În inima Băniei, pe strada A. I. Cuza, se înalță o clădire impunătoare, a cărei fațadă pare să păstreze ecoul pașilor istoriei și al marilor decizii. Este clădirea centrală a Universității din Craiova, un reper arhitectural și academic al orașului. Puțini știu, însă, că înainte de a deveni sediul unei dintre cele mai respectate instituții de învățământ superior din țară, această construcție a servit drept Palat de Justiție – simbol al legii, al ordinii și al autorității într-o epocă în plină transformare.
Un palat pentru justiție
Ridicată între anii 1890 și 1895, clădirea, proiectată de arhitectul Ion Socolescu, a fost proiectată pentru a găzdui Curtea de Apel Craiova, într-o perioadă în care orașul se contura ca un centru administrativ și juridic major al Regatului României. Construită în stil neoclasic, cu influențe academiste, clădirea impresionează prin coloanele monumentale, scările largi, tavanele înalte și sobrietatea detaliilor decorative. Totul era menit să inspire respect și autoritate.
În acele vremuri, Palatul de Justiție era nu doar un loc al legii, ci și un simbol al statului modern, într-o Românie aflată în plin proces de occidentalizare. Craiova, oraș al boierilor și al elitelor culturale, își întărea astfel poziția în arhitectura instituțională a țării.
Din sala de judecată, în Aula Magna
După Al Doilea Război Mondial și odată cu reformele din perioada comunistă, funcțiunea clădirii s-a schimbat radical. În 1947, printr-un decret regal, lua ființă Universitatea din Craiova, iar autoritățile au decis ca acest spațiu grandios, cu o simbolistică puternică, să devină noul sediu al instituției.
Astfel, sălile unde cândva se pronunțau sentințe au devenit spații de curs, iar Aula Magna, aflată la etajul clădirii, a fost transformată într-un spațiu de dezbatere, ceremonii academice și evenimente culturale. Mai târziu, aceasta a fost denumită „Regele Mihai I al României”, în semn de respect pentru suveranul care a semnat decretul de înființare al universității.
Clădirea a fost inclusă pe lista monumentelor istorice sub codul DJ-II-m-B-08064, fiind recunoscută pentru valoarea sa arhitecturală și istorică.

Simbol al educației și al continuității
Astăzi, în clădirea centrală a Universității din Craiova funcționează Rectoratul, birourile administrative, dar și sala senatului universitar, unde se iau decizii care influențează viitorul academic a mii de studenți. Este locul unde trecutul juridic al orașului se împletește cu prezentul educațional, într-o continuitate rar întâlnită.
Pereții vechi, acoperiți acum de diplome, panouri expoziționale și afişe științifice, păstrează încă aerul solemn al unui alt timp. De altfel, numeroși absolvenți, profesori sau vizitatori vorbesc despre „gravitatea pozitivă” a spațiului – o senzație că acolo, între acei pereți groși, se află ceva mai mult decât un simplu birou sau o sală de curs: se află istoria vie a orașului.
Un viitor clădit pe temelii solide
Într-o epocă în care multe clădiri istorice sunt lăsate în uitare sau în ruină, exemplul clădirii centrale a Universității din Craiova este unul de reutilizare inteligentă a patrimoniului. Este dovada că trecutul nu trebuie abandonat, ci integrat într-un prezent funcțional, modern, deschis către viitor.
Astăzi, miile de studenți care intră zilnic în această clădire nu pășesc doar într-un loc de învățare, ci într-un spațiu cu memorie, într-o instituție care a reușit să transforme un simbol al autorității în un templu al cunoașterii.