La 25 de ani de când cea mai puternică armă de control al ma-selor inventată de omenire – teroarea – nu mai avea efect asupra românilor, aceştia au reuşit să dizolve, pentru a doua oară, un sistem aproape similar de inducere a fricii, de această dată unul mult mai silenţios, subliminal, dar nu mai puţin eficient, pus în mişcare de nomenclatura de după 2008-2009 a PSD, urmaşii politic ai urmaşilor nomenclaturiştilor PCR.
Neo-comunişti, le-am zis la un moment dat, cu vreo doi ani înainte, probabil singurul din judeţ ori poate chiar din sudul ţării, cel puţin – singurul care a spus-o public.
Ca paranteză, observ că, după ce nomenclaturiştii au pierdut alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014, s-au trezit şi alţii să facă referiri la neo-comuniştii români. Le-aş sugera să tacă, pentru că riscă să devină penibili şi, mai ales, suspecţi de un parşivism demn doar de adversarii lor politici, pe care tocmai se laudă că i-au învins.
Ceea ce nu e cazul. Nu PNL, Iohannis ori PDL au retezat capul partidului-stat, ci românii, sătui, de trei ani, încoace, de ameninţările, unele – nerostite, şi de aroganţa pesediştilor.
Aici nu este statistică şi nici analiză după modelul pupincuriştilor neocomunismului. Este doar un remember în paşi scurţi fără de care nici un român liber n-ar trebui să treacă în noul an…
Cine nu e cu noi e împotriva noastră!
Este sloganul pe care, trebuie să recunosc, activiştii noului val de politruci PSD l-au ridicat la rang de strategie, începând din 2012.
Absolut toţi aceia care au avut, sub o formă sau alta, direct sau indirect, de a face cu sistemul bugetar condus de comunişti – angajaţi la oricare dintre unităţile de stat, direcţii, regii, primării, prefecturi, consilii etc. (adică în jur de 10.000, într-un judeţ ca Dolj, atenţie, doar angajaţii!) ori cu neamuri angajate la stat sau angajaţi ori rude de angajaţi la companii sau firme care lucrează cu unităţi de stat (şi vorbim aici de neînregimentaţii PSD sau de simpatizanţii PSD, pentru care acest slogan este oricum carte de căpătâi) – au fost, chiar fără să-şi dea seama, sclavii PSD.
De ani buni, dar preponderent din 2012 încoace, fiecare dintre aceşti oameni şi-a pierdut, puţin câte puţin, libertatea: nu a avut voie să hulească PSD, nu a avut voie să nu răspundă la ordinele PSD, nu a avut voie să ia atitudine împotriva unui primar, a unui funcţionar ori să se plângă de administraţie în vreun chip, pentru că şi-ar fi pierdut pâinea, el şi oricare alţi apropiaţi ai săi plătiţi din bani publici şi nu neapărat.
Mulţi dintre ei nu vor recunoaşte, mulţi nici n-au înţeles, dar foarte mulţi, chiar dacă, la nivelul conştientului, nu au simţit aşa, au reacţionat emoţional, adică natural, neconstrâns, neîngrădit, pe 16 noiembrie 2014, când au zdrobit neo-comunismul din România.
La ce anume au reacţionat, dacă salariile le-au mers înainte, rudele le-au rămas în serviciu, vacanţele şi primele au curs şi ele, ba, mai mult, zeci de milioane de euro aveau să le intre în buzunare înainte de Crăciun (vorbesc de bugetarii care şi-au primit anticipat, pentru 2015, drepturile câştigate în instanţă)? Exact: la teroarea neo-comunistă!
Presa, sclavă, Antena 3 – noua Scânteia, varianta pe sticlă
Dar, ca să-şi poată pune în aplicare planurile, haita avea nevoie ca presa să nu-i fie nefavorabilă, adică ei să fie reflectaţi drept cei buni, cei grijulii faţă de soarta alegătorilor, cei implicaţi în dezvoltare ş.a.m.d.
Aşa că, la nivel local, neo-comuniştii au acaparat majoritatea aşa-ziselor redacţii şi i-au cumpărat pe doi lei pe majoritatea aşa-zişilor jurnalişti.
