România este acum în cea mai sigură construcţie, afirmă senatorul PSRO, Mircea Geoană, în contextul în care Europei i-a fost declarat război. Însă pentru a rămâne o ţară sigură, România trebuie să înveţe să–şi înţeleagă rolul în regiune şi să se ridice la nivelul potenţialului strategic pe care îl are, susţine parlamentarul. În plus este nevoie de o reinventare a modului în care se face politică în România şi a modului în care statul funcţionează. În ceea ce priveşte zona noastră, a Olteniei, a Craiovei, este nevoie de o dezvoltare reală, sănătoasă, a declarat senatorul de Dolj, Mircea Geoană, într-un interviu acordat Jurnalul Olteniei.
Reporter: Uniunea Europeană este, în ultima vreme, ţinta unor atacuri sângeroase. Cum este afectată la nivel economic, politic şi social?
Mircea Geoană: Aici este marea problemă. Uniunea Europeană atârnă de un fir de aţă, atât economic, politic, cât şi social. Aceste lovituri repetate vin într-un context care nu poate fi judecat ca secundar. Valul migrator loveşte dur în construcţia marii familii europene. Europa aşa cum o ştiam sau o visam nu va mai fi niciodată aceeaşi. Lupte politice importante se dau acum pe marile scene ale vechilor democraţii, extremiştii francezi au avut 40% la regionale şi se pregătesc pentru prezidenţiale. Partidul cancelarului Merkel îşi pierde din forţă, iar în trei landuri şi-a făcut loc în guvernele locale o formaţiune al cărei lider spunea că imigranţii trebuie aşteptaţi la graniţă şi împuşcaţi. Suedezii şi norvegienii au o reală problemă de acceptare chiar şi a românilor, pe fondul urei crescânde faţă de imigranţi în general. Europa se închide, iar românii şi România trebuie să fie pregătiţi pentru o nouă eră. Acestor deficienţe li se adaugă o Grecie care atârnă în continuare greu de gâtul Eurogrup şi FMI. O dobândă de politică monetară care a fost scăzută de Banca Centrală la zero, fără precedent până acum. Un nou şoc economic vine cumva odată cu o schimbare o ordinii europene.
Reporter: Cum este afectată ţara noastră, în contextul relaţiilor cu SUA, a scutului de la Deveselu şi a faptului că SUA şi-a avertizat cetăţenii cu privire la riscul producerii unor alte atentate?
Mircea Geoană: Lejeritatea cu care vorbim şi liniştea pe care o simţim sunt cu siguranţă datorate apartenenţei la NATO şi a parteneriatului cu Statele Unite. România trebuie să înveţe să îşi înţeleagă mai bine rolul în regiune şi, mai presus de toate, să se ridice la nivelul aşteptărilor şi, de ce nu, la nivelul potenţialului strategic pe care îl are. România este acum în cea mai sigură construcţie. Dar securitatea nu se câştigă numai prin decizii în CSAT şi prin suplimentarea numărului de poliţişti. Să luăm exemplul Craiovei. Oamenii au acolo nevoie de dezvoltare reală, sănătoasă, autentică. Vicepreşedintele PSRO, deputatul Florentin Gust, îmi vorbea zilele trecute de importanţa unui metacluster industrial pe axa Piteşti-Slatina-Craiova. Și că, pe bună dreptate, chiar asta lipseşte zonei. Un proiect de anvergură, care să se traducă în locuri de muncă şi investiţii imediate. Baza de la Deveselu se află în regiune din alte motive, strategice, dar este un plus important tocmai în acest tablou mai amplu al imaginii globale de care putem profita, în cel mai sănătos mod cu putinţă. De ce să nu facem din Craiova un hub al tinerilor IT-işti, aşa cum este acum Clujul? De ce să nu continuăm modelul de succes Ford şi să ne asigurăm că americanii îşi vor continua investiţiile în zonă? Următoarea etapă trebuie să fie un centru de inovare, aşa cum a făcut Renault la Titu, Bosch la Sebeş sau Altcatel la Timişoara. Și nimic nu poate continua fără o aerisire a zonei, o extragere din această sufocare tipic românească. Autostrada Oltenia are nevoie să iasă din faza de proiect şi să se conecteze cu podul Vidin-Calafat, o altă investiţie care, dacă nu va fi pusă în valoare, va rămâne doar o idee bună, dar izolată şi cu puţin potenţial naţional.
Reporter: Comentaţi puţin situaţia imigranţilor. Deşi atacatorii din UE erau cetăţeni europeni, există o temere privind valul de refugiaţi. În Oltenia ar urma să ajungă, la un moment dat, o parte dintre ei. Ce facem cu aceşti oameni? Ce ar trebui să facem pentru a garanta siguranţa cetăţenilor noştri?
Mircea Geoană: Noi în PSRO milităm pentru o mai mare participare a oamenilor în actul de decizie al administraţiei. Un referendum local este cea mai bună variantă în astfel de situaţii. Consultarea populaţiei, atunci când o decizie sau alta priveşte o comunitate şi, de ce nu, o ţară, trebuie să fie regula şi nu excepţia. Florentin Gust m-a asigurat că se va lupta pentru a implementa acest mod de lucru şi în administraţia din Craiova. Asta înseamnă o altfel de politică, orientată spre cetăţean. E nevoie ca oamenii să îşi reia puterea în mod legal şi direct. Iar referendumul este modul prin care Partidul Social Românesc îşi propune să facă acest lucru. E o încercare onestă de a reinventa modul în care se face politică în România şi de a reinventa modul în care statul funcţionează.
Teama, arma lor cea mai eficientă
Reporter: Este UE pregătită să intre într-un război?
