Îmi place să cred despre mine că, în general, sunt cu picioarele pe pământ. Nu cred în zei, salvatori ai națiunii. În primul rând, pentru că eu consider că o națiune „se salvează” singură. Schimbarea se face cu fiecare în parte, responsabilitatea e a fiecăruia. Toți trebuie să muncim, fizic sau intelectual. Trebuie să avem reguli, să le respectăm și să îi respectăm pe cei din jurul nostru, chiar dacă nu ne plac. A nu se înțelege că trebuie să ne ploconim.
Apoi, sunt convinsă că niciun politician nu intră în sfera asta cu gândul de a face bine lumii, iar lui și apropiaților, nu. Nu pentru că toți politicienii sunt hoți (da, știu, cei mai mulți sunt, dar nu doar în România, nu suntem atât de speciali), ci pentru că e natural să vrei să te protejezi, mai întâi, pe tine și ai tăi.
Mai cred că orice ar minți unii sau alții, la alegerile de genul ăsta nu contează doar ce vrea poporul țării în care au loc alegerile, pentru că țara nu e singură pe glob. Mai cred și că pe lângă minciuni, unii au și proiecte viabile pentru țară, cum știu că pe unele le pot pune în practică, pe altele nu.
Cred că, în ciuda corupției avute de-a lungul anilor, țara a evoluat și îmi doresc să continue. Și ăsta ar fi un criteriu după care voi decide cu cine votez la Prezidențiale 2025. Duminică, nu voi alege promisiuni de lapte și miere. Nu le cred. Voi alege candidatul care are curajul să spună ce va face chiar dacă sunt măsuri nepopulare.
Nu voi alege candidatul care doar i-a arătat pe ceilalți cu degetul. Pentru că nu voi înlocui lupul deja îmbuibat, care, din când în când, mai fură câte o oaie, cu lupul flămând, care așteaptă, la colț, nerăbdător, să facă prăpăd în turmă.
Condiția principală, însă, pentru ca unul dintre candidați să primească votul meu este „să nu îi pută”. Să nu îi pută românul deștept, să nu îi pută românul prost. Să nu îi pută românul bogat, să nu îi pută românul sărac. Să nu îi pută românul pro Trump/Putin, să nu îi pută românul anti Trump/Putin. Să nu îi pută iubitorul de orice politician, partid. Să nu îi pută iubitorul de Călin Georgescu, iubitorul care și pe mine m-a șocat, dar nu-mi pute. Am iubitori de Călin Georgescu pe care îi iubesc în continuare. Pentru că, indiferent de alegerea lor, au rămas oameni. Pentru că toți sunt, suntem aici, ai țării ăsteia.
Voi alege candidatul care a avut bunul simț să se adreseze tuturor și care cred că și după alegeri o va face. Măcar atât, să nu îi pută.