Brandurile olteneşti se chinuie să reziste pe piaţă. Fructele, legumele româneşti şi pur olteneşti, din Poiana Mare, Işalniţa, Dăbuleni, Cârcea, Mârşani, pierd teren în faţa celor de import. Producătorii şi comercianţii spun că marfa românească este din ce în ce mai puţină, fiindcă nu se mai merită să muncească pământul pentru că este mult mai uşor să se facă comerţ cu străinii.
S-au dus vremurile în care exportam tiruri cu legume şi fructe. Şi cu toate acestea, brandurile olteneşti, cum ar fi cartofii de Mârşani, varza de Desa sau lubeniţa de Dăbuleni continuă să existe, parcă în amintire dar şi în speranţa că vor deveni iarăşi la fel de cerute.
Agricultorii care vând în Piaţa Centrală au ajuns să îşi aprovizioneze tarabele cu foarte puţine produse, şi nu mai trudesc la câmp ca pe vremuri, ci doar pentru consumul propriu.
Avem ceapă, dovlecei şi vinete, toate din grădina noastră de la Işalniţa, dar nu mai avem marfă multă pentru că există produse aduse din alte părţi, din alte ţări, ale noastre au dispărut, nu se mai merită să mai pui răsad, dacă aduc din toate părţile. Noi muncim cam degeaba. Le convine să facă comerţ din străinătate, decât ca noi să mai punem în pământ. De exemplu, roşiile noastre sunt mici, le mâncăm acasă, nu le aducem la piaţă, ştiţi de ce, pentru că lor le plac să fie mari, să le tratăm, dar mie nu îmi convin aşa fiindcă mănânc şi eu şi copiii. Erau alte vremuri cu Ceauşescu, aveam marfă numai a noastră, o vindeam numai pe a noastră, românească. Şi varza la fel, se mai cultivă la Secui, Mârşani, dar sunt multe care nu ne aparţin fiindcă au dat drumul la graniţă, să aducă din străinătate, altfel nu era problemă. Cred că va dispărea cu timpul marfa românească, mai ales că cei tineri nu mai muncesc pământul, pleacă în partea cealaltă, noi bătrânii îi mai împingem să mai pună careva.
Ana Sârbu, de 66 ani
Cultura de pomi fructiferi în pericol?
Şi comercianţii din Piaţa Centrală ne povestesc că produsele sunt aduse din străinătate, cu precădere fructele.
Am doar roşii de la Izbicieni şi câteva de la Cârcea, fructele sunt produse străine în general, acestea sunt acum pentru că ţăranii nu au cui să le dea. Oamenii le preferă pe cele străine pentru că au impresia că sunt mai bune, omul se uită şi după preţ, dar de exemplu am prune străine cu 6 lei şi cele româneşti cu 2,5 lei.
Vânzător, Piaţa Centrală
Chiriş Elena, comerciantă în Piaţa Mare spune că printre colegii ei se află persoane care vor să inducă în eroare clienţii şi îi mint că marfa este românească, se dau drept producători, dar de fapt ei aduc marfă de import.
Eu sunt comerciantă, am cartofi de la Mârşani, morcovii tot româneşti dincolo de Bucureşti. În Amărăşti, Dobroteşti sunt cultivatorii de vară, varza provine din Galiciuica, Moţătei, bazinele legumicole care produc legume de vară. Diferenţa între o marfă şi cealaltă este timpul, dacă ar fi lăsate să se coacă fără stimulent şi fără chimice, produsul ar fi mult mai bun şi nu s-ar face diferenţă de zonă, dar dacă unul dintr-o zonă îşi pune cu pumnul orice e pe piaţă voit şi nevoit, omul le cumpără că nu are ce să facă. Momentan, marfă străină nu avem, în afară de fasole care este de import. Am înţeles că au cultivat şi în zona noastră, acum să vedem când se face, dacă dă randament. Mai sunt vânzători care spun că sunt româneşti şi nu sunt, mi se pare anormal să dezinformezi oamenii. Nu mai sunt nici producători aici la piaţă, nici cei care vând verdeaţă, doar cei cu lubeniţele, doar aşa că avem un certificat de producător şi pe el vinzi produse de import.
Declară Chiriş Elena
Oamenii nu preferă un brand anume, doar analizează aspectul produsului şi în general, calitatea şi preţul.
Nu am o marfă anume preferată, mă uit la calitate, la preţ, să fie din Poiana Mare, Olt, în general de unde este mai bună, contează foarte mult.
O altă doamnă ne spune că îi plac produsele româneşti:
Varza de Buzău este mult mai bună, se pretează mai bine la salată, la sarmale, îi zice de Buzău, dar doamna le aduce de la Răcari, roşiile tot româneşti le caut, să fie coaja subţire, de pe aici prin zona noastră, Işalniţa. Cele străine le evit, mai ales varza de Turcia, este foarte tare şi nu e bună.
Şi producţia de lubeniţe olteneşti este în pericol deoarece a crescut foarte mult comerţul cu pepenii verzi din Grecia.
Lubeniţele sunt producţie proprie, din Sadova, nu cred că e o diferenţă între ele şi cele de Dăbuleni, pentru că este pe acelaşi pământ pus, adică nisipos. Diferenţa este între acestea româneşti şi cele de Grecia, în primul rând la gust şi ca soiuri, se simte gustul românesc. Este marfă de import, care trebuie tratată ca să reziste la transport atâţia kilometri. Şi ale noastre sunt tratate, dar cu limită. Nu cred că mai există ceva să nu fie tratat, nimic nu se face fără puţin azotat sau fără un ajutor. A dispărut foarte mult din cultura noastră pentru că se importă foarte mult şi din cauza aceasta se distruge marfa românească. Toată lumea se zbate să prindă un preţ bun pentru că este o investiţie foarte mare, fac tot posibilul să le scoată la un preţ bun şi făcând tot posibilul le strică din gust, din calitate.
Spune Laurenţiu Bârsan
