Mărşăluitoarea craioveană revine după o pauză de trei ani în luminile reflectoarelor internaţionale ale atletismului. Claudia Ştef, sportivă legitimată la CSM Craiova şi pregătită de soţul ei, Sebastian Ştef, a obţinut calificarea la Jocurile Olimpice de la Rio, din 2016, după ce şi-a îndeplinit baremul la Murcia(Spania), în cadrul probei de 20 km de la Cupa Europei la marş. Această dorinţă de a participa la încă o ediţie a Jocurilor Olimpice a “măcinat-o” pe sportiva din Bănie încă de anul trecut, oscilând în decizii. Totul a devenit clar după înfrângerea de la Campionatul Naţional din această iarnă, de la Reşiţa, unde Claudia a ocupat locul doi, dar a încheiat cursa cu un timp care a făcut-o să creadă în propriile puteri şi să se concentreze asupra unui scop măreţ: calificarea la Rio 2016. Zis şi făcut, iar mărşăluitoarea n-a avut nevoie de mai mult de două luni pentru a-şi concretiza obiectivul. Acum urmează partea cea mai dificilă, pentru că o simplă participare la Jocurile Olimpice nu intră în discuţie. Claudia Ştef trage pentru o clasare bună la Rio, iar acest lucru necesită muncă. Mai jos vă prezentăm un interviu cu Claudia Ştef, al doilea atlet craiovean care s-a calificat la JO din 2016, în care sportiva ne explică cum a ajuns la această idee, cum a făcut ca ideea să devină o posibilitate reală şi cum îşi doreşte să încheie această aventură.
Reporter: Cum te simţi după calificarea la Rio 2016 ? Bănuiesc că eşti mai liniştită, ţi-ai atins obiectivul propus …
Claudia: Sunt bucuroasă pentru că mi-am îndeplinit obiectivul, pe care mi l-am fixat recent. Da, sunt mai liniştită acum, primul pas l-am făcut, dar mai am mult de muncă şi nu am mult timp la dispoziţie să celebrez, ca să zic aşa, această victorie personală.
R: Ce te-a făcut să vrei să calci din nou pe culmile sportului de performanţă? O participare la Jocurile Olimpice nu este foarte uşor de obţinut …
C: Un prim factor motivant a fost înfrângerea suferită la Campionatul Naţional din iarnă, de la Reşiţa. A fost un lucru pozitiv pentru mine, mi-a trezit orgoliul personal şi am zis că de ce să renunţ, când pot să încerc să ajung din nou la un nivel înalt. Cam de prin 2014 cochetez cu ideea de a participa la Jocurile Olimpice, dar după ce anul ăsta la naţionale am mers un timp pe care nu îl speram, am terminat cursa din amintiri, cum spunem noi în atletism, şi în momentul acela mi-am dat seama că pot să revin, că pot să lupt din nou. Am zis că nu am nimic de pierdut, decât de câştigat, iar împreună cu soţul meu, actualul antrenor, şi în colaborare cu antrenorul meu de suflet, Horia Ştef, am zis că se poate şi merită încercat. Am şi renunţat din acest motiv la balcaniadă, pentru că indiferent de ce timp aş fi scos, nu era valabail pentru baremul olimpic, e un regulament strict pentru îndeplinirea baremului, care se oficializează doar la anumite competiţii. Astfel am hotărât să nu particip la balcaniadă şi să îmi încerc şansa la Cupa Europei, a fost un risc pe care mi l-am asumat şi s-a dovedit în cele din urmă a fi un loz câştigător.
R: Cum a fost cursa care ţi-a “cumpărat” biletul pentru Rio ? Ai întâmpinat momente mai grele ?
