit Felicia M., 25 ani.
În situaţiile uşoare, disgravidia nu este dăunătoare pentru copil. În ceea ce priveşte cazurile mai complicate, fătul se poate naşte prematur sau poate avea o greutate foarte mică la naştere. Acestea pot duce la afecţiuni cum ar fi: diabetul, boli cronice sau tulburări neuropsihice pe care le poate suferi bebeluşul mai târziu. Dacă disgravidia este diagnosticată şi tratată la timp, sarcina poate evalua în mod adecvat, fără probleme ulterioare.
,,Am pierdut două sarcini, ambele în cel de-al doilea trimestru”
Nu sunt rare nici cazurile avortului spontan. Tot mai multe femei se confruntă cu această problemă, chiar şi în al doilea trimestru de sarcină.
,,Semnele şi simptomele avortului includ, cel mai adesea, sângerări vaginale mici sau abundente, care pot apărea constant. Multe femei se sperie când observă o sângerare în primele trei luni de sarcină, însă acest lucru se poate întâmpla fiziologic. Dacă ele sunt asociate cu durerile abdominale, reprezintă primul semn al unui posibil avort. Din nefericire, încă nu există o modalitate prin care poate fi stopat acest avort spontan. Dacă după avortul spontan se doreşte o nouă sarcină, ar trebui să se aştepte circa două luni pentru a fi evitate complicaţiile”, a precizat Simona Mihai, medic obstetrică-ginecologie.
,,Cu ajutoul lui Dumnezeu, am reuşit să duc cea de-a treia sarcină la bun sfârşit. Primele două sarcini au fost tragice pentru mine. Le-am pierdut în cel de-al doilea trimestru de sarcină. Au fost perioade foarte grele peste care am trecut doar cu sprijinul familiei. Am reuşit să duc la bun sfârşit cea de-a treia sarcină, chiar atunci când nu mai speram la nimic şi deja mă gândeam cu soţul meu să adoptăm un copil, având în vedere că noi nu îl puteam avea pe al nostru şi că există atâţia copii abandonaţi. Sunt cea mai fericită acum, fetiţa mea a împlinit de curând 10 luni”, a povestit Irina C., 31 ani.
Probleme care apar pe parcursul celor nouă luni de sarcină
Primele teste pentru depistarea unei posibile anemii se fac la prima vizită medicală a femeii însărcinate şi se repetă în cazul în care cantitatea de Fe este mult sub limita normală. Anemia apare în cel de-al treilea trimestru de sarcină, din cauza creşterii volumului de sânge şi a consumului sporit de Fe pentru producerea celulelor roşii ale sângelui.
Prezentă la 70% dintre femeile însărcinate, depresia este des întâlnită în primul trimestru de sarcină şi mai ales în cazul femeilor cu probleme emoţionale frecvente. Stările de depresie pot fi accentuate de mai mulţi factori: stres în familie, dificultăţi financiare, probleme nervoase în familie, statul la pat din cauza unor complicaţii ale sarcinii, frământări privind sănătatea proprie sau a bebeluşului. Semnele depresiei sunt: letargia, sentimentul inutilităţii, pesimism accentuat, insomnie, lipsa poftei de mâncare, stări de agitaţie, pierderea oricărui interes de a face ceva, probleme de concentrare şi gândire şi uneori gânduri de sinucidere.
Durerile abdominale şi de spate, asemănătoare cu cele din timpul menstruaţiei, sunt resimţite de multe femei însărcinate, încă de la începutul sarcinii. Ele sunt mai intense la ridicarea bruscă din pat ori de pe scaun, sau însoţesc tusea. Atâta timp cât ele sunt rare şi nu de lungă durată, şi nu sunt însoţite de febră, frisoane, sângerare puternică, scurgeri vaginale puternice, nu constituie motive de îngrijorare.
Medicii recomandă tuturor femeilor care îşi doresc un copil să se prezinte la un consult medical înainte de a lua această decizie, întrucât problemele pot apărea fără ca noi să ştim de ele.
