Conecteaza-te cu noi

Actualitate

Despre cultura de azi: Ioan Lascu – nostalgicul conștient și umbra rece a lucidității

Publicat

pe

Sub acronimul I. L. (domiciliat în Craiova, pe strada Ovidiu) descoperim, glumind serios, dacă ne punem întrebări, răspunsuri clare, Ioan Lascu, despre care, cu certitudine putem spune: Poet: Da. Prozator: Da. Critic literar: Da. Traducător: Da. Profesor: Da. Adică un profund şi complet om al culturii contemporane, dar şi un corect şi entuziast prieten, ceea ce nu e puţin în lumea-n care „se mănâncă scriitorii” (N. Crevedia). Şocante, pentru mine, acum, când scriu spre publicare în pagina de cultură a Jurnalului Olteniei, aceste rânduri despre Ioan Lascu, sunt două constatări. Una, că bio-bibliografia noastră e cam aceeaşi (vârstă, studii, profesori, debut, activități culturale etc.). Doi, că, în timp ce eu, un „puştan” în lumea culturală a vremii, „căscam” ochii şi urechile la zisele lui Gary, mirându-mă şi acum cum mă accepta la întâlnirile aproape zilnice cu prietenii lui (puţini), în actuala Piaţă Mihai Viteazul, Ioan Lascu era, aflu acum, preocupat, atunci, în a afirma valoarea scrierilor lui, şi prin prisma libertăţii/ captivităţii, Ion D. Sârbu fiind un captiv liber, se ştie.

„Poemele de autoscopie, de fervoare lucidă, de atașament și participare, cele în care își regăsește noblețea însingurării și în care își consumă fervorile sub semnul acelei «revolte metafizice» camusiene îl reprezintă cel mai bine pe Ioan Lascu.” (Nicolae Coande, Cronica, 1998);

,,Această fire a «munteanului», perseverentă și dârză, iscoditoare și sfătoasă deopotrivă, cred că luminează multe din ceea ce face astăzi Ioan Lascu, poetul și traducătorul, profesorul și criticul literar de subtilă alcătuire.” (Dan Cristea, Ramuri, 2001);

„Eseurile din Despărțirea de cultură ne prilejuiesc întâlnirea cu un moralist coborât parcă din convingătoarea tradiție europeană (în bună parte franțuzească), adică un moralist lipsit de prejudecăți, dar atașat de principii. Ioan Lascu este un cronicar de nobilă stirpe nouă, care, împătimit de real, nu scapă din vederea critică realitatea.” (Gabriel Rusu, Luceafărul, 2006);

„Ajunși aici nu știu dacă Paul Goma a comentat următoarea aserțiune a lui Ioan Lascu: «Ion D. Sîrbu și-a scris opera aici, în captivitate, și este o dovadă suficientă de rezistență, pe câtă vreme Paul Goma și-a scris opera în libertate, în Franța, la Paris, unde este și astăzi. Aicea este diferența între cei doi: este diferența care privește biografia – unul a fost exilat și a trăit apoi în libertate scriindu-și acolo opera, celălalt a fost tot timpul captiv, încarcerat, și și-a scris opera în regim penitenciar»” (Vasile Spiridon, Ateneu, 2017).

Ioan Lascu s-a născut la 9 ianuarie 1951 în satul Slătinoara (era să scriu Slătioara, că prea pare oltean get-beget) din vecinătatea orașului Petroșani, județul Hunedoara. În perioada 1958-1966 a urmat cursurile Școlii Generale nr. 1 din municipiul Petroșani. În 1970 a absolvit Liceul Teoretic Petroșani. Între 1970 și 1974 a fost student la Facultatea de Limba și Literatura Română (specializarea română-franceză) din Universitatea București. Între profesorii din timpul studiilor sale remarcăm pe Al. Piru, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Grigore Brâncuși, Gheorghe Mihăilă, Florin Manolescu, Valeriu Pisoschi, Matei Călinescu, Marian Popa, Dimitrie Macrea, Silvian Iosifescu, Irina Mavrodin, Ovid S. Crohmălniceanu, iar dintre colegii de facultate remarcabili au devenit Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Ioan Flora, Constantin Stan, Sorin Preda, Gheorghe Iova, Gheorghe Ene, Ioan Lăcustă, Mircea Scarlat, Florea Miu, Petre Răileanu, Ion Tudor Iovian, Alexandru Dan Condeescu, Marius Tupan, Artur (Ion) Bădița, Gabriel Năstase, Valentin F. Mihăiescu, Paul Dugneanu.

