Conecteaza-te cu noi

Actualitate

Raită prin viață: Despre noi – E lată rău tovarăşi!

Publicat

pe

„Aceeași camarilă politică cu fix aceleaşi obiceiuri, acelaşi sistem de caste economico-politice, aceleaşi contracte cu statul, aceiaşi hoţi, dar cu alte nume şi despărţiţi de ani. Aproape că începi să crezi în reîncarnarea clasei politice, pentru că, indiferent de vremuri, repetăm la infinit aceleaşi greșeli, ne comportăm conform aceloraşi şabloane, aflate în gena noastră, ca nişte handicapaţi sociali, ca-ntr-un blestem pentru poporul trăitor în Grădina Maicii Domnului, România” – M.M.

Ca să nu fiu prea aspru cu prezentul şi cu poporul (că mi s-a reproşat asta), în multe editoriale am dat-o pe „poveşti politice” cu amintiri din copilăria istoriei despre sisteme sociale, religie, ca luare aminte pentru viitor, despre teoria şi psihologia mulţimilor, etc., deși, în hărmălaia, ca să nu zic nebunia, ultimelor fapte şi lupte care, de data asta nu ne-au mai pus Lumea civilizată şi democratică în cap, că ăia au văzut că n-are, că noi nu suntem normali. Dar cui îi pasă de ce spun eu? Ce spun eu? Spun, din nou, că toată viaţa mea n-am fost înregimentat în nicio formaţiune politică, nici măcar în acea vreme de tristă amintire, unde predam, ca nemembru pcr, învăţământul politic, dar după mintea mea, adică eseistic, cum fac şi acum, la început de secol XXI, adică mi se rupe-n paişpe, vorba românului, de „putere” şi „opoziţie” ca prezent, însă mă interesează enorm viitorul ca o certă creaţie a trecutului de fiecare zi. Aşa văz eu că trebuie privită şi judecată, de mine şi cititori, printre care, sigur, se numără şi ceva politicieni, fapta politică prezentă, ca într-un eseu din care avem ceva de învăţat, un fel de „amintiri despre viitor” (E. von Daniken).

Luându-se după expresia „pământul e rotund”, „filosoful” Vanghelie avea, cândva, mare dreptate când spunea, într-o nu mai ştiu ce împrejurare, că „viaţa noastră e rotundă”. Aşa e, ne-ntoarcem, mereu, de unde am plecat, ori, cum ai noştri de la putere, de când au preluat-o (puterea), au plecat cu stângul (deşi sunt de dreapta) în făloasa exercitare a ei, ştiţi minunăţiile de până acum, au crezut că, acum, cu dreptul (penal) înainte, au ocazia să se pună bine de tot la adapost, pe ei şi pe toţi, pentru viitor, pe principiul solstiţiului de iarnă, când ziua devine egală cu noaptea, şi nu e „democratic” ca ei să fie egali, mai ales în faţa Justiţiei, care justiţie a cam luat-o, şi ea, razna (de când s-a înscris în partide), că nu există pădure fără uscături.

Deşi o ţin pe-a lor, langa, puterea şi opoziţia, aflate „de facto şi de jure” la putere, într-o alianţă contra naturii, cum că ei, şi numai ei, ne vor doar binele şi când dezintegrează justiţia, şi când scumpesc preţurile, că s-alege praful de bruma de măriri ale salariilor şi pensiilor (cu excepţia „specialelor), şi când se pregătesc de furat sau fură, şi când mint, şi când apără pe faţă cam multele „grupuri infracţionale” de joasă ori de înaltă speţă, din care fac parte vădit, nu mai pot convinge pe nimeni, nici pe cei 70% care nu i-au votat, nici pe americani, nici pe europenii din uniune, nici, măcar, pe toţi tovarăşii lor de uniuni/alianţe sau partide. Dar au reuşit să-l facă şi mai mic pe preşedinte, considerat, până şi de cei cărora le venise lehamite de el, singurul apărător al legilor şi al democraţiei. Trebuie să recunoaştem că asta e singura mare performanţă de când au luat puterea cu care, am mai spus-o, nu ştiu, şi nici nu vor şti curând, ce să facă cu ea, decât atunci, poate, Doamne fereşte, când când vor avea în totalitate şi celelalte puteri pe care le vor atât de mult, mai puţin presa care, pe măsură ce ăştia turbează, se dezice de ei categoric.

Ca atare, e lată rău tovarăşi politicieni. În primul rând pentru că nu mai înţelege nimeni ce se vrea, adică ce vreţi. Întâi v-am bănuit că vreţi să restauraţi comunismul, dar m-am înşelat, că nu vi se potriveşte, pentru că ăia (comuniştii) erau deştepţi, nu furau (nu-i lăsa, desigur, sistemul, că, poate, furau şi ei) şi făceau treabă, altfel îi zbura „tovarăşu”. Apoi, am crezut că vreţi un capitalism de tip nou, necunoscut nouă, muritorilor de rând, o combinaţie între capitalismul ruso-chinez şi cel americano-european, dar aţi cam întârziat cu implementarea lui pe plaiurile mioritice, pentru că nu v-ați hotărât cum să-l numiţi, capitalism-comunistoid, sau invers. Şi v-a ieşit „capitalismul de cumetrie”. M-am înşelat amarnic (iar). Voi nu vreţi, tovarăşi politicieni, decât să vă fie bine, vouă şi alor voştri. E cel mai sigur ideal politic, cel mai simplu şi cel mai uşor de implementat într-o ţară ca asta, bătută de soartă. Parafrazându-l pe mult hulitul Traian Băsescu, putem zice: „ce blestem pe poporul ăsta să n-aibă de unde să aleagă!”.

Bine că ne-a mai rămas Eminescu, pe care-l „omagiarăm” în tăcerea impusă de zgomotul banditesc al „clanurilor” politico-economice (vezi scandalul preţurilor), ori mafiote (vezi poliţia şi Bolintin-Bucureşti-etc.): „Capitalul, care ar trebui să fie și să rămână ceea ce este prin natura lui, adică un rezultat al muncii și, totodată, un instrument al ei, e, adesea, ca posesiune individuală, rezultatul unor uneltiri vinovate, a exploatării publicului prin întreprinderi hazardate și fără trăinicie, a jocului de bursă, a minciunii. Elemente economice nesănătoase, uzurari și jucători la bursă, cavaleri de industrie și întreprinzători șarlatani, se urcă, cu repejune, în clasele superioare ale societății omenești, în locurile care, înainte, erau rezervate nașterii ilustre, averii seculare, inteligenței celei mai dezvoltate, caracterului celui mai drept și mai statornic… Peste tot credințele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, amenință toată clădirea măreață a civilizației creștine”. Şi ce dacă zice Eminescu ce zice. Şi Papa Ioan Paul al II-lea zicea: „România este Grădina Maicii Domnului, iar limba vorbită pe teritoriul României e încă înainte de Hristos”. De unde să ştie „săracul Papă” că noi nu mai vorbim de mult aceeaşi limbă? (Limba noastră-i o comoară…).  Noi pierim încet, dar sigur, pre limba noastră. Că, mare e Grădina Domnului! Şi mulţi depravaţi sunt în ea! Zic şi eu, cu umilinţa impusă de bandiţii minoritari. Halal democraţie!

Continue Reading
Publicitate

© 2022. Toate drepturile rezervate.