Cancerul de colon, o boală perfidă. Oncolog: „Pacienţii au nevoie de suport psihologic”

Cancerul de colon, o boală perfidă. Oncolog: „Pacienţii au nevoie de suport psihologic”

Numărul cazurilor de cancer de colon înregistrate în România s-a triplat în ultimii 25 de ani. În fiecare an, aproximativ 10 mii de noi pacienţi sunt operaţi de cancer colorectal. Acest tip de cancer reperezintă a doua cauză de mortalitate, după cel bronhopulmonar.

Este destul de dificil de depistat, iar tratamentul nu este deloc uşor. La sfârşitul acestei luni va fi lansat un program prin care asistentele medicale vor fi instruite cum să aibă grijă de pacienţii care sunt operaţi de cancer de colon. Oncologii cer însă ca autorităţile să ia în calcul consultul psihologic obligatoriu. Aceasta pentru că cineva trebuie să îi ajute pe pacienţi că trebuie să lupte cu boala.

Cancerul colorectal a început să afecteze tot mai mulţi români, numărul cazurilor triplându-se în ultimii 25 ani. În plus, începe să afecteze tot mai mulţi tineri.

„Un factor favorizant este desigur alimentaţia, consumul de alimente procesate. Mulţi oameni lucrează de dimineaţa până seara şi, în locul unor mâncăruri gătite acasă, preferă mâncarea de tip fast-food. Sunt mai greu de digerat şi au mulţi compuşi dăunători”, spune medicul oncolog Irina Stancu.

Acest tip de cancer este mai greu de depistat. Însă sunt câteva simptome care ar trebui să ne facă să apelăm la medic.

„Acest tip de cancer este unul foarte insidios. Durerile abdominale, tulburările de tranzit, diaree alterând cu constipaţie şi scăderea în greutate sunt semnele cancerului colorectal, însă aceste simptome apar în fazele foarte avansate şi deja metastazate. Nu este o tumoră palpabilă. Este mai greu de depistat. De exemplu, din pacienţii care vin la mine o treime sunt deja în stadiu metastazat. Ca să ajungi să te constipi, tumora deja trebuie să acopere o anumită parte a lumenului intestinal, deci este deja mare. Orice tumoră mare scade şansele de vindecare completă. Scăderea în greutate, nu întotdeauana te duci imediat la medic ci când simptomatologia persistă. Nici nu se instalează brusc. Simptomele sunt foarte trenante. Şi de regulă cel în cauză le pune pe seama alimentaţiei, nu se gândeşte că ar avea ceva. Mai des pot să apară simptome când tumorile sunt situate foarte jos, la nivelul rectului, pentru că atunci sunt sângerări, se poate palpa. Se poate mai rapid pune diagnosticul”, afirmă Irina Stancu.

În depistarea la timp a cancerului colorectal, oncologii din România se confruntă cu o serie de probleme.

„S-a tot vorbit de screening, dar să zicem că dacă se constată o creştere a cazurilor se va decide ca o dată pe an să se facă gratuit colonoscopie, dar costurile ar fi enorme, aparatura din spitale se defectează, ori rămân fără materie primă, medici gastroenterologi sunt puţini, anestezişti sunt puţini. În plus, pacientul trebuie pregătit, cu tubul intestinal gol şi trebuie monitorizat în perioada golirii intestinului. Ar fi nevoie de centre calificate pentru aşa ceva. Pentru că sunt puţini specialişti, sarcina depistării revine medicului de familie, dacă acesta ştie să facă acele conexiuni între diagnostice şi să trimită pacientul direct la gastroenterolog. Pe de altă parte, nici oamenii nu se duc la medicii de familie pentru orice simptom. Stau multă vreme până să se ducă la medicii de familie. Avem o problemă şi cu lipsa de medici de familie. În rural, de exemplu, sunt medici care se duc la cabinete numai de 2 ori pe săptămână”, ne-a declarat oncologul.

Intervenţia asupra tumorii nu este deloc plăcută, iar mulţi pacienţi o refuză.

