„Luaţi şi şaptele, coboară 9, targă pentru şase“. Asta aud o zi întreagă. Opt ore pe zi fără să vadă lumina soarelui. Nu este vorba de mineri, ci de o altă meserie care nu-l lasă pe angajat să vadă soarele sau orice altceva în afara unei cutii mişcătoare.
Să fii liftier nu este tocmai simplu. În primul rând, timp de opt ore nu ai şansa să vezi lumina soarelui, sau să schimbi prea multe cuvinte cu colegii. Tot ceea ce vezi o zi întreagă este o cutie care se mişcă între etaje. Tot ceea ce auzi este o sonerie. Ce vezi, este un led aprins care îţi indică etajul de la care ai de luat pe cineva.
Tanti Geta este una din femeile a căror meserie este cea de liftieră. I-a plăcut de mică meseria asta cu atât mai mult cu cât, tanti Geta consideră că ajută şi oamenii prin ceea ce face.
„Nu e uşor să fii liftier la spital, mai ales la unu’ de urgenţă cum e acesta. Mi-a plăcut de mică să fac asta. Am senzaţia că ajut oameni aşa, că fac şi eu ceva pentru ei. Sunt liftieră, aici, de 25 de ani. Primii ani mi-a fost mai greu. Nu reuşeam să mă obişnuiesc cu statul într-o cutie. Era destul de greu. Apoi am reuşit să cunosc şi oamenii, să mă obişnuiesc şi cu personalul. Nu spun că, acum, este mai uşor, că nu este. Eu nu am pauză timp de opt ore. Stau aici în picioare, şi aud soneria urlând de la fiecare etaj în parte. Fiecare urcă în lift cu câte o problemă. Unii merg la rude, alţii sunt medici care trebuie să ajungă cât mai repede în sala de operaţie, mai sunt pacienţi în stare gravă care trebuie duşi pe secţie, sau luaţi şi duşi la analize. Mă chinui să îi servesc pe toţi cum pot. Unii se mai supără că nu îi iau în lift. Fac scandal de parcă aş avea eu vreo vină că e liftul mic şi nu au toţi loc în el. Cel mai greu mă înţeleg însă cu ziariştii“, râde uitându-se la mine printre gene.
„Nu vor ei să înţeleagă că nu îi pot lua mereu. Se supără şi apoi când mă văd îmi spun: <<N-ai vrut să mă iei şi pe mine în lift, tanti Geta. Acum ştii ce mă dor picioarele după câte scări am urcat?! >>. Da’ îmi sunt simpatici chiar şi aşa. Nu există serviciu unde să nu te cerţi cu nimeni. Cel mai tare îmi place să duc bucuria în lift. Nu ştiu dacă înţelegeţi ce spun… Să iau femeia care abia a născut un copil frumos şi sănătos, îmi place să văd bucuria de pe chipul proaspeţilor tătici, să duc familia sănătoasă şi fericită la parter. Oamenii mie îmi spun toate problemele lor în cele câteva minute cât stau aici, la mine în lift. Îi ajut cum pot. Pe unii cu câte un sfat, pe alţii chiar şi cu câte o pilă pusă la un medic“.
„Nu am crezut vreodată că voi putea face asta“
De la liftul „condus“ de tanti Geta, am ajuns în alt lift. Cel în care munceşte Maria. Ea este cea mai tânără dintre „liftierele“ angajate la spital.
„M-am angajat, aici, în prima fază că nu aveam ce altceva să fac. Îmi era tare greu la început. Nu înţelegeam cum alte femei pot să stea opt ore fără să vadă soarele. M-am obişnuit destul de greu cu programul, cu cutia asta în care stau mereu în picioare, dar fac asta de opt ani de zile. Am un scaun aici, dar nu am timp să mă aşez pe el. Mereu lumea urcă şi coboară, mereu pacienţi care trebuie duşi pe secţii sau duşi la analize. Cel mai greu m-am obişnuit să nu pot să vorbesc cu nimeni mai mult de câteva minute decât dacă merge cu mine în lift sus şi jos, aşa cum faceţi acum dvs. Altfel, nu am cum. Nu am nicio clipă de pauză. Mănânc în câteva ore bune din ce am adus de acasă. Mereu am însă senzaţia că ajut pe cineva. Că are cineva nevoie de mine, că se bazează cineva pe mine. Mai rău e când trebuie să ne certăm cu cei care nu înţeleg că nu îi putem lua cu liftul, că prioritate au medicii, asistentele şi mai ales bolnavii. Una peste alta, chiar dacă este greu, îmi place ceea ce fac şi m-am obişnuit să stau opt ore în cutia mea mişcătoare“.
În Spitalul Clinic Județean de Urgență din Craiova lucrează 15 liftiere, împărțite pe trei ture, în cele cinci lifturi mari. Salariile lor variază între 1.510 lei, pentru o liftieră debutantă, și 1.840 de lei pentru una care are peste 20 de ani pe cartea de muncă. Pe lângă faptul că nu văd niciodată lumina soarelui, majoritatea acestor femei au probleme de sănătate din cauza faptului că stau opt ore pe zi în picioare și pentru că liftul se ventilează doar la deschiderea ușilor. Astfel, vara suferă din cauza căldurii și iarna din cauza frigului. Conform contractului de muncă, pentru că meseria de liftier nu există, ele sunt încadrate ca muncitor.
Iulia Luca
