Satul mehedinţean Cârjei, comuna Hinova, riscă să dispară de pe harta judeţului şi a României în câţiva ani. Din cele aproximativ 20 de case mai bine de jumătate sunt părăsite. Dumnezeu însă n-a uitat zona aceasta pustie dar pitorescă şi a făcut ca în prezent Episcopia Severinului şi Strehaiei să pună bazele unei mănăstiri de măicuţe, un loc liniştit de rugăciune şi închinăciune
Localnicii pe care îi numeri rapid pe degetele de la mâini trăiesc izolaţi de restul lumii, fără nici un magazin, fără poştă, şcoală, cămin cultural şi cu drumuri de acces greu de străbătut. În ultimul timp majoritatea locuitorilor au plecat de la Cârjei dar există şi câţiva tineri care s-au îndrăgostit de pitoreştile meleaguri şi nu vor să plece în ruptul capului în zone cu civilizaţie. Chiar dacă sunt nevoiţi să plece călare după pâine şi ţigări în localităţile învecinate, chiar dacă satul este pustiu. Din nefericire însă sunt extrem de puţini. Satul Cârjei se află la nici 20 km de municipiul Drobeta-Turnu Severin şi este poziţionat geografic la marginea pădurii Stârmina deasupra dealului cu acelaşi nume. Doar 2 drumuri de acces sunt până la Cârjei. Unul prin care nu poţi să urci cu nici o maşină, de fapt o potecă, dinspre comuna ,,mamă” Hinova, prin pădure, pe o distanţă de 5 km. Celălalt, pe care poţi ajunge cu maşina dar rişti să ţi-o faci praf, este un drum ocolitor de circa 25 km pe ruta Hinova-Rogova-Livezile- Cârjei. Poate şi din acest motiv la Cârjei nu s-a încumetat nimeni să deschidă un magazin alimentar. Localnicii de aici sunt nevoiţi să plece în localităţile învecinate după provizii de ulei, ţigări, pâine, orez, zahăr sau ce mai au nevoie. Şcoala generală este părăsită de mult şi stă să se prăbuşească. Biserica nu arată nici ea deloc bine şi este deschisă de preotul care vine din Hinova doar atunci când moare un om sau la o mare sărbătoare creştinească. În Cârjei nu există în prezent nici un copil care să meargă la şcoală ori la grădiniţă. Ne-am aventurat şi noi să ajungem în Cârjei şi am reuşit.Am găsit oameni minunaţi, puţini ce-i drept care ne-au povestit că nu se vor despărţi niciodată de pâinea în ţest, cântecul fazanului şi pământul roditor. Niculina Mătuşoiu ne-a povestit că iniţial la Cârjei au existat şi 100 de familii.,,Nu avem nici un autobuz şi noi, nu tu o prăvălie. Ne ducem la Hinova prin pădure după cumpărături sau la Livezile. Eu una fac pâine în ţest, mamă. O zi da, una ba! Şi uite ce bună şi frumoasă este! Acum la Cârjei au mai rămas în jur de 20 de case şi jumătate sunt părăsite”, ne-a povestit femeia care are o gospodărie frumoasă cu oi, capre, porci şi utilaje agricole. Nu ea se urcă pe tractor să are pământul, ci fiul ei Costel, care este unul dintre puţinii tineri care vor să moară la ei în sat.,, Până în anul 2003 am fost plecat. Am lucrat la Romcim Târgu Jiu şi am plecat cu ordonanţa. De atunci m-am hotărât să mă întorc şi să mă stabilesc în sat. Am cultivat hectare de teren agricol, am 10 hectare pădure, vaci capre , oi şi un autoturism Logan. Sunt căsătorit. Este minunat aici şi locurile sunt extrem de pitoreşti şi din acest motiv eu şi cu alte 3 cupluri de tineri, singurele de aici, vom lupta să nu piară tradiţia satului. Este regretabil însă că drumurile sunt aproape impracticabile, că apă avem doar la o fântână aflată la 300 de metri de sat şi că nu avem nici un magazin în sat. Bine că avem curent electric!”, ne-a spus Costel, râzând. Acesta ne-a mai spus că la alegerile locale n-a fost secţie de votare în sat, aşa că cine a dorit să voteze a trebuit să se ducă în Hinova. ,,De unde să fie secţie de votare la noi. Pentru 10 oameni? Ne-am dus fiecare cu ce am putut la Hinova. Eu unul am fost cu maşina mea pe ruta ocolitoare de 25 de kilometri”, ne-a dezvăluit Costel Mătuşoiu.
Multe case pustii sunt cuprinse de bălării
Niculina Mătuşoiu, s-a oferit să fie ghidul nostru prin sat. În nici 10 minute l-am străbătut.,, Aici a stat Ioana lui Mindu dar a murit mai demult. Şi soţul ei Ion care a fost pădurar s-a prăpădit. Casa a rămas părăsită. Şi aici mai avem o casă părăsită, şi dincolo. A rămas satul pustiu. De-aia vin şi vulpiile toată ziua la găini. Stau în pădure peste deal şi vin când li se face foame!”, povesteşte Niculina Mătuşoiu. La o mică depărtare a stat tot o persoană care a locuit singură. O cheamă Maria Milici şi s-a prăpădit în urmă cu câţiva ani .,, A fost singură, maică , omul i-a murit în 2001 şi copii sunt la oraş . Înainte erau mulţi oameni în sat, acum îi numeri pe degete”, ne mai spune ,,ghidul” nostru, Niculina Mătuşoiu.
