Ziua Europeană de comemorare a victimelor Holocaustului împotriva romilor a fost marcată și la Craiova, la începutul acestei săptămâni. 77 de ani au trecut de la evenimentele tragice din 2 august 1944. În acea noapte, în lagărul de concentrare de la Auschwitz, cei 2.897 de membri de etnie romă, rămași în viață, au fost exterminați în camerele de gazare. Nu au existat supraviețuitori în urma acelei atrocități.
Luni, în Parcul Nicolae Romanescu din Craiova, s-a vorbit despre suferințele îndurate de sute de famili în lagărele deportării din Transnistria.
În 1942, romii din Craiova și din județul Dolj au fost urcați în trenuri și duși către Transnistria, acolo unde li s-au promis case și pământ. Totuși nu a fost așa. Aceștia nu au găsit altceva decât suferință.
La comemorarea din Parcul Romanescu au participat primarul orașului, Lia Olguța Vasilescu, dar și președintele Consiliului Județean Dolj, Cosmin Vasile.
„Pentru a avea o imagine asupra tragediei pe care a trăit-o această comunitate, aproape jumătate dintre romii din Europa au fost uciși în cel de-al doilea Război Mondial. Pentru că majoritatea dintre aceștia au fost polonezi, în anul 2011, Polonia a declarat această zi ca zi oficială de comemorare a holocaustului. Ulterior și alte țări europene au declarat această zi ca fiind una de mare tristețe, iar astăzi toată Europa își aduce aminte de atrocitățile suferite de romi. Chiar dacă este un moment de maximă tristețe, trebuie să ne aducem aminte și să păstrăm vie memoria victimelor, pentru a ne asigura că toate generațiile află adevărul, cu scopul clar de a evita în viitor astfel de fapte. În Craiova avem o comunitate romă bine conturată, numeroasă, pe care administrația locală nu o ignoră. Eforturile comune de integrare se văd pe toate planurile. Ne pasă de toți locuitorii municipiului. Am avut posibilitatea să fac astăzi cunoștință cu câteva dintre supraviețuitori. Vreau să le urez multă sănătate și sper din toată inima ca astfel de tragedii să nu se mai repete”, a spus primarul Craiovei.
Președintele Consiliului Județean Dolj, Cosmin Vasile, spune că cei care își uită trecutul sunt condamnați să-l repete și consideră că ceremonia care a avut loc în memoria victimelor Holocaustului a fost un manifest împotriva uitării.
„Cei care își uită trecutul sunt condamnați să-l repete. Această ceremonie este un manifest împotriva uitării, într-o zi în care România, alături de lumea întreagă, comemorează Holocaustul împotriva romilor, în amintirea celor uciși cu cruzime în lagărul nazist Auschwitz-Birkenau, în 1944. În cazul țării noastre, aceste orori au fost precedate de un act la fel de înfiorător, cel al deportării a peste 25.000 de romi în Transnistria – în fapt, o altfel de condamnare la moarte, întrucât foarte mulți dintre ei și-au găsit acolo sfârșitul, din cauza frigului, a foametei, a bolilor, a condițiilor inumane. Lecția trecutului ne arată că atrocitățile cele mai mari sunt comise de om împotriva omului atunci când rasismul, xenofobia și extremismul își pun pecetea pe viața societății. Și trebuie să înțelegem că avem, la nivel individual, datoria de a rămâne mereu vigilenți și de a sancționa de fiecare dată prejudecățile, persecuția și discriminarea, atunci când se încearcă să se insinueze sub orice formă în discursul public. În calitate de președinte al Consiliului Județean Dolj, doresc să exprim deplina compasiune pentru victimele și rudele victimelor Holocaustului și să vă asigur pe dumneavoastră, reprezentanți ai comunității rome, că veți regăsi întotdeauna în instituția noastră un apărător al valorilor europene și un partener deschis în toate demersurile așezate sub semnul egalității de șanse și drepturi”, a spus Cosmin Vasile.
Povestea cutremurătoare a unuia dintre supraviețuitori: „L-am mâncat și pe unchiul meu”
În cadrul evenimentului de luni, au fost invitați și câțiva supraviețuitori ai lagărelor din Transnistria. Unul dintre aceștia a oferit detalii șocante din trecut, pe care le-a povestit cu lacrimi în ochi, în fața a zeci de oameni. Bărbatul spune că a fost nevoit să își mănânce unchiul, atunci când a rămas fără mâncare.
„Am pătimit mult. Nu aveam decât doi ani și jumătate când ne-au luat. Ne-au luat din sat, poliția, miliția. Ne-au dus până la București. Ne-au dat din post în post. Eram flămânzi. Stăteam în căruță, trebuia să așteptăm. Ne băteau și ne omorau. Au zis că ne dau pământ să ne facem case. Ne-au luat pe toți. Când am ajuns la insulă, ne-au lăsat pe mal și ne-au luat căruțele. Ne-au lăsat cu ce aveam pe noi. Acolo nu avea foc, nu aveam nimic. Eram mulți, erau copii. Cât am stat acolo, 3 ani și jumătate, nu aveam mâncare, nimic. L-am mâncat și pe unchiul meu. A murit lângă mine, cu mine în pat. Nu aveam ce să mâncăm. Am luat carne din el și am mâncat fără foc”, a spus unul dintre supraviețuitori.
