luni, martie 4, 2024

Ultima ora

spot_imgspot_imgspot_imgspot_img

Sport

INTERVIU/Despre adevăratele tradiții de Sfântul Andrei, cu preotul Florin Munteanu 

“Hristos ne-a dat gestul supremei smerenii când S-a născut într-o iesle sărăcăcioasă, deși El stăpânea Cerul și Pământul”

Ziua Sfântului Andrei (30 noiembrie) deschide ușa către magia sezonului sărbătorilor de iarnă. După acest debut solemn, pasul ne poartă mai departe către Sfântul Nicolae (6 decembrie). Cu fiecare răsărit și apus, trecem la Bobotează (6 ianuarie) care încheie povestea. 

Dar să rămânem în prezent, căci un dans al timpului începe. În urma străzilor împodobite, orășelul se transformă deja într-un ținut al magiei Crăciunului. 

Copiii zglobii, jucându-se pe patinoar, aduc bucurie în aerul rece, în timp ce bunicii mândri privesc la nepoții lor. Părinții, în armonie, uită de tumultul cotidian. Semnificațiile religioase ale sărbătorii par că pălesc în fața luminilor strălucitoare și a râsetelor fericite, creând o simfonie a bucuriei ce răsună în inimile tuturor.  

Preotul Florin Munteanu ne-a deschis ușa Bisericii Sfintei Treimi din Craiova și ne-a împărtășit cu înțelepciune despre valorile fundamentale. Cu căldură și devotament, el îndeamnă credincioșii să rămână apropiați de Dumnezeu și să nu-și piardă sensibilitatea față de adevărata semnificație a fiecărei sărbători, depășind influențele moderniste ale lumii contemporane. 

Sfântul Apostol Andrei, înscris cu cruce roșie în calendarul Bisericii Ortodoxe Române încă din 1995, a devenit în 1997 Ocrotitorul României, după hotărârea solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Aceeași autoritate a decis ca ziua prăznuirii sale, 30 noiembrie, să fie solemn recunoscută ca sărbătoare bisericească națională.  

Aproximativ 900.000 de români își celebrează onomastica de Sfântul Andrei, dar oare câți dintre aceștia știu numele cui îl poartă. 

 „Omul ca să cunoască pe Sfântul Andrei trebuie să știe de unde a venit, cine a fost, pe unde a provăduit. Numai așa îl aflăm pe Sfântul Andrei”, a subliniat preotul Florin Munteanu, pentru Jurnalul Olteniei. 

Conform tradiției Bisericii, după Înălțarea lui Hristos la cer și după Cincizecime, apostolii s-au împrăștiat în întreaga lume pentru a propovădui cuvântul lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Andrei a fost chemat să pornească într-o călătorie ce îmbrățișa Bitinia, Bizanțul, Tracia și Macedonia, străbătând regiuni ce se întindeau de-a lungul Mării Negre, până la Dunăre și Sciția (Dobrogea noastră) și până în Crimeea. 

 „După ce Hristos s-a înălțat la ceruri și a trimis pe Sfântul Duh în Ziua Rusalilor, Duhul Sfânt S-a coborât peste Apostoli, inclusiv peste Sfântul Apostol Andrei. În cartea Faptelor Apostolilor se spune că Apostolul Petru a început să predice cuvântul lui Dumnezeu și fiecare auzea în limba lui. Erau pe acolo și sciți din Sciția, Sciția Mare și Sciția Mică. Cea din urmă este Dobrogea de astăzi. Dar el nu s-a oprit acolo. Se spune că el a călătorit din Palestina până în țara noastră și a făcut vreo 3.700 de km, pe jos. Ajungând aici a întâlnit o colonie grecească, în Dobrogea, provincie intrată sub administrație romană. Și venind acolo Sfântul Andrei a putut foarte ușor să vorbească pentru că limbile principale erau latina și greaca. Cum e la noi acum engleza. Ajungând acolo a întânit grecii care erau politeiști și credeau în mai mulți zei, dar erau și geto-dacii care erau monoteiști, aveau un singur zeu, pe Zalmoxis.

Pe lângă acesta, mai aveau și cultul lupului. Cuvântul dac vine de la „daoi” care înseamnă lup. Ei aveau steagurile cu capul de lup. Sau draconul, un lup cu cap de balaur. Deci, îl cinsteau pe lup. Pentru el a fost mai ușor să vină dacilor și să le vorbească de un singur Dumnezeu. El când a fost martirizat n-a fost aici, ci undeva prin Grecia. Acolo pentru că oamenii erau politeiști l-au supus multe chinuri. Apostolul Andrei vindecase la un moment dat vindecase o femeie și drept recunoștință L-a bătut, L-a aruncat în temniță și L-au răstignit în crucea în formă de X”, ne-a povestit preotul.  

