Conecteaza-te cu noi

Actualitate

Raită prin viață: Despre nefirescul firescului. Ţiganiada – sezonul de vară-toamnă

Publicat

pe

În multe din editorialele mele spuneam că, pe lângă problemele obişnuite/ cu care ne-am obişnuit, fiindcă le-am avut dintotdeauna (sociale – sărăcia, şomajul, economice – investiţii, dezvoltare, managementul corupţiei, politice – gândim partinic şi, mai nou, pe persoană fizică, din posturi ale ţării, nu gândim naţional, cum ar fi firesc, etc.), mai avem două mari problemele: ale rromilor, si ale vecinilor (ungurii şi moldovenii de dincolo de Prut) care, dacă ne uităm bine, sunt, şi ele, tot istorice, nu de ieri de azi. Şi, în ultima vreme, au mai venit trei probleme acute: criza sanitară/pandemia, cu tulpinile ei, criza economică şi financiară (cu împrumuturi colosale şi preţuri așijderea), şi câţuiala – criza politică fără precedent, ca toate celelalte, de altfel, însă adevărată ţiganiadă de secol XXI. Aşa că, nu ştiu de ce ni se pare (unora) nefiresc că U.E. nu ne-ar trata corect acum, când, de exemplu, vrem musai (eu cred că nu vrem, nu noi ci puterea) să intrăm în spaţiul Schengen, adică să intrăm în Europa ca europeni deplini, ca la noi acasă, adică, să ne dea bani cât mai mulţi, să ne dea de toate… .

Scriam, într-un Editorial din Ediţie Specială, prin 2013: … „Dar Victor Ponta, zicea: „Este o minciună că nu ne acceptă în Schengen din cauza romilor…”, şi pare nefiresc parcă, în condiţiile în care în U.E. poliţiştii evacuează tabere de rromi, ca primi migranţi, din centrul oraşelor iar primarii din marile oraşe consideră că este aproape imposibil să primească atâţia migranţi rromi. Dintre toate statele Europei Centrale şi de Răsărit, România este ţara cu cei mai mulţi cetăţeni de etnie rromă. Deşi prezenţa ţiganilor în ţinuturile valahe e atestată din secolul al XIII-lea, abia după secole autorităţile se ocupă de soarta şi starea lor. Sub influenţa ideologiei luminilor, Curtea din Viena s-a preocupat cea dintâi de ţiganii transilvăneni, Transilvania fiind unică în diversitatea etniilor. Prin deciziile luate de Maria Tereza (în 1768 şi 1773) şi de Iosif al II-lea (1782) s-a dus o politică dură de asimilare şi sedentarizare a ţiganilor români (transilvăneni), subliniază cercetătoarea Emmanuelle Pons în lucrarea „Ţiganii din România, o minoritate în tranziţie”. Li s-a interzis să mai locuiască în bordeie şi să-şi mai vorbească limba proprie. Prin poruncă împărătească, li se cerea să-şi clădească locuinţe şi să vorbească graiul celorlalţi din partea locului. Nu aveau voie nici să circule dintr-un comitat într-altul fără învoirea autorităţilor. Li se impune educaţie religioasă însă ţiganii sunt dezinteresaţi de credinţă, iar ceilalţi sunt „credincioși de ocazie”.
Dar prejudecăţile privind etnia sunt adânc înrădăcinate în a-i considera altfel de fiinţe, de oameni, până în zilele noastre, „ţiganul care fură copiii cu sacul” e de efect și azi în mediul rural pentru a-i convinge pe copii să fie cuminţi. „Dezrobirea” ţiganilor s-a făcut, după cum Mihail Kogălniceanu zice, sub presiunea curentelor occidentale de gândire. Dar Vasile Alecsandri intuieşte că, „pe cât de neomenos e faptul de a lipsi pe un om de libertate, pe atât e de necumpătat faptul de a libera deodată pe un sclav fără a-l pregăti şi a-l feri de neajunsurile unei libertăţi pripite. Însă ţiganii, alungaţi de peste tot din Europa, au rămas în număr atât de mare la noi din motive de natură economică, mână de lucru gratuită. Neavând proletariat rural, comuniştii, într-un exces de emancipare, au instalat fierari şi potcovari ţigani în funcţii de primari, secretari de partid şi preşedinţi de colectiv, folclorul reţinând situația inedită de rezolvat problema rromă: „Cobori, Doamne, pe pământ/ Să vezi Stalin ce-a făcut./ C-a făcut din cal măgar/ Şi ţiganul secretar” (Emanuelle Pons). Precum vedeţi situaţia românilor e, încă, firesc dependentă de nefireasca existentă  rromă. Altfel etnia rromă s-a polarizat, existând, ca şi la majoritari, regi, împăraţi, clanuri periculoase, săraci locuind în bordeie/corturi…”.

