Oricât de monotonă ar fi Craiova în percepţia locuitorilor săi, probabil că fiecare dintre ei are o clădire a sa preferată. Deşi nu sunt rare cazurile în care chiar craiovenii nu cunosc numele tuturor clădirilor din oraş, istoria şi creatorii, nimeni nu poate contesta existenţa creaţiilor arhitecturale de excepţie. Însă ce se întâmplă când noile clădiri, construite după Revoluţie, iau faţa celor vechi? Oamenii şi în general cei cu potenţial financiar deosebit sunt de părere că este mai bine să investească în ceva nou, construit recent, decât într-o bătrână clădire care datează, poate, şi de câteva sute de ani. Totul, fără a cunoaşte adevăratul ,,potenţial” al vechilor clădiri. Să fie acesta unul dintre motivele pentru care mai multe clădiri, cu un trecut istoric bogat, au fost lăsate în paragină?
Uitate înt-un colţ de la periferia oraşului şi înconjurate de buruieni. Cam aşa arată astăzi vechile clădiri din Cetatea Banilor, care în urmă cu zeci de ani erau însemnate pe harta oraşului, reprezentând puncte de reper pentru cetăţeni. În urma lor au rămas doar nişte pereţi care stau să se prăbuşească în orice clipă, pereţi încărcaţi cu amintiri care de care mai interesante. Ce-i drept, doar bătrânii pot să ne povestească ce se întâmpla odată în acele locuri. Amintirile sunt numeroase şi cu o încărcătură emoţională puternică, căci un bătrân ne-a spus ,,că aşa cum trece viaţa omului, timpul nu este iertător nici cu vechile clădiri, devenite acum ruine”. Soţia sa ne dezvăluie la rândul ei, cu nostalgie, că totul se poate degrada, însă amintirile nu se vor şterge niciodată din memoria celor care au trăit acele vremuri, de mult apuse.
Ceea ce odată era un colţ de rai, s-a transformat, cu trecerea anilor, într-un loc uitat de lume, abia că îţi mai vine să treci prin acea zonă. Pentru tineri nu reprezintă mare lucru şi nici nu ştiu foarte multe despre clădirile lăsate de izbelişte. Majoritatea trec prin acea zonă fără a se întreba ce semnificau înainte acestea. Doar zgomotul unor căţei abandonaţi îţi mai distrag atenţia de la drum şi te face să arunci o privire către respectivele locuri părăsite. Şi da, asta au ajuns clădirile care pe vremuri erau însufleţite şi unde voia bună era la ea acasă. Adăpost pentru animale, unde oamenii fără suflet abandonează micile vietăţi. La fel ca aceşti oameni au ajuns şi rămăşiţele clădirilor: fără suflet! Însă totul, din vina oamenilor.
Şi dacă vă întrebaţi dacă se poate mai rău de atât, răspunsul este categoric da. Cum toate acestea nu ar fi de ajuns, craiovenii care locuiesc în zonă au mai găsit o ,,întrebuinţare” acestor locuri. Adăpost pentru animalele abandonate pe de-o parte şi groapă de gunoi pe de altă parte. Adevărate focare de infecţie înconjoară ruinele, asta pe lângă buruienile care cresc şi cresc şi cresc…
Strada cu două feţe
Strada Bucovăţ, căci despre ea vorbim, găzduieşte astfel de ruine desprinse parcă din filmele cu războaie. Fostul Cinematograf 8 Mai, fostul BIG şi fosta Grădiniţă Nr. 25 şi-au schimbat radical aspectul, de la clădiri însufleţite, la ruine acoperite de deşeuri şi buruieni. Ba mai mult, strada găzduia odată şi Moara lui Mendel, din care acum a mai rămas doar un gard care împrejmuieşte locul.
