joi, martie 28, 2024

Ultima ora

spot_imgspot_imgspot_imgspot_img

Sport

Vâlcea. Oamenii munţilor și misiunile de salvare la limita imposibilului

Poveştile misiunilor de salvare par scenarii de film, unele cu final nefericit, altele cu happy-end. Pentru Salvamont Vâlcea, deşi anul abia a început, 2019 va rămâne cu siguranţă în istorie.
Fiecare operaţiune de salvare se poate transforma într-o clipă într-una de supravieţuire. Este un fapt pe care l-au simţit de multe ori pe propria piele şi salvamoniştii vâlceni. Iar 2019, cu siguranţă va intra în istoria instituţiei pentru că este anul în care s-a desfăşurat cea mai dificilă şi mai periculoasă misiune de salvare din ultimii 15 ani, chiar dacă unii au catalogat-o, injust, drept un efort inutil.

Operaţiunea, care a durat 22 de ore şi a avut loc prin nămeţi de 2 metri, cu risc de avalanşă de gradul 4, s-a desfăşurat la finele lunii trecute. Tot efortul şi tot riscul au fost dedicate pentru salvarea unui cabanier de la Petrimanu, cabană aflată la hotarul a trei masive muntoase: Latoriţei, Parâng şi Căpăţânii, cu care nu se mai luase legătura de şapte zile. „În afară de activitatea curentă, am avut şi o intervenţie extraordinar de dură, de dificilă şi nu e mult dacă spun că foarte, foarte periculoasă, la Petrimanu. A trebuit să intervenim atât noi, cât şi colegii de la Jandarmi”, a povestit, pentru Adevărul, şeful Salvamont Vâlcea, Mircea Lera.

La desfăşurarea acestei povești au contribuit şi alte instituţii: Dispeceratul 112, ISU Vâlcea, Uzina Electrică Ciunget.

Condiţiile erau printre cele mai neprielnice: „Zăpada fiind de peste 2 metri, cabanierul nu avea semnal şi nici curent electric, ca să-şi poată încărca telefonul, drept pentru care singura şansă era să ajungem cât mai repede acolo, pentru a evita o situaţie nedorită”, a explicat salvamonistul – şef motivul care a stat la baza acestei misiuni.

Cabana Petrimanu, gestionată de un operator turistic din Bucureşti, construită în urmă cu mai bine de patru decenii şi jumătate, nu are în dotare un generator electric: „În perioada în care a avut loc misiunea de salvare, la finele lunii trecute, era greu de ajuns acolo, drumul era înzăpezit, iar iarna nu e propice activităţii turistice. Drept pentru care un singur cabanier asigură activitatea în zonă”.

O misiune asemănătoare, în privinţa gradului de periculozitate a mai avut loc în urmă cu un deceniu şi jumătate: „Am mai avut o intervenţie asemănătoare, dar în urmă cu 15 ani, cred, tot în zonă, la Staţia Meteo Negovanu, undeva deasupra Cabanei Petrimanu. Şapte oameni am muncit, atunci, o zi şi jumătate, ca să ajungem acolo. O persoană care fusese surprinsă de avalanşă, a scăpat cu viaţă din această aventură, dar cu degerături foarte puternice şi fractură de bazin. Am început coborârea cam după o oră, după ce am ajuns la staţia meteo. Îmi aduc aminte şi acum că la întoarcere nu se mai vedea nici o urmă pe unde venisem, aşa de puternic ningea, iar targa se afunda, ca şi acum, aproximativ un metru în zăpada proaspăt ninsă. Imaginaţi-vă: oameni care se afundă un metru – doi metri în zăpadă! Este extrem de greu de înaintat şi de transportat targa!”, a mai spus şeful Salvamont.

Policlinica Buna Vestire Craiova

O operaţiune, la fel de riscantă, a fost şi cea de la finele lunii trecute, pentru că toată Valea Latoriţei era sub pericolul producerii avalanşelor. Iar judeţul Vâlcea are o istorie neagră în această privinţă. Există un loc aici, numit Punctul „7 Cruci”, unde în urmă cu patru decenii şi-au găsit sfârşitul şapte oameni, surprinşi de o avalanşă. Locul se află imediat după ruinele de lemn ale Cantonului Borogeana. Este vorba despre un monument ridicat în memoria lucrătorilor de la Amenajarea Lotrului, ucişi de o avalanşă în timp ce lucrau pentru construcţia celei mai mari hidrocentrale din România de pe un râu interior – Ciunget.

Instabilitatea stratului de zăpadă fiind în continuare foarte mare, riscul de avalanşă fiind de gradul 4, pe o scară de la 1 la 5.

O porţiune de drum, salvamontiştii au fost însoţiţi de echipajul de jandarmi care, însă, au fost nevoiţi să se întoarcă, întrucât consistenţa stratului de zăpadă făcea imposibilă deplasarea fără rachete de zăpadă, jandarmii neavând în dotare. Între buza Barajului Petrimanu, unde s-a ajuns seara, la ora 23.00 şi cabană mai eru aproximativ 800 de metri, o distanţă parcursă, a doua zi dimineaţa, abia în 2 ore, deşi nu era vorba despre escaladare. „Era o porţiune plană, dar atât de mare era stratul de zăpadă. Restul, de 8 km se află şi în pantă şi sub risc de avalanşă. De aceea, pot să spun că nu a fost doar cea mai grea, ci şi cea mai periculoasă din intervenţiile pe care le-am avut în ultimii ani”, mai susţine şeful Salvamont. Intervenţia a durat 22 de ore. S-a intrat pe traseu la ora 16.00, iar operaţiunea s-a finalizat abia a doua zi, la ora 14.00, asta după ce s-a înnoptat la baraj, după o luptă cu nămeţii de peste şase ore.

Din fericire, când au ajuns la destinaţie l-au găsit pe cabanier în stare bună, fizică şi psihică, chiar dacă nu mai luase legătura cu nimeni de o săptămână. Însă, se aştepta să fie vizitat de salvamontişti.

Însă, pe lângă operaţiunile de salvare, salvamontiştii derulează şi o serie de misiuni curente. La Vâlcea acestea au în vizor zona pârtiilor şi ghidarea turiştilor în anumite zone: precum Parcurile Naţionale – Cozia şi Buila – Vânturariţa, dar şi celor interesaţi de turismul monahal: Iezer, Pahomie, Pătrunsa fiind trei mănăstiri la mare căutare chiar și iarna.

Adevărul

Politica