Conecteaza-te cu noi

Actualitate

Horaţiu Buzatu: Nu putem depăşi criza economică punând etichete unor partide

Publicat

pe

Reporter: Domnule Buzatu, cu ceva timp în urmă eraţi o prezenţă foarte activă în spaţiul public, atât naţional cât şi craiovean. Între timp aţi devenit foarte liniştit. Care este explicaţia? V-aţi plictisit? Sau nu mai aveţi nimic de spus?

Horaţiu Buzatu: Nu se întâmplă nimic deosebit. Cu ceva timp în urmă, eram prezent în structuri ale guvernului iar activitatea mea avea o oarecare vizibilitate. Dacă am devenit mai liniştit, asta se întâmplă pentru că PNL s-a retras de la guvernare iar eu am urmat linia. Pe de altă parte, de mult timp nu mai sunt activ între liberalii locali deci este normal să nu mai vorbesc în numele lor. Dar de plictisit nu m-am plictisit, iar câte ceva de spus voi găsi tot timpul. Rămân un om cu opinie şi nu am avut niciodată ezitări în a-mi exprima puncte de vedere despre ce se petrece în jurul meu. Doar că folosesc şi alte mijloace: de exemplu blogul meu.

Rep: Sunteţi un vechi liberal, admirat de unii, contestat de alţii, însă privit de toată lumea ca o voce care a vorbit mereu în numele liberalismului. În contextul transformărilor la care este supus PNL, mai putem vorbi despre liberalism în România?

H.B.: Da, despre liberalism vom vorbi mereu. Liberalismul este o doctrină politică de sine stătătoare, cu rădăcini foarte vechi dar identificată ca alternativă politică în Iluminismul european. Trebuie să fim de acord că principii precum libertatea şi egalitatea de şanse vor fi mereu valabile şi vor aduna laolaltă oameni şi susţinători. Iată de ce, indiferent de transformările la care este supus PNL, liberalismul este şi va rămâne o opţiune politică importantă. În plus, dar asta e doar o părere personală, doar liberalismul aplicat cu consecvenţă poate aduce revirimentul atât de necesar României. Variantele de lucru pe care le tot încercăm de aproape un sfert de secol, sunt doar pierdere de timp. Nu degeaba liberalismul este atât de disputat în politica românească! Dar asta nu ajunge, pentru că nu putem depăşi criza economică punând etichete unor partide. M-ar bucura dacă în locul disputelor politice, am veni cu programe economice care să fie aplicate. Ca să dăm un exemplu, Polonia este singura ţară din fosta Europă care a avut curajul reformelor liberale după ieşirea din comunism. Astăzi, are un PIB dinamic şi de invidiat.

Rep: Cum apreciaţi preconizata fuziune între PNL şi PDL?

H.B.: Pentru PNL, fuziunea este inutilă. Ca să fiu mai bine înţeles, aş vrea să observăm că România are foarte mare nevoie de un program economic autentic liberal. Este singura modalitate prin care ţara noastră mai poate recupera handicapul ce o desparte de restul Europei. Producţia acestui program economic ar fi trebuit să fie singura grijă în Partidul Naţional Liberal. Fuziunea este o acţiune eminamente politicianistă. Ea răspunde necesităţii de stabilitate internă de care au nevoie liderii perimaţi ai celor două partide. De fapt, ei încearcă să muşamalizeze eşecul din alegeri, defilând cu un proiect menit să „fure minţile” membrilor. În mod normal, rezultatele alegerilor ar fi trebuit să determine analize şi măsuri. În locul acestora, au venit anunţuri triumfaliste de mobilizare la fuziune. Să fim serioşi, nu fuziuni aşteaptă economia românească ci un program economic serios.
În ce priveşte PD-L, fuziunea este un balon de oxigen. Partidul lui Blaga, dincolo de forţa sa ce rezultă din organizare şi mobilizare, nu are o doctrină. Ei au început ca FSN, alternativa post-revoluţie a fostului Partid Comunist Român, au continuat ca Partid Democrat, aspirant sincer la valorile socialismului european şi în final s-au coafat în partid liberal şi exponent al dreptei româneşti. Nu-i crede nimeni, iar eu în niciun caz. I-am văzut şi la guvernare în perioada 2008 – 2012 şi deşi dispuneau de toată pârghiile puterii, nu au avut curajul să aplice măsuri de dreapta. Aşa că fuziunea va fi doar o metodă prin care gruparea numită PD-L va căpăta un certificat de autenticitate.