C: Ţinând cont că am trei ani de pauză la nivel internaţional, mă bucur că într-un timp foarte scurt am reuşit să recuperez 4 minute ca performanţă. În timpul cursei, am fost doar eu, cu mine şi cu ceasul meu, a fost o cursă structurată strict pe timp, pentru că ştiam că nu mă pot bate încă pentru primele locuri. A fost o cursă strategică, mi-am respectat strict graficul, a fost o bătaie între mine şi ceas, şi mă bucur că am câştigat eu. Ţinând cont că am mers pe grafic, pe care l-am făcut în urma antrenamentelor pe care le aveam în picioare şi ştiam ce pot, la ce nivel sunt, nu pot spune că am avut momente extrem de grele, care să mă suprindă. Însă indiferent de cursă, cel mai greu e la final, pe ultimii 3-4 km, şi mă bucur că nu am cedat. O probă de 20 km rămâne o probă grea, indiferent cum te simţi sau unde o faci, se pot întâmpla foarte multe pe timpul cursei. Nici traseul nu a fost tocmai uşor, la Cupa Europei, au fost foarte multe întoarceri, ceea ce ne dăunează foarte mult nouă sportivilor, pentru că aceste întoarceri îţi stopează viteza, este dificil pentru ligamente, pentru genunchi.
R: Ai o strategie aparte pentru Jocurile Olimpice sau îţi urmezi instinctul ? Şi ce îţi propui pentru Rio 2016 ?
C: Desigur, am o strategie bine structurată, pe diferiţi paşi. Cum am spus şi înainte, primul pas a fost făcut, îndeplinirea baremului olimpic. De aici încolo începe greul de fapt, pentru că am de recuperat şi nu mai este mult până la Rio. Un an în sport nu este o perioadă foarte lungă, iar pentru o pregătire corespunzătoare, trebuie să fii foarte atent la detalii, să nu ajungi într-o stare exhaustivă, pentru că atunci e greu să îţi revii. La Rio, nu am să mă mulţumesc doar cu o participare, vreau şi o clasare bună. Până la urmă această pauză de trei ani de zile, mi-a prins bine, mai ales că nu a fost chiar o pauză totală, pentru că m-am antrenat, dar nu la un nivel aşa înalt. Îmi doresc să fiu sănătoasă în continuare, ca să îmi duc la bun sfârşit această aventură olimpică.
R: Sport de performanţă, la o vârstă mai înaintată, “meseria” de soţie şi mamă, cum se îmbină toate ?
C: Nu m-am raportat niciodată la vârsta mea, când am decis în urmă cu trei ani să mă retrag din sportul de performanţă, a intervenit o oboseală mentală, psihică şi am simţit că nu mai pot să fac faţă. Fizic nu mi-am simţit vârsta, pentru că în momentul în care am renunţat antrenamentele mi-au ieşit bine. Aşa este şi acum, vârsta nu mă deranjează, fizic mă simt bine. Anul acesta e şi un an mai special pentru mine, se împlinesc 20 de ani de la prima mea participare la o competiţie internaţională, aşa că pot spune că am doar 20 de ani … Să faci sport de performanţă şi să ai în acelaşit timp şi o familie, e mai greu, e normal acest lucru, ai mai mult timp ocupat, trebuie să te împarţi între familie şi antrenamente, dar faptul că soţul meu este în acelaşi timp şi antrenorul meu, mă ajută foarte mult, pentru că mă înţelege şi mă sprijină tot timpul. Pot spune că sunt norocoasă în acest sens.
R: Ce urmează pentru Claudia Ştef ?
C: Ca şi competiţie de mare obiectiv, unde îmi doresc să îmi îmbunătăţesc performanţa cu cel puţin 2 minute, va urma Campionatul Mondial de atletism, de la sfârşitul lunii august. Şi la acest concurs merg tot cu un obiectiv de timp, nu de loc. Dar dacă voi reuşi să scot un timp bun, automat voi obţine şi o clasare bună. Până atunci, vara aceasta vor mai fi competiţiile interne.
Claudia Ştef a obţinut calificarea la Jocurile Olimpice de la Rio 2016 după ce a scos un timp de 1 oră, 34 de minute şi 31 de secunde, la cursa de 20 km marş, de la Cupa Europei. Ediţia de la Rio va consemna a doua participare pentru atleta craioveană la Jocurile Oimpice. Prima participare a sportivei la cea mai grandioasă reuniune sportivă mondială a fost în 2012, la Londra, unde a încheiat concursul pe locul 38 şi, din cauza acestui eşec, a decis să renunţe la sportul de performanţă.