Bine, înainte de asta nu toţi şi toate erau “aşa-zişi”. După aia s-a terminat! Au început osanalele şi atacurile la adresa tuturor acelora care nu îmbrăţişează doctrina şi nu pupă tălpile.
În fruntea tuturor, Antena 3, un soi de Scânteia, dar în format video. PSD a primit o lovitură cruntă atunci când deţinătorul Antenelor, Voiculescu, a fost condamnat şi încarcerat.
Evident, PSD a gestionat momentul în stilul propriu.
Adică, parşiv. Reiau un comentariu din august 2014: “Că pesediştii se simt obligaţi să ia atitudine împotriva deciziei instanţei de condamnare a magnatului lor media Dan Voiculescu înţeleg, dar că exponentul lor cel mai de seamă, ierarhic, ba şi şef al unui guvern care ar trebui să salute un act de justiţe, atacă această justiţie este aproape peste puterea mea de înţelegere. În fine, hai să zicem că şi aici pricepem, ca nişte nestrăini ce suntem de fenomen, ieşirile lui Victor Ponta. Însă numai până când acesta are neruşinarea de a invoca libertatea presei. Pentru că trebuie să dispui, ca şef de guvern, de un incomensurabil potenţial de parşivitate ca să-mi vorbeşti mie, craiovean, de libertatea presei, în condiţiile în care în Bănie nu numai că libertatea presei a fost suprimată prin desfiinţarea distribuţiei de ziare, dar poliţiştii locali controlaţi de primarul PSD Lia Olguţa Vasilescu interzic până şi distribuirea gratuit a singurului cotidian independent, Ediţie Specială. “Am luat act de decizia Curţii de Apel Bucureşti. Nu comentez sentinţe în cauze penale, dar vreau să asigur pe toată lumea că, atât timp cât voi fi lider politic şi cetăţean al României, sunt obligat să fac tot ce stă în puterile mele pentru ca jurnaliştii Antena 3 / Antena 1 şi toţi jurnaliştii din ţara noastră, indiferent de politica lor editorială, să-şi poată desfăşura activitatea conform dreptului constituţional la liberă exprimare şi independenţa presei”, a scris Victor Ponta un mesaj pe pagina sa de Facebook. Alo, dom’ prim-ministru, te-am mai invitat o dată la o dezbatere pe tema libertăţii jurnaliştilor. Mai vrei o dată, că eu tot aici sunt?”
Desigur, pe termen mediu şi lung faptul că şi-au postat feţele prin toate fiţuicile şi pe toate posturile TV de prin ţară n-avea decât să ducă la ceea ce a însemnat sfârşitul dictaturii Dragnea – Ponta.
Doar ei – români şi doar ei – ortodocşi
În spiritul terorizării electoratului care nu le cântă osanale şi nu sunt dispuşi să le dea votul, pesediştii şi-au dat arama pe faţă cu prima ocazie. Adică, la modul: ne p… pe voi! Aşa au venit la europarlamentare cu un slogan prin care îi anunţau pe români că ori sunt cu ei, ori nu sunt români: „Mândri că suntem români!” Înainte de asta, însă, pesediştii au investit masiv în imaginea pro-Biserică, respectiv pro-ortodoxie, încercând să prindă doi iepuri dintr-o dată.
În primul rând, să atragă cât de mult se mai poate din electoratul indecis, dar foarte des în biserică, iar, mai apoi, de a lovi în contracandidatul la prezidenţiale al baştanului PSD Victor Ponta, neortodoxul Iohannis.
Reiau un comentariu al unui moment din această campanie, derulat în Dolj, text publicat pe 8 septembrie 2014: „Interesul pentru putere şi bani de care dau dovadă neo-comuniştii i-au purtat din nou pe acoliţii premierului Victor Ponta în preajma unui edificiu al Domnului: la Mănăstirea Maglavit, pe 8 septembrie. După ce-au învăţat de la Năstase poruncile diavolului – cum ar fi să-l sapi pe cel ce nu e cu tine până cade lat sau să dai ordin în instituţiile publice să nu se spună bancuri contra Puterii în gurpuri de mai mult de doi oameni, mânjii pesedişti îşi permit acum să pozeze în admiratori şi chiar în susţinători ai ortodoxiei, în scop vădit electoral, după cum o dovedesc chiar organele lor de presă. Adică mai toate publicaţiile şi fabricile TV. Este şi unul dintre principalele motive pentru care, cum spuneam într-un text anterior, prezidenţiabilul Victor Ponta nu va câştiga niciodată alegerile în România. Şi ştiu că şi el o ştie!”