„Atunci când tumorile sunt mari, inoperabile, singura soluţie care este de rezervă până la tratamentul citostatic efectiv şi radioterapie, este anusul iliac. Scurtcircuitează tumora. Se taie deasupra tumorei şi se deviază tranzitul, fiind scos colonul la piele, iar defecarea se face la pungă. Este soluţie provizorie. În acest timp se intervine asupra tumorii cu chimioterapie, până scade. Ulterior se repune anusul, după scoatere tumorii. Dar, din păcate, sunt foarte multe situaţii în care pacienţii nu acceptă. Nu concep ideea de a-şi face nevoile la pungă. Li se pare atât de cumplit încât au refuzat. Suprevieţuirea însă a fost cumplită şi nu de lungă durată”, spune Irina Stancu.

Este nevoie de sfatul psihologului, iar medicii oncologi cred că ar fi nevoie ca în cazul pacienţilor diagnosticaţi cu o formă de cancer consultul psihologic să fie obligatoriu. Psihologi specializaţi în oncologie, însă, sunt puţini.

„Este nevoie de un psiholog care să îi explice pacientului că, în primul rând, nu trebuie să ştie „lumea” ce suferinţă au. Apoi nu contează ce spune „lumea” despre suferinţa ta. Important este să supravieţuieşti. Noi încercăm să le explicăm oamenilor. Dar noi suntem oncologi, nu psihologi. Un psiholog ştie să îl ajute pe pacient să înţeleagă de ce este nevoie să lupte. Un psiholog ştie să ajute şi familia, pentru că este un impact psihologic mare şi asupra familiei pacientului cu cancer. Iar familia este nevoie să acorde suport pacientului. Dar nu avem psihologi specializaţi în oncologie. Cred că asta este cea mai mare problemă. Nu vor să facă chimioterapie că le cade părul, că aşa le-a spus Olivia Steer sau mai ştiu eu ce, dar aşa ajung în fază terminală când nu mai e nimic de făcut. În plus şi impactul la bugetul ţării este mai mic atunci când se intervine la timp”, mai afirmă Irina Stancu.

Câţiva tineri din Cluj Napoca au pus bazele unei platforme online cu scopul de a acorda consiliere psihologică gratuită persoanelor diagnosticate cu cancer. Dar pentru a o accesa, pacienţii trebuie să îşi dorească, ori în România oamenii încă sunt reticenţi faţă de psihologi.

Până la conştientizarea pacienţilor cu cancer cu privire la importanţa discuţiilor cu psihologul, se încearcă pregătirea asistentelor pentru a oferi o îngrijire specializată şi corectă a pacienţilor operaţi de cancer colorectal.

Programul va fi lansat pe 22 februarie.

„Prin programul ‘Stomacare’ ne propunem să creăm un corp al asistentelor profesioniste cu competenţe în stomaterapie, care să constituie nucleul îngrijirii profesioniste a pacienţilor care au trecut printr-o rezecţie de intestin şi scoaterea acestuia la piele, în urma unui cancer colorectal sau boli inflamatorii intestinale şi sunt nevoiţi să trăiască cu o stomă. Un alt aspect extrem de important al acestui program este faptul că, timp de un an de zile, 5.000 de pacienţi vor fi incluşi într-un studiu de viaţă, iar la final vom avea informaţii clare despre cum vom putea trece la următorul nivel în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii vieţii lor”, a declarat managerul de proiect, Andra Stoian.

Peste 60 de asistente care lucrează cu pacienţi operaţi cu stoma, din peste 30 de unităţi medicale, vor beneficia de pregătire specializată prin acest curs.

Programul, care este creditat de Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, se desfăşoară în contextul în care în România nu există specializarea de stomaterapeut, în timp ce, la nivelul Uniunii Europene, această specializare este întâlnită în peste 20 de ţări. Cea mai bună situaţie se înregistrează în Germania, unde sunt 700 de asistenţi medicali specializaţi în stomaterapie, se arată în comunicat.

În România, sunt peste 20.000 de persoane care au depăşit cancerul colorectal sau o boală inflamatorie intestinală.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.