De ce-am citat, aproape în întregime, acest Editorial din 2013? Din simplul motiv că, atunci, n-am scris şi despre următoarele aspecte:
– ce s-a întâmplat cu românii transilvăneni, şi nu numai, pe vremea Mariei Tereza, şi care era „starea lor” în contextul European de atunci?
– de ce toţi europenii, începând cu „bunii noştri vecini, maghiarii”, când aud şi văd, pe stadioane, pe străzi, în locuri unde caută de muncă, expresia curentă e: români = ţigani?
-de ce în „limbajul politic” se spune despre „autorităţile locale” (primari, preşedinţi CJ, etc.), indiferent de partide, „baroni locali”?
Identitatea naţională a unui popor, situat la marginea Europei, e o stare de spirit care se cere a nu mai fi examinată doar din unghi geopolitic, istoric şi cultural ci, mai ales, din unghiul relaţiei dintre elitele politice şi masele populare. Orice abordare fizico-geografică şi a istoriei teritoriilor scoate în relief controverse identitare întrucât teritoriul şi poporul au fost obiect de trecere de la un statut de principat, etc., la cel de provincie, (de aia se şi zice, când ajungi în capitală că „e din provincie”) ori de trecere de la România Mare la naţiunea română, deşi Nicolae Iorga a fost foarte lămuritor când a spus: „Suntem singura ţară care se învecinează la toate graniţele cu români”. Scriu despre politică şi politicieni de vreo 50 de ani. Dar, ca acum, n-am pomenit. Prostia, hoţia, şmecheria, jigodismul, nepăsarea, cinismul, analfabetismul au atins cote maxime în acest an. Fiică-mea, intuitivă, a ales calea plecând în Anglia. Eu, patriot, stau pe baricade (vorba unui prieten jurnalist), și mă lupt (ca jurnalist, scriitor, administrator de s.c., preşedinte de asociație de proprietari – nici nu ştiți ce lupte duc aici), şi pensionar, cu morile de vânt. Dintre toate „întâmplările” de balamuc, „acţiuni politice”, zic ei, cea mai periculoasă, pentru români şi România, este hotărârea „ilegală”, „neconstituţională”, a „preşedintelui Ţării” de a merge pe mâna lui câţu – fiinţă limitată întru toate, insignifiant, c-aşa l-a lăsat natura, în funcţiile importante (preşedinte pnl, premier, „lider” al poporului!), căci, în viziunea domniei sale, „ca câţu” nu e nimeni pe planetă, de parc-ar fi „miţa biciclista” din interbelic, care „funcţiona”, totuşi, doar în „Micul Paris”, nu devenise „europeană, mondială”, „ca câţu”. S-a tot scris că „politica e o curvă istorică”, dar nimeni n-a scris că poate exista şi „politicianul curvă”.

***
Ordinul Președinției Consiliului de Miniștri nr. 70-S/1942 către M.A.I: Pentru asigurarea ordinii interne și eliminarea elementelor eterogene și parazitare, am onoare a vă transmite următoarele dispoziții ale Domnului Mareșal Antonescu: 1. Țiganii nomazi, grupați în șatre din toată țara, vor fi imediat dirijați pe jos și pe drumurile cele mai scurte, prin organele de jandarmerie, spre Transnistria, unde vor fi instalați prin grija guvernământului; Departamentului pentru Problemele Naţionalităţilor Conlocuitoare din cadrul Consiliului de Miniştri, din 7 mai 1952: Populaţia ţigănească şi mai ales cea nomadă, cu toate că azi se află într-o situaţie mult superioară stării ei din trecut, a rămas totuşi în urma nivelului de trai atins în general de populaţia ţării noastre.
Memorandum De la: Petre Roman, ministru de stat, Ministrul A.E: … Având în vedere cele de mai sus, propunem folosirea, cu precădere, a termenului rrom în corespondenţa MAE, în paralel cu formulele alternative menţionate mai sus (Roma/Gypsies, Roms/Tsiganes, Roma and Sinti) în corespondenţă cu organizaţiile internaţionale care le utilizează.

Continue Reading

© 2021. Toate drepturile rezervate.