Strada Bucovăţ reprezintă una dintre alternativele pentru a ajunge în Parcul Tineretului. Pe lângă ruinele care fac ,,deliciul” cartierului, nici drumul nu este mai grozav: asfalt cârpit, iar din loc în loc piatră cubică, o combinaţie ciudată, dar posibilă în bătrâna Craiova. Cu toate acestea, palatele romilor fac senzaţie, aceştia întrecându-se în vile care de care mai somptuoase şi extravagante. Aceeaşi stradă şi două feţe desprinse din lumi diferite. Pe partea dreaptă zace fostul Cinematograf 8 Mai, în timp ce partea stângă prezintă imaginea unor oameni care se întrec în etalarea bogăţiilor şi a puterii financiare.
În urmă cu mai bine de 50 de ani, eu şi soţia mea veneam foarte des la cinematograful de pe strada Bucovăţ. Se întâmpla frecvent, în perioada studenţiei, să venim cu gaşca noastră de prieteni. Era foarte plăcut. Cinematograful 8 Mai era unul dintre cele mai apreciate puncte de distracţie din Craiova. Îmi amintesc că şi turiştii veneau aici. Bineînţeles că şi filmele care rulau făceau diferenţa. În mare parte erau filme româneşti, de excepţie. Din când în când mai rulau şi filme străine, dar asta destul de rar. Era minunat. Avem amintiri preţioase din acea vreme, amintirile nu ni le va lua nimeni. Din păcate, astăzi totul se duce de râpă. Oamenii nu mai apreciază adevăratele valori, totul este tratat cu superficialitate. Aşa cum trece viaţa noastră, timpul nu iartă nici bătrânele clădiri. Dar omul o mai face şi cu mâna lui, iar noi, craiovenii nu ne-am îngrijit de aceste bunuri şi au ajuns în paragină. Pe timpul meu şi al soţiei mele zona Bucovăţ era foarte frumoasă şi curată. Nu existau tot felul de degeneraţi care să perturbe liniştea publică şi care să-şi ridice vile cu bani făcuţi necinstit. Ţin minte că lângă cinema era şi o cofetărie, iar după film mereu mergeam acolo. Este trist ce se întâmplă şi sper ca autorităţile sau altcineva, oricine, să ia la un moment dat măsuri, pentru că deja este mult prea târziu.
A mărturisit, cu lacrimi în ochi, Constantin P.
Groapă de gunoi şi adăpost pentru sufletele abandonate
Altădată unitate de învăţământ, astăzi doar plăcuţa care încă este lipită pe zidul ce stă să cadă este singura dovadă că în acel loc, până în urmă cu 15 ani, oamenii îşi duceau copiii la grădiniţă. Fosta Grădiniţă Nr. 25, tot de pe strada Bucovăţ, a devenit, la rândul ei, locul ,,prielnic” pentru buruieni, deşeuri şi animale abandonate. Lângă, o casă din chirpici adăposteşte şapte suflete. Capul familiei, care locuieşte de mai bine de 30 de ani în zonă, ne-a relatat că fosta grădiniţă fusese iniţial magazin general, însă mereu s-a găsit câte o persoană care să se ocupe de clădire. Din păcate, de peste un deceniu, nimeni nu-i mai găseşte utilitatea.
Toţi oamenii din cartier îşi aduceau copiii aici. Şi eu i-am dus pe ai mei. Doamnele educatoare erau deosebite. Mulţi au venit la această grădiniţă şi au ajuns oameni mari: medici, avocaţi, profesori. Înainte nu se ţinea cont de renumele şcolii. Fiecare îşi ducea copilul cât mai aproape de casă şi nimeni nu se mai plângea că nu se învaţă carte. Depinde şi de educaţia de acasă şi de societate. Uneori nici nu putem să dormim din cauza pisicilor care sunt abandonate în ruinele care au rămas. Clădirea a fost de-a dreptul vandalizată. Copiii romilor, în urmă cu mai mulţi ani, nu s-au lăsat până nu au spart toate geamurile şi au furat tot ce se mai putea lua.
