Zilele Filmului European au trecut la fel ca și Zilele Mihai Viteazul. Filme peste filme, care mai de care mai intresante, mai controversate. Fie proiectate în aer liber, fie la Teatrul Colibri, au atras mulți cinefili locali și au strâns la Craiova actori, regizori, producători de seamă. Evenimente de epocă, bătălii, ateliere, concerte medievale. Toate aceste activități s-au terminat în Centrul Vechi, însă ce a rămas în urmă este o poveste. Aproape terminatul Centru Istoric a reușit să adune laolaltă mii de craioveni. Mirosul noului împletit cu mirosul medieval încă se simte în Bănie, chiar dacă, pe aici, pe acolo, se mai aude câte un polizor, mai taie un flex sau mai bate un picamăr.
Parțial, poate cel mai frumos Centru Istoric din țară este gata. Va fi terminat aproape de finele anului, în toamnă, mai exact, după cum mărturisesc surse din interiorul Primăriei Craiova. Tot atunci vom avea și restauratele tramvaie pe șinele care încă se înlocuiesc, iar autobuzele noi ce vor fi aduse vor substitui, sperăm, odată pentru totdeauna, hârburile încă folosite de RAT Craiova, din dorința de a oferi, totuși, o frecvență ridicată a circulației autobuzelor.
Acum, “Cetatea Banilor” arată altfel. Mobilierul urban răspâdit prin tot orașul, picturile copiilor de la Liceul de Artă „Marin Sorescu” de pe cutiile de electricitate, ornamentele stradale de sub pasajul suprateran, cât și cele din giratorii dau urbei un aer aparte, un aer pe care sperăm să îl mirosim mai bine în 2021. Centrul Istoric a devenit un loc liniștit și frecventat încă de la primele ore ale dimineții. Culorile pale ale clădirilor proaspăt renovate și umbrelele teraselor colorate la unison, dau parcă o înfățișare riguroasă, dar și primitoare în același timp. La ora 9.00 deja se întrevăd primii clienți mai matinali, care își beau în liniște cafeaua, lângă ospătarul care încă pune husele pe scaune și zâmbește politicos.
Seara este feerie. Băncuțele amplasate acolo unde odată se plimba și Mihai Viteazul sunt ocupate de tineri, bătrâni sau copii, ieșiti să își petreacă timpul în aer liber. Poate că lipsesc spațiile verzi (ar trebui să fie mai mult verde, spun oamenii), însă nu este deloc deranjant. Gazonul din fața binericii Sf. Ilie arată impecabil, iar lăcașul de cult a devenit, aproape peste noapte, o atracție pentru craioveni. Au fost plantați și copaci, iar florile parcă de expoziție dau o notă de simplitate și bun gust. Felinarele luminează aleile proaspăt pavate, iar neoanele fac să strălucească acele clădiri deja renovate. “Constelația” de pe alei atrage prima privirile, iar copiii se bucură cel mai mult de “luminițele din pământ”. Locul care acum doi ani de zile era circulat de mașini, aglomerat și strâmt, a devenit acum un spațiu deschis pentru cei ce vor să evadeze dintre cei patru pereți ai apartamentelor.
Chiar dacă încă necivilizați aruncăm gunoaiele în altă parte decât la coș, acolo unde s-a lucrat aproape doi ani pentru a ieși ceva frumos, trăim cu speranța că ne vom schimba și că ne vom “culturaliza”. Rochiile de mireasă încă se vând, sau, cel puțin, sunt expuse în vitrinele de pe Lipscani, iar magazinele cu kitsch-uri parcă ar trebui să dispară. Dar mai este timp. 2016 va da verdictul pentru Capitala Culturală Europeană, iar în momentul acesta simțim că jucăm “cu titlul pe masă”. Nu ne interesează de Cluj, Iași sau Timișoara, în Craiova se simte atitudinea de învingător și că în 2021vom fi centrul de referință al Europei în ceea ce privește cultura.
„Suntem departe de civilizație”, spun unii, însă trebuie să depășim și noi acest prag al nepăsării și să învățăm să iubim frumosul, care, de ce să nu recunoaștem, începe să existe. Poate dacă am învăța că gunoiul se aruncă la coș, semințele nu se lasă lângă bancă, iar scuipatul pe jos nu este deloc un gest bărbătesc și nu atrage decât privirile dezgustate, ne-am putea considera ca fiind civilizați. Proverbul spune că „fiecare pădure are uscăturile ei” și așa și este.
Suntem încrezători că 2021 ne va găsi civilizați, culturalizați și, măcar, ocrotitori de frumos.
