Robert Iovan, actor originar din Craiova în vârstă de 31 de ani, a trăit o realizare extraordinară, odată cu succesul filmului „Traffic”, câștigător al celei de-a 40-a ediții a Festivalului de Film de la Varșovia. Acest debut cinematografic nu numai că l-a adus în lumina reflectoarelor, dar a reprezentat și o mare împlinire pentru un vis de mai bine de 15 ani.
Într-un interviu recent pentru Jurnalul Olteniei, Robert a vorbit despre lunga călătorie care l-a adus aici, într-un proiect scris de renumitul Cristian Mungiu, cunoscut pentru câștigarea premiului Palme d’Or la Cannes cu „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”.
Experiența filmărilor pentru „Traffic”, o coproducție româno-olandeză-belgiană, a fost un test. „Era destul de complicat, pentru că erau oameni de toate naționalitățile și vorbeau în toate limbile,” povestește el. Cu toate acestea, pasiunea lui pentru cinema a rămas intactă, iar premiul obținut la Varșovia reprezintă o confirmare a dedicării sale.
Robert Iovan demonstrează că visele din adolescență pot deveni realitate, chiar și atunci când drumul este presărat de provocări. Câștigarea premiului Best Awards for International Film la un festival de asemenea amploare este o victorie personală, dar și un motiv de mândrie pentru Craiova și pentru întreaga industrie de film din România.
„Nu eu am aflat de el, ci el de mine. Trebuie să mă întorc înapoi cu vreo 15 ani. Atunci eu mi-am manifestat dorința de a juca în acest film, de pe bâncile liceului. Am avut un traseu lung. Dacă ajungi vreodată actor, deci nici nu se punea problema să ajung actor, mi-aș dori să joci într-o producție la care a participat și Cristian Mungiu. Culmea, Cristian Mungiu este scenaristul acestui proiect și producătorul lui. Este și primul meu film. Toată producția a luat premiul Best Awards pentru International Film la grandiosul festival de la Varșovia. Este unul dintre cele mai mari și incredibil că s-a întâmplat asta. Mi-am dorit să fiu actor și pe tot parcursul am întâlnit și oameni care m-au încurajat, și oameni care m-au descurajat. Filmul este o co-producție româno-olandeză-belgiană. Practic, toate țările s-au unit să facă acest film”, povestește Robert.
Parcursul său a fost marcat de multe momente, pornind de la înființarea unei trupe de teatru în liceu, proiect pe care îl gândise inițial pentru a impresiona o colegă.
„Toată treaba a început în clasa a 9-a. Aveam o fată, cu care m-am pus în bancă, ca orice boboc de liceu. Fata respectivă era pasionată de actorie și mie începuse să-mi placă din ce în ce mai mult de ea. Am început să mă apropii de ea zicând că vreau să mă fac actor, eu neavând nicio treabă cu domeniul acesta. Și am zis hai să înființăm o trupă de teatru. Am înființat-o dar s-a desființat în prima zi a lansării. Ne-am dus la director și i-am zis că vrem să facem un casting cu toți elevii din liceu pentru un club de teatru. Acesta ne-a zis că ok. Apoi, am vorbit prin toate clasele, și până în final am dat peste cap tot programul școlii. Au venit toți profesorii, au zis că nu este posibil ca să nu mai meargă nimeni la ore ca să vină la castingul nostru. Profesoara de română ne-a spus că nu ne este rușine să facem acest proiect fără ea? Doamna Vâlceanu este prima persoană care mi-a dat imboldul acesta către teatru. Clubul de teatru nu s-a mai înființat, dar, ocazional, mai făceam astfel de activități la orele de română. Prima piesă în care am jucat vreodată este „Există nervi”, de Marin Sorescu”, își amintește el.
Însă Robert a avut de depășit și numeroase obstacole. „O mare actriță mi-a spus să învăț o poezie și să vin la ea să o recit. Mi-a dat la dispoziție două zile. M-am dus acolo și mi-a spus că nu pot să dau la teatru. Unul la mână nu te ajută postura, doi la mână, tu esti sâsâit”, a spus craioveanul.
