Absenteismul este una din cele mai mari probleme cu care se confruntă sistemul de învăţământ din România. Conform studiilor, 50% din clasele de gimnaziu şi liceu se confruntă cu elevi care absentează frecvent, iar dintre aceştia o mare parte renunţă la şcoală. Totul începe cu un chiul de la câteva ore, apoi elevul lipsește o zi întreagă de la şcoală, căutând activităţi mai plăcute, cum ar fi întâlniri cu prietenii în cafenele, baruri, magazine, parcuri. În final, cel care se obişnuişte să lipsească de la ore se integrează într-un grup de elevi care lipsesc la rândul lor de la şcoală, de aici lucrurile ajungând să degenereze. Sistemul de învățământ poartă parte din vină pentru această situație care ar putea fi evitată. Dar cu eforturi.
Unul dintre principalele motive pentru care unii elevi aleg să absenteze îl reprezintă proasta organizare a instituţiilor de învăţământ şi mai ales structurarea programului de studiu din ţara noastră, care este foarte obositor. O spun chiar dascălii.
„Este într-adevăr un efort fantastic pentru mulţi copii să stea la şcoală atâtea ore zilnic. Stau o săptămână, o lună, după care încep să-şi găsească diferite breşe. În occident, spre exemplu, programul este structurat astfel încât elevii au la 12-12.30 o pauză de masă sau de relaxare, după care încep un program în care desfăşoară diverse activităţi practice, tehnice, artistice, sportive, culturale, unde sunt atraşi pentru că au dotări materiale şi atunci programul lor până la ora 16-17, trece foarte uşor”, a afirmat, pentru Jurnalul Olteniei, prof. Nicu Cotescu, preşedintele sindicatului Spiru Haret Dolj.
Copilul, motivat
În opinia multora, statul ar trebui să se implice mult mai mult în această situaţie, în aşa fel încât vina să nu fie întotdeauna aruncată asupra şcolilor sau chiar profesorilor, acestora ajungând să le fie aproape imposibil să recupereze materia pierdută cu cei care absentează.
„Este dificil să recuperezi materia cu un elev care a absentat foarte mult timp. Interesul unui stat, până la urmă, este să aibă copiii la şcoală. Oferindu-le acestora posibilităţi inclusiv să aplice la învăţământul profesional, nu doar liceal. Trebuie să luăm unele exemple din alte state. Cum au reuşit ei să canalizeze copiii, cum au făcut să aibă o frecvenţă bună şi un abandon şcolar cât mai mic, să vină copiii motivaţi la şcoală. Iar copilul, la rândul lui, să fie motivat în funcţie de capacitatea lui”, a adăugat Nicu Cotescu, care a ţinut să precizeze şi cât de importantă este lipsa de motivaţie şi mai ales motivarea corectă a unui elev pentru a-l atrage către şcoală.
„Nu pot să motivez un copil din învăţământul profesional cu o bibliotecă super bine dezvoltată, cum nu poţi să motivezi un copil din învăţământul liceal teoretic decât cu parteneriate foarte importante. În occident, cei din şcolile profesionale sunt motivaţi să vină la şcoală cu burse foarte atractive. La noi bursa este de 200 de lei, copiii ştiu ce înseamnă 200 de lei şi cu alte cuvinte nu-i interesează să vină. Mulţi aleg să meargă în alte ţări, să se angajeze şi să renunţe la şcoală”, a mai spus Cotescu.
Reguli dure și amenzi
În opinia multora dintre cadrele didactice şi a celor implicaţi în învăţământ, ar trebui văzută în ansamblu această situaţie, statul ar trebui să se ocupe de acest aspect prin înfiinţarea unor instituţii care să aibă şi capacitatea de a gestiona lucrurile.
„Şcoala este uneori neputincioasă în faţa acestei probleme. Nu are personal suficient să bată la uşa părinţilor. Au fost situaţii în mediul rural când au intrat în conflict cu părinţii copiilor. În condiţiile acestea statul trebui să creeze o instituţie, fie că este pe lângă inspectorat, fie pe lângă centrele judeţene, protecţia copilului. Este obligatoriu dacă vrem să reducem acel procent de absenteism şi abandon şcolar. Ce instituţie a statului se întreabă unde sunt copii, dacă nu vin la şcoală? Niciuna. Şi atunci dăm vina tot pe şcoală că nu e atractivă. Ce poate un profesor să facă dacă la clasa lui nu vin copiii? Să bată la uşi să vadă unde sunt? Şcoala să trimită un raport către o instituţie care are şi resursele să ia măsuri. În ţările din occident se iau amenzi pentru absentare. Atât elevii sunt amendaţi, dar şi părinţii dacă merg undeva cu copiii, în vacanţe fără să aibă învoire de la şcolile lor. Regulile sunt dure şi amenzile sunt mari”, a subliniat Nicu Cotescu.
