Nici o altă ţară din lumea de azi sau din antichitate nu şi-a dispreţuit şi hulit valorile şi tezaurul cultural-spiritual cum o face România. Acest asasinat al propriei tale identităţi, crucial în istoria lumii, a atras după sine respingerea civilizaţiilor contemporane, care au pus pe naţiunea noastră un stigmat înroşit în cele mai aspre principii morale. “Scandalul Brâncuşi” este unul dintre cele mai mari erezii de gândire împotriva neamului tău, împotriva strămoşilor tăi, împotriva pământului tău. După ce a fost respins şi umilit în 1951 când a vrut să dăruiască Opera sa poporului său, astăzi fiind în “Muzeul Brâncuşi” din Paris, loc de pelerinaj universal, Titanul din Hobiţa este din nou supus celor mai mari batjocuri şi interese. Pe 8 Februarie am fost invitat de domnul Primar General al Capitalei – Sorin Oprescu, la un dialog despre repatrierea osemintelor lui Brâncuşi. Ne-am întâlnit în biroul domniei sale, eu aducând “Dosarul Brâncuşi” la rugămintea sa.
M-am încrucişat cu doamna Maia Morgenstern, dânsa ieşea, eu intram. Domnul Sorin Oprescu era însoţit de o doamnă avocat şi primul său consilier. După o discuţie de cincizeci de minute, văzând şi documentele, domnul Sorin Oprescu i-a spus consilierului său, domnului Iorgovan, să treacă în bugetul Primăriei Generale a Capitalei acest proiect, iar avocatei să înceapă imediat demersurile la Paris. De atunci şi până astăzi am mai avut două întâlniri cu doamna avocat, ultima în urmă cu două luni, a xeroxat toate documentele şi mi-a spus să aştept răspunsul avocaţilor de la Paris. Eu am onorat invitaţia Primarului General al Capitalei, nu doream să se spună că ignor o eventuală şansă istorică pentru Brâncuşi. L-am simţit un om sincer, ferm, a spus că respectă şi îi place “nebunia” mea, se implică în această reparaţie morală, neonorantă şi degradantă pentru România. Nu a comentat declaraţiile oficiale ale lui Victor Ponta referitoare la acest demers asumat şi de Guvernul României.
Dar a venit o veste mare de la Paris, de la o mare Societate Culturală cu conexiuni în toată lumea, am avut două dialoguri până în clipa de faţă, în ţară, a venit special un reprezentant la Bucureşti. În urmă cu câteva zile am fost sunat din nou pentru o nouă întâlnire.
Judecând şi văzând puterea şi prestigiul acestei Societăţi Culturale Franceze, interesul şi respectul acordat dorinţei artistului român, sunt convins că vom reuşi. În acelaşi timp am fost întrebat de reprezentantul francez dacă este un loc atât de sacru în România în stare să primească aceste oseminte, ştie cum arată cimitirul din Hobiţa, are o părere îndoielnică. După părerea lui, Brâncuşi merită un Dom cum are Napoleon în centrul Parisului, lângă Coloana Infinită. Locul acela ar deveni Punctul Cardinal pentru ţara lui Brâncuşi. Singura problemă rămâne atitudinea Guvernului României. Este de acord să primească osemintele de aur ale celui mai mare sculptor modern, adică la el acasă? Este pregătit Statul Român? Când plecăm de la Paris cu Brâncuşi vom primi şi răspunsul!
Privind refacerea Casei Brâncuşi, în scurt timp începem reconstrucţia. Deja există mai multe centre de susţinere în ţară, este un cont bancar, nu al meu, nu vreau să treacă nici un ban pe la mine, unde au început să vină sume de bani. Totul se face în numele unei idei care se numeşte România, în numele unei idei care exprimă un sens şi un mod de viaţă pentru unii dintre noi, pentru alţii, România fiind non sensul vieţii lor. Doamne, şi noi suntem neamul tău!
