duminică, aprilie 28, 2024

Ultima ora

spot_imgspot_imgspot_imgspot_img

Sport

Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, hotarul dintre vară şi toamnă. Tradiții și obiceiuri

Pe 8 septembrie, creştinii prăznuiesc Naşterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică, aşa cum mai este cunoscută în popor cea mai mare sărbătoare a toamnei.

Importanţa venerării Maicii Domnului este simbolizată de numărul foarte mare de biserici care îi poartă numele şi de cele mai mult de 2.2 milioane de persoane care îşi sărbătoresc onomastica cu această ocazie.

Numele Maria este în general considerat ca fiind de origine ebraică şi ar proveni din Maryam sau Miryam, numele surorii mai mari a lui Moise, şi e compus din mar, care însemnă picătură, şi yâm, care însemnă mare.

Policlinica Buna Vestire Craiova

Unii savanţi consideră însă că Maryam, un cuvânt de origine egipteană care datează din timpul captivității evreilor în pământul faraonilor, este compus din două părţi, prima înseamnă a iubi sau a alege pe cineva, iar a doua parte este numele zeului Amon.

În greacă, cuvântul a devenit Mariamn, iar pentru creştini cuvântul Maria, după transcrierea ebraică, şi Mariana, după transcrierea grecească, înseamnă aleasă sau iubită de Dumnezeu.

Majoritatea femeilor care îşi sărbătoresc onomastica în această zi poartă numele de Maria, Mariana, Mărioara şi Măriuca, dar se sărbătoresc şi cele care poartă numele de Marinela, Marilena, Mioara sau Marina. Se serbează şi bărbaţii cu numele de Marian, Marin sau Marinică.

Praznicul Naşterii Maicii Domnului este prima sărbătoare a anului bisericesc ortodox, care începe în 1 septembrie, aleasă pentru că Maria este noua Evă, cea care avea să nască pe Hristos, „la plinirea vremii”.

Sărbătoarea marchează în calendarul popular hotarul dintre vară şi toamnă, iar pentru locuitorii satului tradiţional anunţa bătutul nucilor, culesul viilor, al ogoarelor şi semănatul grâului, orzului şi secarei de toamnă.

Gospodinele împart struguri şi prune de sufletul morţilor, ca să primească şi ei din roadele toamnei, „pe cealaltă lume”.

Este vremea când rândunelele pleacă spre zone mai calde şi insectele încep să se ascundă în pământ.

Din această zi, plantele de leac îşi pierd puterea tămăduitoare, apele se răcesc şi încep tărgurile şi iarmaroacele.

Ca la orice mare praznic, nu se fac treburi gospodăreşti, nu se spală rufe şi nu se face curăţenie în casă, ca să nu se atragă răul.

Casa în care arde candela va fi binecuvantată cu armonie şi întelegere şi ferită de foc, de vijelie sau grindină, de rele şi nenorociri.

În popor se spune că, de Sfânta Maria Mică, sunt ascultate mai ales rugăciunile femeilor care vor să aibă copii, ale celor însărcinate, pe care Maica Domnului le va ajuta să aibă o naştere uşoară, şi ale celor care vor să se căsătorească, ca să-şi găsească perechea potrivită.

Detalii despre Naşterea Maicii Domnului nu se găsesc în Evanghelii, însă scrierile apocrife oferă multe amănunte despre originea şi copilăria Fecioarei Maria. Protoevanghelia lui Iacob, apărută în secolul II d.Hr., deşi apocrifă, conţine informaţii ce pot fi considerate credibile. Fragmentul referitor la Fecioara Maria a fost scris în jurul anului 140.

Conform scrierilor Noului Testament, Maria s-a născut din părinţi în vârstă, care mai înainte fuseseră fără copii, pe nume Ioachim şi Ana, ca răspuns la rugăciunile lor.

După tradiție, Ioachim și Ana au dus-o pe Maria în vârstă de trei ani la templu, unde ea a rămas până a împlint 15 ani, fiind hărăzită de părinţi Domnului, înca înainte de zămislire.

Această sărbătoare a Intrării în Biserică (sau Aducerea Maicii Domnului la Templu), există în popor înainte de secolul IV, sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia, şi este marcată în calendarul religios, pe 21 noiembrie.

sursa: crestinortodox.ro

Politica