În septembrie 1974 Ioan Lascu a început activitatea profesională ca profesor titular de română-franceză, în orașul minier Petrila din Valea Jiului. De aici s-a transferat în octombrie 1979 ca instructor la Comitetul de Cultură și Educație Socialistă Hunedoara-Deva. În perioada august 1982-martie 1983 a lucrat ca redactor de rubrică la ziarul Steagul roșu din Petroșani. În martie 1983 s-a transferat la Casa de Cultură a Tineretului Craiova ca director, funcție îndeplinită și la Casa Științei și Tehnicii pentru Tineret Craiova în 1988-1989, unde în perioadele 1986-1988 și 1988-1989 a fost și metodist principal. În 1990-1991 a fost redactor principal la revista Ramuri, apoi publicist comentator la cotidianul Tineretul liber din București (1991-1993). Aici a lucrat alături de Gabriel Năstase (director), Sorin Preda, Dan Stanca, Nicolae Iliescu, Gabriel Rusu, Cornel Ostahie, Mircea Florin Șandru. Între 1993 și 2016 a fost cadru universitar (asistent, lector, conferențiar) la Facultatea de Litere, Universitatea din Craiova. Doctorat cu prof. univ. dr. Irina Mavrodin cu o temă legată de opera lui A. Camus citită prin grila Actuelles (2001).

Membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR) din 1994, în mai multe rânduri membru în Comitetul de conducere al Filialei Craiova a USR și în juriile acesteia, iar din 2018 Preşedinte al Filialei Craiova a USR.

Fișa de creație:

Debut absolut: în revista Mărturisiri literare, Petroșani (1970). Debut în presa literară: în revista Steaua, Cluj, (1981). Debut literar în volum: în volumul colectiv Zboruri lirice (cu ciclul de poeme Norul povățuind steaua), Ed. „Scrisul Românesc”, Craiova, 1988.

Poezie: Contrar așteptărilor (1993), Marea Întârziere (1994), O groapă în timp (1998), Incantații metalice (2003), Un neloc unde eu scriu (bilingv rom./ fr., 2010), Augustă transparență (2012).

Proză: Sublima persiflare. Represalii 1984 (2001), Începutul cuvintelor (2013).

Carte document: Cazul Sorescu aşa cum a fost, Tipo Moldova, 2017.

Critică literară/ eseu: Un aisberg deasupra mării. Eseu despre opera postumă a lui Ion D. Sîrbu (1999, 2009), Albert Camus și exigența unității (2002), Panorama de la poésie française au XXe siècle, 2003; Stil și expresivitate în presa de astăzi (2004), Tradiții care dispar (2004), Existențialismul francez. Gândire și literatură (2005), Despărțirea de cultură (2005), Actualitattea capodoperei (2007, 2008), Satul de la capătul vremii (2010), Actualitatea capodoperei. Cărți și autori (Opera Omnia), 2013; Ion D. Sîrbu așa cum a fost (2014), Diversitatea literaturilor, diversitatea traducerilor (2015), Cazul Sorescu așa cum a fost (2017).

Traduceri: 10 volume (filosofie, eseu, poezie) între care Declinul Occidentului de Oswald Spengler (vol. I-II, 1996-1997) și Curs de filosofie pozitivă de Auguste Comte (vol. IV, V, VI, 2002-2003-2004), ambele fiind prime versiuni în limba română. De asemenea Milenarisme și religii moderne de Jean-Pierre Sironneau (2006), Critica literară de Pierre Brunel și colab. (2000), Trei voci ale poeziei contemporane. Marc Dugardin. Lucien Noullez. Jean-Luc Wauthier (coordonare și traducere în colab., 2012) etc.

Ioan Lascu figurează în:

Antologii: Sud-vest. O antologie a scriitorilor contemporani din Oltenia (coordonator principal), 1998; Un sfert de veac de poezie (antologie de Vasile Muste, 1998), Valea scrierii (antologie de Marian Boboc și Gilbert Danco, 2005), Antologie de literatură română contemporană (în limbile română, franceză, engleză, germană) vol. II, Iași, 2014 ș.a.

