Că România este ţara tuturor posibilităţilor, nu mai este o noutate pentru nimeni. A ţi se închide uşa în nas sau a primi un răspuns sec din partea celui care ocupă o funcţie ce presupune comunicarea cu publicul, a devenit un act de nepoliteţe tot mai des întâlnit. Nu ştim însă dacă astfel de lucruri “bizare’’ şi totodată care te dezgustă total se întâmplă doar la olteni, la Craiova sau şi în celelalte regiuni ale ţării.
Cert este că respectul faţă de persoanele din jurul nostru a devenit un subiect tabu, a cărui definiţie nu prea o mai cunosc mulţi în ziua de azi. Ba mai mult, unii consideră că cine nu îţi este alături să te susţină, automat devine un duşman, care trebuie eliminat fără a sta prea mult pe gânduri. Automat, în astfel de situaţii nu prea mai gândeşti profi şi încet, încet începi să cazi în butoiul cu mediocritate. Când ţi se şopteşte din spate fiecare pas pe care trebuie să-l faci, nu mai ai cum să te numeşti profesionist sau să spui că îţi desfăşori activitatea, aşa cum se cuvine, la locul de muncă. Pur şi simplu, devii o marionetă care nu este capabilă să facă altceva decât să execute ordine, pentru că altfel ştii că rişti să fii şi tu executat!
O situaţie asemănătoare am simţit-o pe propria-mi piele. După ce unul dintre reporterii cotidianului Ediţie Specială a sunat de mai multe ori la Primăria Craiova, pentru a cere o informaţie aparent banală, în scopul realizării unui material, purtătorul de cuvânt al primarului nu a făcut altceva decât să tot amâne, mai multe zile la rând, ,,dezvăluirea’’ informaţiei respective.
Concret, redacţia Ediţie Specială a dorit să intre în posesia unor informaţii ce ţin de locurile de joacă amplasate, de curând, în mai multe unităţi de învăţământ din Craiova.
Cu acelaşi plictis de care dau dovadă şi alte persoane din Primăria Craiova, purtătorul de cuvânt a tot amânat oferirea unui răspuns concret, ducându-ne cu zăhărelul. Cu frumosul, ba azi, ba mâine, ba poimâine…. În cele din urmă, acesta a catadicsit să ne spună că, pentru orice informaţie, trebuie să facem cerere conform Legii 544/2001. Zis şi făcut! Dacă legea prevede aceste lucruri, ne-am conformat şi am aşteptat răspunsul, care trebuia să sosească în cel mult 30 de zile de la data depunerii cererii.
Zilele au tot trecut şi municipalitatea uitase că sarcinile de lucru trebuie îndeplinite aşa cum se cuvine, măcar din respect. În cele din urmă, minunea s-a întâmplat. Colega mea a primit pe mail răspunsul solicitat, după 30 de zile de la data depunerii cererii şi după vreo lună şi jumătate de când tot era minţită de purtătorul de cuvânt.
După atâtea aşteptări, eram convinşi că răspunsul primit va fi unul foarte amplu şi elocvent. Dezamăgirea a fost mare atunci când am observat că municipalitatea se mişcă greoi, altfel n-ar mai fi fost nevoie de mai bine de o lună pentru un răspuns de patru rânduri.
Mai mult de atât, încă nu am descoperit cui se adresează acest răspuns, întrucât în redacţia Ediţie Specială nu există nicio persoană cu numele de “CRISTI C-TIN’’. Probabil că funcţionarii publici care au răspuns cererii noastre nu-şi merită postul pe care îl ocupă, dând dovadă de un analfabetism acut. Sau poate că aceştia ne-au răspuns în timpul pauzei de masă…
Dragi cititori, ne pare rău că nu am putut să vă facem cunoscut acest subiect, legat de locurile de joacă amplasate în incinta unităţilor şcolare. Iată răspunsul Primăriei şi informaţiile pe care ei le pot furniza despre propria acţiune pe care o întreprind.