Mircea Geoană: Există deja un război hibrid, informaţional, extrem de agresiv. Mii de soldaţi europeni dau lupte de ani în câmpurile de conflict. Duşmanul vine la noi acasă, şi se aruncă în aer detonând stilul nostru de viaţă. Europei i-a fost declarat război. Iar noi trebuie să învăţăm să ne apărăm mai bine.
Reporter: Care este, din punctul dumneavoastră de vedere, miza acestui război?
Mircea Geoană: Miza lui este dintre cele mai meschine posibile. Una financiară. Maşinăria ISIS face, în spatele acestei propagande orbitoare, foarte mulţi bani. De la artefacte şi opere de artă, la petrol şi metale preţioase “confiscate” ca pradă de război. Aşa zişii soldaţi jihadişti sunt militari, mercenari, care conduc prin frică o armată scapată de sub control. Pentru că teama este arma lor cea mai eficientă, pe care încep să o exporte în Europa.
Reporter: Jihadiştii au lovit, de curând, inima Europei, Bruxelles-ul. Consideraţi că puteau fi evitate aceste atacuri, mai ales că autorităţile belgiene au şi fost avertizate de Erdogan, de exemplu, cu privire la unul dintre atacatori?
Mircea Geoană: Cred în primul rând că securitate totală nu există. Și mai ales într-un război, pentru că nu poţi stinge conflictul arestând sau scoţând din joc doar un soldat. Pentru că vorbim despre un război în toată regula. Poate că acest atentat putea fi evitat, informaţia Turciei fiind extrem de valoroasă. Mai ales pentru o ţară, Belgia, care se afla oricum la un nivel sporit de alertă. Pe de altă parte, ambasada SUA a avertizat autorităţile turce cu două zile înaintea producerii atacului de la Ankara, dar Turcia nu a ştiut să fructifice informaţia. Există un evident scurtcircuit în modul în care se propagă informaţia. Acum se pune întrebarea: Cum zădărnicim aceste planuri pe viitor? Ce facem cu zecile de atacuri care se pun zilnic la cale de ISIS şi al Qaida? De multe ori nu aflăm niciodată, iar unele, din păcate, sunt duse până la capăt de fanatici şi provoacă distrugeri, învrăjbesc oameni şi schimbă poate pentru totdeauna modul în care gândim despre lucrurile aparent normale. Precum mersul cu trenul, sau avionul.
Reporter: Cum credeţi că au fost posibile aceste atacuri, în contextul în care tocmai fusese arestat atacatorul de la Paris? Unde sunt lacunele? Este securitatea Belgiei, a UE, la pământ?
Mircea Geoană: În mai toate ipotezele oficiale şi nu numai, apare numele lui Abdeslam. Atentatul a fost ori o sete de răzbunare a jihadiştilor care căutau retaliere după prinderea singurului terorist care scăpase cu viaţă după atentatul de la 13 noiembrie din Paris, ori, şi aceasta este varianta în care cred, că Abdeslam urma să fie parte a acestui atac. Sau că măcar ajutase la planificarea lui, iar restul bandei a hotărât să acţioneze cât mai repede, de teama că va colabora cu anchetatorii. Dacă vă amintiţi, după atentatele de la Paris, oamenii care îl cunoşteau spuneau despre el că este un caracter destul de slab. Nici nu mă miră, pentru că aceasta este materia primă pe care o caută jihadiştii. De altfel, sunt informaţii potrivit cărora atentatul era planificat pentru 28 martie şi teroriştii l-au grăbit. Serviciile belgiene de securitate nu sunt în cel mai bun moment al lor. Nu numai pentru că se pare că primesc informaţie pe care nu ştiu să o valorifice, ci pentru că au scăpat din mână celulele de jihadişti din Molenbeek. Ca să nu mai vorbim că în fragmentatul Bruxelles, şi el federalizat din multe puncte de vedere ca şi restul ţării, sunt, dacă nu mă înşel, 5,6 servicii distincte de securitate care au, cu siguranţă, mari carenţe de comunicare. În ceea ce priveşte securitatea Europei, aş vrea să vă reamintesc că suntem, statistic, într-o perioadă de linişte. Continentul a luptat mereu cu extremismul de toate formele. Spania, Irlanda, Italia sunt ţări care au trecut prin momente groaznice, lovituri interne şi atentate de care acum ne amintim numai din filme sau din cărţile de istorie. Una dintre marile lacune de securitate este totuşi cooperarea deficitară între serviciile secrete la nivel european. Depinde când este dată informaţia, cui şi dacă este facilitată chiar şi atunci când ar putea să aducă prejudicii de imagine ţării care a cules-o. Ar trebui să ia naştere o organizaţie pe modelul Europol sau Interpol care să se ocupe, poate, exclusiv de terorism,
Repoter: Ce măsuri, ce atitudine ar trebui adoptată acum de UE?
Mircea Geoană: Singura decizie pe care o poate lua acum UE, prin Consiliul European şi Parlamentul European, este să se reinventeze în ceea ce priveşte înţelegerea securităţii. Aşa cum au făcut şi americanii după atentatele de la World Trade Center, avem nevoie de o altă politică de siguranţă naţională. De la o cooperare mai eficientă între serviciile secrete, până la sporirea securităţii pe aeroporturi, gări. O să mă întrebaţi dacă asta nu înseamnă că vom trăi în teroare. Poate că aşa este, dar până o să reuşim să înţelegem pe deplin duşmanul cu care ne luptăm, aşa cum au făcut SUA, Israel şi mai multe ţări din Asia, va trebui să nu mai lăsăm garda jos. Să fim căutaţi şi scanaţi din parcările aeropoartelor dacă este nevoie. Să introducem în toate zonele de interes aşa-numiţii “profileri” care pot detecta mai bine ca oricine ceea ce uneori scapă unui aparat.