Dicționare literare: Dicționarul scriitorilor din Vale (a Jiului) (coautor, 1999), Dicționar SF (Mircea Dan Pavelescu, 1999), Interferențe culturale oltene (colectiv, 1999), Personalități din Oltenia (colectiv, 1999), Scriitori din anii’80-’90, vol. II (Ion Bogdan Lefter, 2000), Dicționarul biografic al literaturii române (Aurel Sasu, 2001), Dicționarul etnologilor români (Iordan Datcu, 2006), Dicționarul bibliografic al membrilor Uniunii Scriitorilor, Filiala Craiova (coord. Lucian Dindirică, 2010), Un dicționar al scriitorilor români contemporani, vol. II (coord. Ioan Holban, 2016) etc.

Referințe critice în volume: Mircea Bârsilă,  Paul Aretzu, Constantin M. Popa, Florea Firan, Nicolae Oprea, Florea Miu, Ironim Muntean, Laurențiu Ulici, Petre Ciobanu.

Referințe critice în periodice: Bucur Demetrian, Patrel Berceanu, Ioana Dinulescu, Mircea Bârsilă, Horia Dulvac, Nicolae Coande, Dan Stanca, George Vulturescu, Constantin M. Popa, Florin Lazăr, Dan Cristea, Simion Bărbulescu, Doina Curticăpean, Petre Ciobanu, Irina Mavrodin, Sorin Preda, Traian Ștef, Tudor Ciuflea, Bogdan-Alexandru Stănescu, Iulia Argint, Sonia Cuciureanu, Mircea Morariu, Paul Aretzu, Gabriel Coșoveanu, Mihai Ene, Gabriel Rusu, Ion Munteanu, Ionel Bușe, Ecaterina Țarălungă, Constantin Eretescu, Gabriela Gheorghișor, Nicolae Oprea, Simona Grazia Dima, Geo Constantinescu, Geo Vasile, Ironim Muntean, Avram Cristea, Mihai Barbu, Dumitru Augustin Doman, Florea Miu, Ion Buzera, Nicolae Manolescu, Constanța Buzea, Radu Comănescu, Vasile Spiridon, Flori Bălănescu, Nicolae Prelipceanu, Magda Bratu, Marian Boboc ș.a.

Colaborări în periodice: Ioan Lascu a colaborat/ colaborează la zeci de reviste literare între care: Ramuri, Scrisul Românesc, Mozaicul, Luceafărul, Convorbiri literare, Poezia, Argeș, Familia, România literară, Apostrof, Zburătorul, Spectactor, Autograf MJM, Mileniul III etc. A colaborat de asemenea la circa cincisprezece volume de Anale ale Departamentului de Limba și Literatura Franceză al Facultății de Litere, Universitatea din Craiova. A colaborat și coordonat două volume cu contribuții internaționale cuprinzând studii camusiene: Albert Camus, un écrivain pour notre temps (2011) și Albert Camus – innovation, classicisme, humanisme (2013).

Premii literare (selectiv): Premiul „Ramuri” pentru poezie (1985); Premiul „Ramuri” pentru critică literară (1988); Premii ale Filialei Craiova a USR: traducere (1997), poezie (1999), proză scurtă (2001), eseistică (2010); Premiul revistei „Convorbiri literare” pentru eseu (2004); Premiul și diploma de excelență „Boema” Petroșani (2005); Premiul pentru poezie al Bibliotecii Județene „Ioan G. Bibicescu”, Drobeta Turnu Severin (2006); Premiul „Ramuri” pentru critică literară și eseistică (2006); Premii ale Editurii și revistei „Scrisul Românesc” pentru eseu (2004), activitate literară și traducere (2009), istorie și critică literară (2013), Premiul „Șerban Cioculescu” pentru eseu (2016); Premiul „Mihai Eminescu” pentru critică literară, Drobeta Turnu Severin (2013); Premiul revistei „Argeș” pentru eseu (2014); Premiul „Eminescu” (Drobeta Turnu Severin (2017), Premiul Național pentru Critică a Poeziei, Atelierul Național de Poezie „Serile de la Brădiceni” (2018).

Ioan Lascu este: cetățean de onoare al Municipiului Petroșani, membru al PEN Club Belgique, a fost membru în Société des Études Camusiennes (S.E.C.) și Amitiés Camusiennes, Franța, este redactor-șef al revistelor Răstimp și Vorba noastră (Drobeta Turnu Severin). A fost redactor șef al mensualului Autograf MJM (2010) și redactor asociat al revistei Ramuri (1992-2018).