Rep: Se pare că în filiala PNL Dolj simplii membri de partid nu se mai fac auziţi şi nu mai sunt consultaţi. În plus, PNL Dolj nu pare a fi afectat nici de rezultatul slab, sub aşteptări, de la alegerile europarlamentare, şi nici de fuziunea cu PDL. De ce nimeni nu reacţionează la evenimentele în desfăşurare?

H.B.: În Dolj s-au consemnat rezultate mai slabe în perioada ce a urmat guvernării Convenţiei Democratice. Procentul obţinut reflectă însemnătatea de care se bucură PNL în judeţ şi în oraş. În ambele situaţii, cifra este sub 10 %. Dramatic mi se pare că în Craiova ne situăm după PSD, PDL, după PMP – partid recent înfiinţat, ba chiar şi după Mircea Diaconu, în definitiv un candidat independent … Faptul că nu există reacţii la aceste rezultate, nu este în regulă. Eu ştiu că dacă îţi vine copilul de la şcoală cu note proaste, ca părinte ai obligaţia să te interesezi ce s-a întâmplat, iar după ce afli, să aduci corecţiile necesare. Din păcate, observăm cum cei care au responsabilităţi şi de la care se aşteaptă măsuri, se complac în situaţia dată.
Imediat după alegeri, i-am cerut public preşedintelui PNL Dolj să-şi dea demisia, invocând rezultatele foarte proaste şi lipsa de activitate în organizaţie, devenită cronică. Nu a făcut-o, în schimb a demis conducerea organizaţiei municipale, de parcă doar cei de acolo erau vinovaţi. De fapt, vinovaţi sunt cu toţii pentru că în zece ani şi cu participare la două guvernări, PNL Dolj nu a reuşit să propună un plan de dezvoltare pentru judeţ şi pentru Craiova. Uităm de ce facem politică, chiar dacă obligaţia de a elabora proiectele de care oraşul şi judeţul au nevoie este trecută chiar în statut. În loc să elaborăm aceste proiecte şi să le îmbunătăţim pe parcursul unei etape electorale, reducem şi limităm activitatea partidului la dispute meschine pe locurile eligibile sau la plasarea membrilor partidului în administraţia locală sau centrală. Evident, o astfel de acţiune costă, iar când electoratului îi oferi zâmbete şi ridicări din umeri în loc de soluţii la probleme, rezultatele obţinute în alegeri nu trebuie să ne mire.  

Rep: Vorbiţi despre programe economice şi despre proiecte politice. Şi totuşi, în Craiova s-a mai făcut câte ceva !

