Trecerea dintre ani aduce în multe zone din țară diverse obiceiuri, ca oricare altă sărbătoare. În Oltenia, zonă nelipsită de tradiții, s-au păstrat de-a lungul generațiilor diverse obiceiuri legate de revelion, dar și de ziua de 1 ianuarie, când este sărbătorit, de asemenea, Sf. Vasile.
În prag de an, trebuie înainte de toate, să fie mult zgomot, în acest fel spiritele rele să se sperie și să fie alungate, tradiție care merge până în inima orașelor, unde focurile de artificii au la bază același scop, în afară de frumosul acestora.
Oltenii spun că Anul Nou trebuie să îi prindă neapărat cu haine noi pentru că următoarele 365 de zile să primească cât mai multe cadouri. Oamenii au precizat că pentru un an norocos trebuie neapărat ca în noaptea dintre ani să poarte haine roşii. De Revelion, în Oltenia, în mijlocul petrecerii, mamele pun pe masă şase farfurii și sub fiecare pun câte un obiect cu tâlc: un tăciune, un pieptene, un ardei, o verighetă, o oglindă și bani. Fetele nemăritate sunt chemate să-şi aleagă farfuria, iar după lucrul pe care-l găsesc sub ea, așa o să-i fie ursitul: negru la suflet ca tăciunele, colțos ca pieptenele, fudul de oglindă, iute ca ardeiul sau avut de bani.
Nici superstițiile nu lipsesc din poveștile de revelion. Una dintre ele este aceea că în ultima zi din an şi în prima zi din cel nou nu este bine să facem cheltuieli sau să aruncăm ceva din casă. Se mai spune că în prima zi a anului, oltenii nu dau bani cu împrumut în ruptul capului. Oamenii se tem că îşi vor pierde norocul pe tot anul dacă dau ceva din casă pe 1 ianuarie.
O altă tradiție veche, de anul nou, este colindatul, cel mai cunoscut colind fiind plugușorul. Copiii se strâng și merg cu plugușorul însoțiți de clopote, bici, buhai și urează celor care-i primesc un an nou bogat.
De 1 ianuarie, alt obicei oltenesc, este primirea nepoţilor la moaşă şi datul la grindă. Moaşa pune bani într-un colac sau covrig împletit, apoi, cu covrigul pe cap, ridică de trei ori pruncul spre răsărit, cu urări de sănătate şi belşug, apoi copiii cântă sorcova.
„Sorcova vesela” este unul dintre cele mai cunoscute cântecele de către cei mici. „Sorcova vesela”, aşa cum se numeşte cântecelul astăzi, nu a avut întotdeauna aceeași versiune. Se spune că, încă din cele mai vechi timpuri, de prin anul 46 î.Chr, când Anul Nou începea la 1 martie, exista obiceiul de a colinda din casă în casă cu ramuri de măslin, în semn de pace sau de laur în semn de onoare. Mai târziu, se colinda cu mlădiţă înmugurită de măr, care se punea în apă în noaptea Sfântului Andrei şi care, până în ziua de Sfântul Vasile, era înflorită.
Alexandru NICA
