RAITĂ PRIN VIAŢĂ – Despre ,,Mâncare” și democrație

RAITĂ PRIN VIAŢĂ – Despre ,,Mâncare” și democrație

Eu, când scriu despre ceva, mă duc întotdeauna la DEX (Dicţionarul Explicativ al Limbii Române), pentru a înţelege corect termenii astfel încât să nu vorbesc în necunoştinţă de cauză şi pentru a nu bate câmpii, cum se zice româneşte. Dar şi pentru că lexicul unui popor, limba lui, este patria în care acesta trăieşte şi în care găsim sensurile esenţiale ale existenţei lui în timp. Afirm că nicio limbă a vreunei naţii nu e atât de bogată şi atât de plină de sensuri ca limba română.

În editorialul de astăzi mă interesează două noţiuni, la care fac zâmbre veşnice românii: mâncarea şi democraţia. Ce legătură e între mâncare şi democraţie o să vedem imediat, ca să înlăturăm mirarea cititorilor. Aşadar, zice DEX, şi ce zice caracterizează poporul român (acum, după o viaţă de om din popor, sunt sigur de asta), „un mâncău”, la urma urmei, poporul ăsta, exponent al „gândirii” teribile, „mâncăm ca să trăim sau trăim ca să mâncăm”. Zice DEX şi câte sensuri are cuvântul „mâncare”, încât iacă-tă-mă că reuşesc să scriu un editorial dintr-un/despre un cuvânt. Deci avem: …mănấnc= a mesteca un aliment în gură, a-l înghiți;…, a consuma; a (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi; a mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile cuiva; a fi întreținut de cineva; a (nu mai) mânca (pâine și sare) dintr-un talger (sau dintr-un blid) cu cineva = a (nu mai) conviețui cu cineva; a (nu) se (mai) afla în raporturi intime sau prietenești cu cineva; a-și mânca de sub unghie = a fi foarte zgârcit; a mânca rahat = a minți; a bârfi, a cleveti; a-i mânca (cuiva) rațele (sau câinii) din traistă (sau din buzunar) = a) a fi mic de statură; b) a fi bleg, prost. (parcă) a mâncat laur, se spune despre cineva care (parcă) și-a pierdut mințile; a-i mânca cuiva colacii (sau coliva) = a vedea mort pe cineva; a crede că tot ce zboară se mănâncă = a fi naiv, credul; a-și face iluzii;(pop.) mănâncă-l fript sau mănânc o friptă, se spune pentru a exprima disprețul față de cineva sau de ceva, precum și renunțarea la un anumit lucru; a mânca foc pentru cineva = a face orice pentru a fi de folos cuiva; a mânca foc (sau jeratic) = (despre cai) a fi foarte iute; a mânca (cuiva sau a-și mânca cu cineva sau cu ceva) viața (sau zilele, tinerețele etc.) = a(-și) irosi, a(-și) distruge viața, tinerețea etc; a-i mânca sufletul (cuiva) = a supăra, a necăji, a chinui (pe cineva) peste măsură; a mânca (cuiva) capul = a distruge, a nimici; a-și mânca credința (sau omenia, lefteria) = a-și pierde prestigiul, cinstea; a mânca (pe cineva) din ochi = a privi (pe cineva) cu mare plăcere sau cu mare dragoste; a privi (pe cineva) foarte insistent și drăgăstos; să-l (sau s-o) mănânci din ochi (nu alta), se spune despre o persoană frumoasă, atrăgătoare, iubită; a mânca (ceva) cu ochii = a se uita cu mare poftă (la ceva); mânca-ți-aș ochii sau mânca-te-aș, se spune pentru a exprima afecțiunea față de persoana căreia i se adresează (căutând să-i câștige bunăvoința); a mânca bătaie (trânteală, chelfăneală) = a fi bătut de cineva; a fi învins (într-o luptă, într-o competiție, la un joc de societate; a mânca (o) săpuneală (sau papară) = a fi (aspru) certat; a fugi, a alerga mâncând pământul sau a mânca pământul fugind, alergând = a fugi foarte repede, în graba mare; a se hrăni; a trăi din…a lua, a-și însuși (pe nedrept) un bun material; a cheltui, a risipi; a exploata, a spolia, a jecmăni pe cineva; a suferi, a pătimi, a îndura, a înghiți; a omite, litere, cuvinte, sunete în vorbire sau în scris; (despre animale și despre păsări sălbatice) a rupe prada în bucăți, a sfâșia, a devora; a mânca carne de om = (despre oameni) a fi rău. crud, agresiv; despre viermi şi molii, a roade, a distruge; despre boli, a distruge (treptat), a măcina, a mina; despre insecte, a pișca, a ciupi; precedat de un pron. pers. la acuz.; despre corp sau despre părți ale corpului, a produce o senzație de mâncărime; expr. (glumeț), a-l mânca (pe cineva) spinarea (sau pielea) = a se comporta ca și cum ar vrea să fie bătut; a-l mânca (pe cineva) palma (sau palmele) = a fi dornic, a avea chef să bată pe cineva; în superstiții, a-l mânca (pe cineva) palma dreaptă = a avea o senzație de mâncărime în palma dreaptă, semn că va trebui să dea o sumă de bani, în superstiții, a-l mânca (pe cineva) palma stângă = a avea o senzație de mâncărime în palma stângă, semn că va primi o sumă de bani; a-l mânca (pe cineva) tălpile = a nu avea astâmpăr să stea într-un loc. a fi nerăbdător să plece; te mănâncă cojocul = nu te astâmperi. nu te potolești, vrei să te bat; cauți bătaie; a-l mânca (pe cineva) să… = a simți impulsul, îndemnul irezistibil să… a fi tentat să… 5. A roade cu dinții un lucru necomestibil, a-și înfige dinții într-un lucru necomestibil; a face să dispară; a consuma, a nimici, a distruge; despre nenorociri, stări sufletești etc.,a face pe cineva să sufere; a consuma, a chinui. 8. Fig. A face cuiva rău (pe ascuns); a submina. ♦ Refl. recipr. A se certa, a se dușmăni, a se săpa, a-și face rău unul altuia.

Acest figurativ, reflexiv reciproc, e găsit de Nicolae Crevedia, în mult lăudatul „interbelic”, până şi în cultură, care e matricea identitară a unui popor, ca un fel de expresie a nepăsării identitare a acestuia de-a lungul istoriei: ,,La Capşa, unde vin toţi seniorii/ Sunt două mari despărţituri/ Într-una se mănâncă prăjituri/ Într-una se mănâncă scriitorii/ .

De când lumea, în spaţiul ăsta mirific, danubiano-carpato-pontic, „ne mâncăm” unii pe alţii, în toate părţile/domeniile vieţii, cu o inconştienţă crasă, ca să nu zic istorică, din orgoliu ori din interes personal, „ne mâncăm” cu poftă şi cu răutate teribilă. De aia, zic eu, nu ne merge bine, de aia ne chinuim să existăm ca popor, fiindcă „ne mâncăm” ca indivizi, transferăm totul (ţară, popor, care pentru mine sunt nemuritoare) „pe persoană fizică” – bieţi trecători prin viaţă, abătându-ne, sfidător, strigător la cer, de la regulile universale ale democraţiei ca expresie a unei himere, democraţia. Dar, zicem, ce e domne democraţia ? Vom vedea!