Apostolul Andrei și-a făcut ucenicia pe lângă Sfântul Ioan Botezătorul care a fost întemeietorul călugărilor. „El a trăit în pustiu de când s-a născut și până când a ieșit la provăduire. În momentul acela le-a cerut oamenilor să se pocăiască. Să vină spre Dumnezeu. A te pocăi înseamnă să-ți schimbi modul de viață, gândirea și viața păcătoasă pe care ai avut-o până atunci. Când L-a văzut pe Iisus Hristos venind, Sfântul Ioan Botezătorul a spus „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumi”. Și atunci Apostolul Andrei l-a lăsat pe Ioan Botezătorul și s-a dus și a locuit cu Iisus Hristos.

După ce L-a aflat pe Hristos, ca fiind Fiul lui Dumnezeu, la un moment dat s-a întâlnit cu fratele său, Apostolul Petru. Apostolul Andrei a fost, de fapt, primul chemat la provăduire. Apoi, la rândul său, l-a chemat pe Petru și a spus că L-a aflat pe Mesia, Care este Iisus Hristos. Sfântul Apostol Andrei era în corabie cu tatăl său și cu Sfântul Petru, erau pescari, o ocupație umilă. Când a trecut Hristos pe acolo pe lângă Marea Tiberiade Le-a zis „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni”. Atunci, a lăsat barca și a plecat după Mântuitorul. Sfântul Petru era căsătorit”, afirma preotul Munteanu. 

Este frumos să ne amintim cu drag de Apostolul Andrei pentru că dacă el s-a împărtășit cu sângele lui Hristos, a devenit frate de sânge cu Hristos. El s-a dus mai departe și când a ajuns în Dobrogea de astăzi a hirotonit episcopi, preoți, cărora le-a dat să mănânce Trupul lui Hristos și să bea Sângele lui Hristos. 

 „Prin Apostolul Andrei noi gustăm din Sângele lui Hristos. Cam așa merge succesiunea Apostolică. El nu a mers numai în Dobrogea. Se spune că a cutreiarat Bizanțul, Tracia (Bulgaria de astăzi), Macedonia, apoi în Sciția Mică și a urcat până a înfipt crucea unde este Kievul de astăzi. Un Părinte afirma că toți ne lăudăm că suntem urmașii Sfântului Apostol Andrei, dar oare noi facem faptele lui? El a fost fidel învățăturilor lui Hristos și curajos pentru că nu i-a păsat de chinurile pe care le va suferi daca Îl va mărturisi pe Hristos. Noi azi ne vindem credința pe lucruri mici, suntem lași pentru că nu avem curajul să facem Sfânta Cruce în fața Bisericii. Faptul că El a venit la noi în țară este un lucru de mare importanță. Ne-a adus învățătura lui Hristos, aspecte din viața Lui. Dacă noi Îl mărturisim pe Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu, ni se datorează și Apostolului Andrei pentru că el a știut să ne insufle credință chiar dacă atunci s-a făcut sporadic. El a făcut prima Liturghie în peșteră”, spune părintele. 

Care este legătura între sărbătoarea Sfântului Andrei și 1 Decembrie

 „Sfântul Sinod a așezat cumva sărbătoarea Sfântului Andrei de Ziua Națională a României. Eroii țării noastre care s-au jertfit pentru neam în războaie, și-au dat viața ca să apere țara, să nu fie cotropită de diverși dușmani. Așa și Apostolii și-au dat viața pentru Dumnezeu. Asta și înseamnă numele Andrei: curajos, bărbătos. Cam asta vrea și Dumnezeu de la noi. Să nu fim lași, molatici”, a adăugat acesta.  

Cum sunt protejați cei care poartă numele Sfântului Andrei 

 Fie că este vorba de Andrei, Andreea sau zecile de derivate ale acestui nume, există o semnificație profundă. 

 „Se spune că atunci când ne botezăm Dumnezeu ne trimite un înger păzitor care ne însoțește toată viața noastră. Haina Botezului pe care noi o primim în clipa în care ieșim din cristelnița Sfântului Botez ar trebui să rămână albă tot timpul vieții noastre. Pe noi ne primește nașa într-o pânză albă care reprezintă, de fapt, puritatea sufletului nostru. Dar pe parcurs această puritate se întunecă cu păcate. Atunci îngerul păzitor se îndepărtează. Sfinții mijlocesc înaintea lui Dumnezeu pentru noi. Aceștia când cer ceva de la Dumnezeu, El împlinește. Uneori Dumnezeu nu-i ascultă pe sfinți când sunt păcate mari pe neamul omenesc. Se spune că pe la anul 1395 un călugăr rus mergea prin Constantinopol, orașul lui Constantin.