Prezidenţialele, punctul culminant al aroganţei
Puroiul învelit în ciocolată roşie avea să plesnească în noiembrie 2014, atunci când PSD, în faţa unui nou eveniment care putea provoca declicul maselor îmbrobodite de câţiva ani, a rămas ferm pe poziţia de forţă, de contraatac impertinent direct la adresa electoratului.
Este vorba, evident, de situaţia din Diaspora, unde mii de oameni au fost împiedicaţi să voteze. Reacţia PSD, mai întâi prin vocea directorului de campanie al lui Ponta, Liviu Dragnea, a fost aceea de „ni se rupe de voi!”. Din informaţiile culese ulterior înţelegem că, la acel moment, Victor Ponta era singurul om de la care românii încă mai aşteptau un sprijin, o vorbă bună, o promisiune că lucrurile se vor rezolva măcar pentru turul doi.
Ponta a apărut mult mai târziu pe sticlă, însă nu pentru a-i susţine pe românii care nu reuşeau să voteze în Diaspora, ci pentru a-i… acuza! Avertizam la acea dată PSD că asta îi va costa totul. Lucrurile nu s-au oprit însă aici. Şeful nomenclaturii, Victor Ponta, a ezitat să ia o decizie imediată în privinţa lui Titus Corlăţean, ministrul de Externe, ceea ce l-a costat aproape încă patru procente.
Corlăţean a plecat, până la urmă, însă înlocuitorul Meleşcanu a adoptat aceeaşi poziţie de făţărnicie, circumscrisă, de altfel, strategiei de campanie a PSD. În aceste condiţii, estimam la patru zile de la turul I al prezidenţialelor că PSD şi Victor Ponta au pierdut alegerile.
Ceea ce s-a şi întâmplat! Chiar dacă azi pare că se află la putere, PSD a ieşit din scenă ruşinos: i-a adus pe români în situaţia de a fi hăituiţi de jandarmeriile occidentale doar pentru că doreau să-şi exercite un drept fundamental, pentru care, acum un sfert de veac, au murit ai lor.
Revenim cu detalii din culisele aparatului neo-comunist.
Doljul, fruntaş!
Şi în cazul PSD, peştele de la cap se-mpute, însă boala începe să roadă de la membre. Adică, implementarea sistemului de control şi opresiune neo-comunist a început în teritoriile cunoscute, de la Revoluţie, încoace, drept „roşii”.
Pe malurile Jiului, lucrurile s-au derulat la literă, am putea spune, în spiritul ideologiei noii nomenclaturi: scârbă şi teamă prin toate instituţiile publice, dar mai ales în Primăria Craiova de sub Lia Olguţa Vasilescu şi în serviciile controlate de municipalitate.
Firesc, atâta vreme cât oamenii au început să fie daţi afară după o partidă de sex nereuşită a vreunei dudui de la conducerea nu ştiu cărei instituţii sau după o chermeză cu păruieli în aburi de alcool, tot între nomenclaturiştii PSD, evident.
Sau după ce li s-a adus la cunoştinţă că le-au fost verificate listele cu apelurile telefonice! O oarecare normalitate s-a înregistrat, o vreme, la Consiliul Judeţean Dolj, condus de Ion Prioteasa, în perioada în care ocupa şi funcţia de preşedinte al PSD Dolj, şi la câteva dintre instituţiile subordonate CJ.
În mai 2013, însă, Prioteasa a fost înlăturat de la şefia partidului de deputatul Claudiu Manda, iar angajaţii au început să tremure, de la directori la portari, de teamă că vor fi daţi afară pentru a lăsa locul lipitorilor de afişe PSD. Ceea ce a şi început să se întâmple.
Detalii despre administraţia şi politica PSD locale am tot publicat, din 2012 încoace, dar o să reluăm câteva într-o retrospectivă a administraţiei locale, la începutul anului viitor.