Acest feedback nu l-a descurajat, din contră, l-a impulsionat să muncească și mai mult, iar admiterea la Facultatea de Teatru a fost un moment decisiv.
„După acest lucru, tata mi-a spus să nu dau la Facultatea de Teatru. Am învățat pentru admitere cu mama. În momentul în care m-am dus la admitere i-am văzut pe toți speriați. Toți spuneau că au făcut pregătire pentru admitere, în particular, cu profesori. Eu nu făcusem absolut nimic. Oricum, eu eram împăcat cu gândul că nu o să intru pentru că-mi spusese o actriță foarte mare că n-o să intru. Prima probă a fost cea de interviu de unde am fost convins că am intrat. Am spus o poezie atât de bine încât i-am convins pe toți. Nu-mi mai păsa că sunt sâsâit, că nu am corpt. I-am convins pe toți. A curs poezia senzațional și am convins juriul. Am intrat. Apoi a urmat partea grea. La facultate aveam profesori extraordinari. Cumva, am fost întotdeauna oaia neagră. Îmi spuneau că n-o să reușesc niciodată. Nu eram niciodată 100% implicat în activitățile organizate de ei, pentru că voiam să-mi rezolv alte probleme pe care le aveam. Mergeam la sală pentru a-mi construi un corp frumos și repetam „sss” în timpul exercițiilor, pentru a nu mai fi sâsâit. Toți cei care eram „mai leneși” de la facultate, lucrăm în domeniu. Cei care munceau super mult la facultate, nu profesează în acest domeniu.
Apoi, filmul nu dispăruse din inima mea, dar dispăruse din viața mea. Nu se întâmpla nimic. Fusesem pe la București, pe la casting-uri. De la facultate, tocmai acum a apărut o oportunitate de genul unui astfel de film. Între timp, am mai jucat în video-uri comerciale, dar nimic de anvergura aceasta. Eu niciodata nu am plecat din domeniu. Prin anul 3 de facultate am ales domeniul evenimentelor de la nunți, botezuri, pentru a mai face un ban. Eu niciodată n-am muncit pentru bani. Mereu am făcut ce mi-a plăcut. N-am vrut să părăsesc domeniul spectacolelor pentru copii și am deschis „Corabia lui Barbă Deasă”, spune actorul.
Pe lângă cariera de actor, Robert s-a implicat și în teatrul pentru copii, coordonând spectacole la „Corabia lui Barbă Deasă” și la Teatrul Colibri din Craiova.
„În paralel, am intrat și în Teatrul Colibri. Eram foarte pasionat de lumea copiilor. Spectacolul meu de licență a fost cu păpuși. Aveam experiență foarte mare în domeniu. Timp de vreo 3 ani, viața mea a decurs numai între Colibri și Barbă Deasă. Vara trecută m-a sunat cineva, în timp ce eram la o cafea. Nu știu nici până în ziua de azi cine era acel domn. Mi-a zis că are un casting. L-am sunat după ce am ajuns într-un loc mai liniștit. Am avut un interviu pe Zoom, apoi am mers la București. Au urmat filmările. A fost destul de complicat pentru că erau oameni de toate naționalitățile și vorbeau în toate limbile. În Olanda, toamna este foarte frig. La prima scenă am degerat. Filmul acesta se va duce în mai multe competiții”, ne-a declarat acesta.
La „Corabia lui Barbă Deasă” avea să-și întâlnească și partenera de viață. „Îmi doream să fac ceva cu muzica. Robert avea nevoie de cineva să cânte, la Corabia lui Barbă Deasă, și printr-o prietenă comună am ajuns să ne intersectăm. Am venit la un interviu, a decurs totul perfect și imediat am mers împreună la un eveniment. Și de atunci, restul e istorie…”, ne-a povestit Reea, iubita lui Robert.
Între timp, filmul a fost selectionat si la Tokyo IFF, unde a castigat premiul de interpretare feminina prin Anamaria Vartolomei. In Romania, filmul se va lansa in luna martie 2025, sub titlul „Reostat. Jaful secolului”.
