Data de 5 iunie este declarată Ziua Națională Împotriva Violenței asupra Copilului.
Organizația Salvați Copii a transmis printr-un comunicat de presă, că atrage atenția asupra nivelului ridicat al abuzului și neglijării copilului în societatea românească. Mai mult decât atât, Organizația Salvați Copii precizează că cele mai multe cazuri de abuz și violență asupra copilului se petrec tocmai în sânul unei familii.
Potrivit datelor furnizate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, la finalul anului 2014 a fost sesizat oficial un număr total de 12.542 de situații de abuz asupra copilului, din care 11.721 (93%) au avut loc în cadrul familiei — cifre care nu reflectă pe deplin realitatea, dată fiind utilizarea deficitară a mecanismelor de raportare către instituțiile de profil.
Abuzul asupra copiilor, mai frecvent în mediul rural
Din totalul cazurilor de abuz asupra copiilor, 6.800 (54%) au fost înregistrate în mediul rural, iar 5.742 (46%), în mediul urban. Distribuția pe grupe de vârstă a copiilor care devin victime ale abuzului în familie este următoarea: S-au constat 1010 copii abuzați, cu vârsta sub 1 an, între 1 an și 3 ani-1.199 cazuri. Între 3 și 6 ani-2.694, Între 7 și 9 ani-2.265 18%, Între 10 și 13 ani -2.765 22%, Între 14 și 17 ani-2.553.
Repartizarea pe grupe de vârstă a cazurilor de abuz înregistrate în 2014
O primă analiză a datelor arată că grupele de vârstă cu riscul cel mai ridicat de abuz din partea părinților sunt preșcolaritatea și pubertatea, adică acele etape de dezvoltare asociate în mod direct cu creșterea nevoii de autonomie și afirmare de sine a copilului, simultan cu contestarea regulilor și autorității parentale.
În ciuda faptului că, din perspectiva dezvoltării copiilor, aceste etape sunt extrem de importante, solicitând empatie și suport din partea adulților, reacțiile acestora se subscriu într-o măsură mai mare în categoria pedepselor și comportamentelor abuzive.
În plus, în ciuda percepției sociale, care arată că frecvența comportamentelor provocatoare este mai mare în rândul băieților, cu un risc ridicat de apariție a abuzului în relația părinte-copil, numărul fetelor care cad victimă violenței în familie — 6.360 — este mai mare (51%), comparativ cu cel al băieților — 6.182 (49%).
Ca urmare a raportării cazurilor de abuz, 9.307 copii au rămas în familie (74%), iar 3.042 au primit măsură de plasament de urgență din partea DGASPC (25%). În cazul a 528 de copii s-a decis începerea urmăririi penale, iar pentru 191 dintre aceștia, instanța a dispus plasament de urgență. Tipurile de abuz raportate sunt următoarele:
În funcție de tipul de abuz suferit Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție arată că procentajul cel mai mare este neglijare, înregistrându-se 8603 cazuri, urmate de abuz emoțional, 1619 cazuri, apoi abuz fizic-967 cazuri și abuzul sexual, 330 cazuri.
Repartizarea pe tipuri de abuz a cazurilor înregistrate în 2014
Potrivit Studiului sociologic la nivel național — ”Abuzul și neglijarea copiilor” — realizat de Organizația Salvați Copiii, cu sprijinul Direcției pentru Protecția Copilului, din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, nivelul abuzului fizic ușor și moderat, în rândul populației de părinți, are o incidență cuprinsă între 38 (din mărturiile părinților) și 63 (din mărturiile copiilor) de procente.
Bătaia-modalitate bună de corecție, consideră părinții
În același timp, aproximativ 20% dintre părinți (la care se adaugă și alte persoane care au copii în îngrijire) apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de corecție.
Aceste cifre sunt îngrijorătoare și arată că, în ciuda interzicerii prin lege, de peste 10 ani, a oricărei forme de violență asupra copiilor, în cadrul familiei, părinții nu numai utilizează în continuare pedeapsa corporală în practica educațională de zi cu zi, însă un procent semnificativ dintre ei apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educare a copilului”, se mai arată în comunicatul de presă transmis de Salvați Copii.
”Cifrele prezentate mai sus nu pot fi decât normale într-o țară în care 'bătaia este ruptă din rai' și 'unde dă mama crește'. Foarte mulți părinți se sprijină pe exemplele de înțelepciune populară pentru a-și justifica atitudinea și comportamentul de pedeapsă față de copii. Ei au ca sistem de referință propria copilărie, în care au fost loviți, etichetați, certați de către părinții lor, iar bătaia le este extrem de familiară. Trebuie de asemenea ținut cont de faptul că, în România, rareori părinții primesc sprijin pentru a învăța cum să își educe corect și sănătos copiii.”— Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România
Nu recunosc în totalitate că îi abuzează fizic sever
În ceea ce privește actele de abuz fizic sever, se remarcă diferențe radicale între răspunsurile oferite de părinți și cele oferite de copii. Spre exemplu, aproximativ 1% dintre părinți afirmă că s-a întâmplat (în ultimul an) să își bată copilul folosind un obiect (curea, băț, nuia), comparativ cu aproximativ 30% dintre copii, care au răspuns afirmativ la aceeași întrebare.
Consecințele pentru evoluția și dezvoltarea copilului includ, printre altele, riscul crescut de apariție a unor probleme severe de sănătate mintală — de tipul tulburare de stres postraumatic, depresie, tulburare de conduită în adolescență, consum de substanțe etc.
”În ceea ce privește sancționarea comportamentelor inadecvate în familie, cei mai mulți părinți afirmă că preferă să anuleze copilului anumite privilegii, să lase copilul să suporte consecințele care decurg din fapta sa sau să îi retragă sprijinul pentru activitățile pe care acesta le preferă. Analizând răspunsurile oferite de copii, observăm că principalele pedepse sunt interzicerea accesului la calculator (47% din cazuri), neacordarea permisiunii de a ieși afară la joacă (31%) sau restricționarea accesului la televizor (6%)”, se mai arată în comunicatul de presă.
48% dintre părinți afirmă că în familia lor copilul este pedepsit doar în situații excepționale, 12% că este pedepsit de fiecare dată, iar 40% că nu este sancționat niciodată. Principalele pedepse menționate de părinți pot fi grupate, după frecvența apariției, astfel: interzicerea unor activități (acces la calculator, televizor, telefon mobil), restricționarea ieșitului la joacă, închiderea copilului în camera sa, restricționarea banilor de buzunar, bătaie (cu palma/cureaua).
Nu recunosc pe de-a întregul nici că îi abuzează verbal și emoțional
19% dintre părinți afirmă că ”au folosit amenințări pentru a convinge” copilul să îi asculte, comparativ cu 34% dintre copii care declară același lucru. În același timp, însă, abuzul verbal, în familie, este situat între aproximativ 2 și 5 procente în populația studiată, iar abuzul emoțional, în jurul valorii de 3%. Analizând răspunsurile oferite de copii, abuzul verbal are o valoare de aproximativ 16%, incidența fiind cu aproximativ 10 procente mai mare comparativ cu datele oferite de părinți.
Analizate împreună, aceste cifre arată că, în relația părinte-copil, în situații diferite de disciplinare, sunt utilizate comportamente și mesaje pe care nici copiii și nici părinții nu le definesc corect ca practici de abuz emoțional și verbal.
Astfel, este relevată încă o dată nevoia de educație, atât în rândul copiilor cât și în rândul părinților, cu privire la manifestările și consecințele diferitelor forme de abuz asupra copiilor, cât și cu privire la educația parentală din perspectiva drepturilor copiilor.
