Nu chiar toți deținuții care scriu literatură abordează opere științifice. N-a fost buletin de știri TV să rateze știrea că Monica Iacob Ridzi a luat locul doi la concursul Poezie de pușcărie, aflat la a șaptea ediție și desfășurat între deținuții din toată România. Poezie despre viață se numește producția Monicăi, din care cităm:
Nu a contat că nu am furat,
Că niciun leu nu am luat,
Că nimeni nimic nu mi-a dat,
Că atribuțiile mi le-am respectat.
Nu contează nici că doamna Ridzi compune poezii rizibile. Dacă scrierea de versuri stupide ar constitui infracțiune, atunci, da, ar conta: autoarea ar mai căpăta niște ani de stat după gratii. Totuși, nu i-ar efectua pe toți, pedepsele s-ar contopi.
De niciun fel de mediatizare n-a avut parte o altă competiție, desfășurată cu puțin înaintea celei de care am vorbit mai sus: proză de pușcărie. Asta din pricină că printre partcipanți nu s-a numărat niciun demnitar sau impresar de fotbal. A obținut locul întâi un personaj destul de cunoscut craiovenilor, Bogdan Berneanu, jurnalist aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranță din Craiova pentru 4 ani și pentru returnare ilegală de TVA. Ultimul său post deținut în presă: director la Oltenia 3 TV (fără A).
Bogdan nu s-a repezit să afirme în povestioara lui câștigătoare „niciun leu nu am luat“. Proza poartă titlul Un amor în democrația arginitie și își plasează desfășurarea în Polonia, de ultimul revelion pe care Nicolae Ceaușescu l-a apucat în viață. Nu că ar fi participat Ceaușescu la petrecerea cu pricina.
Nu e nicio surpriză reușita lui Bogdan Berneanu. Spre deosebire de Gheorghe Copos, Gheorghe Becali sau Gheorghe Popescu, el scria, și o făcea bine, și înainte de întemnițare.