Povesteşte un locuitor din zonă
Fostul BIG, «ocrotitor» al buruienilor
La câţiva metri de fostul cinematograf şi de fosta grădiniţă zace, uitat de lume, fostul BIG, lângă Şcoala Nr. 13 ,,Anton Pann”. Ca şi în cazul Grădiniţei Nr. 25, nimeni nu i-a mai găsit nici o utilitate de mai bine de 10 -15 ani. Pe vremuri alimentară, de unde îşi făceau gospodinele cumpărăturile, astăzi doar pereţii au mai rămas, un gard care încearcă să-l adăpostească şi un paznic. Pentru ce? Doar el ştie…
Doar traversam strada şi îmi făceam piaţa. Aveau de toate aici, era ca un fel de minimarket. Acum vreo cinci ani, se auzea că ar deschide o fabrică de pâine şi ar reamenaja BIG-ul, însă totul a rămas la stadiul de promisiuni. Nimic concret. Din câte am observat cineva păzeşte locul, dar noi nu ştim de ce. Poate au în plan să facă ceva totuşi cu acest loc, pentru că terenul este destul de mare şi ar fi păcat să se ruineze şi mai rău decât este acum.
A povestit Ileana V.
Lângă fostul BIG, un teren imens este acoperit de buruieni. Cândva, pe acel pământ existase o moară, intitulată Moara lui Mendel. Între timp, devenită ruină, moara a fost demolată, oamenii din zonă neştiind cui îi aparţine, în acest moment, terenul.
Se făcea grâu şi porumb aici, erau mulţi oameni angajaţi. Mergea foarte bine moara, dar în urmă cu mulţi ani s-a desfiinţat. Nimeni nu s-a mai ocupat de clădire.
Povesteşte o femeie
Marile ecrane, ajunse ruine
Cinematograf lăsat în paragină există şi în zona centrală a Băniei. Este vorba de Grădina de Vară Patria. Guvernul Tăriceanu decisese, în 2005, trecerea lor în subordinea primăriilor, care, însă, nu au mai ţinut cont că nu puteau schimba destinaţia spaţiilor. În 2011, Guvernul Boc a emis o Ordonanţă de Urgenţă ce prevedea stoparea predării spaţiilor către edili, tocmai pe motiv că aceştia nu au respectat legea şi au transformat cinematografele în spaţii comerciale.
Clădirile aflate în paragină nu valorează mult, însă terenurile de sub ele sunt mină de aur. Cert este că în perioada 1989-2011, statul român nu a alocat fonduri necesare reabilitării, modernizării şi digitalizării sălilor şi grădinilor de cinematograf, o parte dintre ele ajungând să fie în prezent adevărate ruine, aşa cum este şi cazul Grădinii de Vară Patria, din Craiova.
Emilian Ştefârţă: «Primăria nu are voie să cheltuiască bani pe proprietatea altcuiva»
Organele de control nu-şi apleacă foarte mult privirea către aceste cădiri. Sunt preocupaţi mai mult de construcţiile noi care se realizează şi care trebuie să respecte parametrii tehnici în vigoare. Clădirile vechi, lăsate în paragină, nu intră în atenţia niciunui organ competent, în mod serios. Aceste clădiri nu sunt ale municipalităţii. Primăria nu are voie să cheltuiască bani pe proprietatea altcuiva, pentru că sunt banii publici. Pot fi forţaţi oamenii să şi le repare. Unii dintre ei sunt de condiţie financiară modestă şi nu au cu ce. Să se meargă până la capăt, pentru că legislaţia permite primăriilor să renoveze pe banii ei şi apoi să-şi recupereze banii de la proprietari. Dacă proprietarul nu poate plăti, se poate pune sechestru şi să se scoată clădirea la licitaţie. În România, astfel de gesturi nu s-au dus până la capăt.
A declarat Emilian Ştefârţă, arhitect
