Meseria de cizmar poate fi considerată una dintre meseriile uitate în prezentul comercial în care trăim. Rareori un copil de 14 ani știe la ce anume face referire cuvântul cizmar, de cele mai multe ori etimologia cuvântului făcându-l să-și dea seama la ce anume se referă. Chiar dacă poate părea o meserie care ține de trecut, acest lucru nu înseamnă că cizmăria nu este o meserie actuală, ai cărei meseriași iscusiți încă o fac cu pasiune, trăind din asta și totodată o meserie care ar trebui luată mai în serios inclusiv de către stat.
Felix Bonciog este un craiovean care și-a început activitatea în meseria de cizmar la sfârșitul anilor 90. Mai exact și-a început activitatea în 1999 și încă și-o desfășoară cu pasiune și pricepere. Ca majoritatea celor care desfășoară această meserie, Felix vine dintr-o familie în care bunicul a fost cizmar, mama a lucrat în marochinărie, în timp ce alte rude au lucrat în blănărie. Și-a urmat pasiunea în care și-a implicat atât soția, cumnata, cât și fiul.
Dacă la sfârșitul anilor 90, când și-a început activitatea, în Craiova erau peste 50 de ateliere de cizmărie, situația la momentul actual este cu totul alta.
„Una dintre marile probleme cu care s-a confruntat domeniul nostru a fost că după revoluție, atelierele care au rămas erau cele centralizate, cele care aparțineau de cooperativă, unde se lucra centralizat cu anumite tipuri de materiale, aceleași în toate unitățile. Când m-am apucat de această activitate, în oraș erau deschise 50-60 de ateliere de cizmărie. La acest moment mai sunt doar 5 ateliere”, a declarat Felix Bonciog.
Cer schimbarea legii uceniciei
Despre cum este văzută această meserie în momentul de față și despre cum și cât se implică autoritățile în ceea ce privește dezvoltarea acestui sector, putem sublinia faptul că există și o lege în acest sens privind ucenicia la locul de muncă (nr. 279/2005). Această lege în sine nu pare să ajute foarte mult acest domeniu.
„Legea în forma ei actuală este concepută pe trei entități distincte: formatorul școlar, adică o școală de arte și meserii, un compartiment care evaluează gradul competențelor dobândite de ucenic și entitatea comercială care primește ucenicul și-l instruiește la locul de muncă. În domeniul nostru nu există așa ceva, adică primele două entități lipsesc, motiv pentru care noi nu putem beneficia de această lege. Practic, pentru că statul nu-l învață pe candidat nimic, trebuie ca eu să suport impozitul pentru cartea de muncă a angajatului, să-l învăț ce anume are de făcut, timpul pierdut, materialele consumate, nervii, etc. Statul trebuie să țină cont de faptul că cineva care vrea să producă plus valoare prin instruirea unui om trebuie ajutat”, a completat Felix.
Ca multe alte legi și legea privind ucenicia la locul de muncă pare o lege ambiguă, făcută să ajute doar anumite ramuri, celelalte neputând profita în adevăratul sens. Implicarea privatului în acest domeniu pare, după spusele lui Felix, un lucru extrem de necesar.
„În domeniul nostru, într-o școală de arte și meserii nu ar fi putut statul să producă valoarea pe care o cerem noi pe piață. Dacă, spre exemplu, ar crea statul un organism care ar veni să verifice competențele ucenicului meu, ar trebui ca acea entitate să aibă capacitatea de a scoate un produs finit la nivelul la care îl scot eu. Abia atunci ar putea să-mi evalueze candidații. Trebuie să trimitem responsabilitatea către mediul privat, către noi. Și-au luat mâna de pe noi, am înțeles, dar totuși să nu ne lase să murim așa de la sine, ca și cum nu ar mai fi nevoie de ateliere de reparat încălțăminte, fiind totodată un domeniu ecologic”, a mai adăugat Felix Bonciog.
Despre ce anume înseamnă de fapt domeniul cizmărie, meserie cărei mulți îi atribuie doar ideea de „reparat pantofi”, Felix a ținut să împărtășească o parte din activitățile desfășurate în cadrul unității pe care o conduce, unitate care la acest moment, în afară de Craiova, deține ateliere și în București, Târgoviște sau atelier partener în Drobeta Turnu Severin.
„Activitățile uzuale pe care le desfășurăm în atelier sunt destul de diverse. Cizmărie, marochinărie, curățătorie, vopsitorie, restilizare încălțăminte, încălțăminte la comandă sau chiar painting, un procedeu de vopsire personalizată a încălțărilor. Avem colaborări și lucrăm și cu mari firme din afara țării”, a completat Felix.
Meseria de cizmar și toate anexele acesteia nu par a fi totuși niște meserii uitate sau care nu se mai practică, existând încă oameni care desfășoară această meserie cu iscusința cu care au învățat să o facă, fie din familie, fie din pasiune, fie din ambele. Cu siguranță este un domeniu care trebuie ajutat și resuscitat de către stat pentru a crea continuitate, vârsta medie a majorității cizmarilor care sunt încă în activitate fiind de 55 de ani.