Astăzi este Istanbul. Ajungând el prin mijlocul orașului la un moment dat spunea: „Ce piețe! Ce clădiri frumoase! Ce drumuri! Ce palate! Ce biserici!”. 100 de ani mai târziu, pe la 1495, trecea pe acolo un călător arab. În 1453 Constantinopolul a căzut sub stăpânirea turcească. Și atunci călătorul arab zice: „Ce drumuri! Ce clădiri! Ce palate frumoase! Ce moschei frumoase!”. Bisericile fuseseră transformate în moschei. Se spune că la un moment dat sultanul Mahomed al II-lea, cel care a cucerit Constantinopolul, primul lui gând a fost să doarmă în palatul împăratului bizantin.

Și noaptea s-a dus să se culce acolo. La un moment dat i s-a arătat o mână cu 5 degete, dar nu s-a auzit niciun glas. El a chemat înțelepții și i-a întrebat ce înseamnă chestia asta. N-a știut nimeni să-i spună. Patriarh al Constantinopolului era atunci Ghenadie. Acesta s-a dus și i-a spus că cele 5 degete pe care le-a văzut înseamnă asta: „Dacă erau în Cetatea Constantinopolului 5 oameni drepți, tu n-ai fi ajuns aici”. Constantinopolul era plin de sfinți. Fusese Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Nectarie, Sfântul Calistrat al II-lea. Dacă orașul acesta cu atâția oameni care și-au dat viața pentru Hristos n-a putu fi salvat de Dumnezeu la rugăciunile Sfinților pentru că nu erau 5 drepți în Cetate. Dacă erau 5 oameni cu viață curată, Dumnezeu ar fi salvat Cetatea. Degeaba omul poartă numele Sfântului Andrei, dacă e păcătos. Sfinții ne ajută dacă noi urmăm ce-i plăcut lui Dumnezeu”, a concluzionat părintele Munteanu.  

Cum îi cinstim pe Sfinți

Cele mai frumoase tradiții nu sunt cele păgânești, după cum afirmă preotul. Există astfel de tradiții pentru că în țara noastră au fost foarte multe popoare și am luat de la ele, pe cele mai bune sau mai puțin bune. 

 „Cele mai frumoase tradiții sunt atunci când e Ziua Sfântului. Să-i citești un acatist, să-i spui o rugăciune. Să participi la slujbă. Tu participând la slujbă și împărtășindu-te, atunci te împărtășești cu sângele Mântuitorului. Până la Sfântul Andrei era credința păgânească că omul devine Dumnezeu. Erau atâția împărați care se zeificau, se închinau oamenii înaintea lor. În momentul când a venit creștinismul le-a fost greu să accepte că Dumnezeu S-a făcut om și noi trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu. Înainte oamenii se credeau zei, apoi Dumnezeu S-a făcut om, S-a micșorat în pântecele unei fecioare. Lor le era greu să creadă acest lucru. Apostolul Andrei n-a fost așa. El L-a primit pe Iisus Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Imediat L-a acceptat, așa de largă a fost inima lui. Așa a pornit, a luat la pas alături de ciomag și de cruce și a străbătut Asia Mică până a ajuns în Europa, în țara noastră”, spune acesta.

Cum trebuie să se pregătească creștinii pentru această sărbătoare

„În primul rând, să ne facem rugăciuni seara, dimineața. Suntem în perioada postului. Să ne spovedim, să ne împărtășim, să participăm la Sfintele Slujbe și să facem milostenie”, invită preotul. 

Mesajul bisericii pentru toți creștinii 

Pentru creștinii care s-au pierdut pe drum, au uitat de Dumnezeu sau care nu se regăsesc în viața lor, preotul Florin Munteanu are un mesaj.

“Să venim la El. Dumnezeu zice: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine că Eu sunt blând și smerit cu inima”. Dacă Hristos a fost smerit și blând cu inima, cumva și noi ar trebui să fim la fel. Hristos ne-a dat gestul supremei smerenii când S-a născut într-o iesle sărăcăcioasă, deși El stăpânea Cerul și Pământul. Alt gest este la Cina cea de Taină când a început să le spele picioarele ucenicilor”, a conchis el.

Politica