H.B.: S-a mai făcut, nu zic nu. Dar Craiova este o capitală regională, aşa că aş vrea să gândim ce s-a făcut într-un ansamblu din care fac parte şi alte capitale regionale. Aşadar, dacă nu socotim Bucureştiul, care tot timpul a beneficiat de un tratament special, o să observăm că fiecare reşedinţă regională din ţară s-a asociat în timp cu ceva, cu o idee care a făcut diferenţa: Clujul a devenit un centru financiar, Braşovul a continuat o tradiţie şi este o referinţă în turism, Constanţa, pe lângă turism a adăugat şi o intensă activitate comercială, Iaşiul este centru cultural recunoscut şi are o Universitate clasificată în topurile internaţionale de profil, Timişoara este cunoscută îndeosebi pentru deschiderea pentru investitori. Nu întâmplător, aceste oraşe s-au dezvoltat mai mult decât oraşul nostru, iar acum, oricare dintre ele are un buget mai bogat decât cel de care dispunem noi. Ca să comparăm cifre şi nu păreri, trebuie spus că în 2013, bugetul nerectificat al Craiovei a fost de 168 de milioane de euro. În acelaşi an Clujul a avut 210 milioane, iar Timişoara aproape 300 de milioane de euro. Observăm că diferenţele sunt consistente, iar ele se traduc în bunăstare locală. Această expresie „s-a mai făcut câte ceva” conţine întrânsa germenii eşecului, pentru că în loc să dorim pentru oraşul nostru mai mult, ne mulţumim cu puţin, cu acel „ceva care s-a mai făcut totuşi” fără să avem în vedere că lumea nu stă pe loc iar oraşele se dezvoltă. Pe de altă parte, dacă vrem un exemplu bun despre Craiova, atunci acesta este Festivalul Shakespeare, pentru că face cunoscut oraşul nostru într-un context pozitiv în lumea culturală europeană. În acelaşi context, tentativa oraşului de a deveni Capitală Culturală Europeană, trebuie salutată pentru că este un proiect frumos şi interesant, primul care apare după mulţi ani de letargie.

Rep: Craiova este secătuită economic, se zbate să respire un aer de european, dar pare să fie un oraş dezorientat, fără perspective reale de dezvoltare. Există soluţii pentru salvarea oraşului Craiova?

H.B.: Craiova are o problemă majoră, pentru că din industria existentă înainte de 1989 nu mai există prea mult. Combinatul Chimic şi-a încetat nu doar producţia ci şi existenţa fizică, iar Electroputere a devenit doar unul dintre supermarket-urile din Craiova, ce-i drept, cel mai mare. Puterea economică pierdută astfel nu a fost înlocuită, iar companiile private, oricât de active şi dinamice ar fi, nu se pot substitui acesteia. Şi totuşi, soluţii există, aşa cum există tratamente pentru bolile cele mai grave.
Înainte de orice altceva, Craiova are nevoie de un plan de dezvoltare, cu obiective clare pe termen scurt, mediu şi lung. În centrul acestui plan trebuie să punem investiţiile. Autorităţile au posibilitatea legală de a oferi facilităţi investitorilor, ba chiar pot cere legi speciale Parlamentului astfel încât să existe facilităţi speciale. În Craiova activează una dintre cele mai mari companii din lume, respectiv Ford. Eu cred că prezenţa americanilor este o oportunitate insuficient folosită, pentru că ar trebui să fi adus deja în Craiova şi în împrejurimi toată industria orizontală de care are nevoie producţia de automobile. Desigur, asta se face prin eforturi conjugate din partea mai multor instituţii, ba chiar este nevoie de legi speciale.
Dar nu este timpul pierdut …
Mai sunt şi alte obiective posibile … Mă gândesc că în Craiova ar trebui să existe în cadrul Universităţii sau ca extensie a Institutului de Arhitectură din Bucureşti un învăţământ superior de arhitectură. Notaţi că oraşul nostru este singura capitală regională din care lipseşte aşa ceva. Universităţile din Cluj, Timişoara sau Iaşi nu au pierdut timpul şi au dat deja câteva generaţii de arhitecţi … Orice comunitate are nevoie de arhitecţi şi urbanişti formaţi în raport cu necesităţile sale, iar dezvoltarea de viitor de care are nevoie Craiova nu se va putea dispensa de aportul acestora. Un astfel de demers poate fi iniţiat imediat şi mai ales poate fi finalizat fără cheltuieli însemnate.
De asemenea, mă gândesc la un Târg al Craiovei, dar o manifestare cu anvergură internaţională şi nu locală. Avem avantajul prezenţei unei capacităţi de producţie a mărcii Ford în Craiova, şi Reanault la Piteşti, deci ne putem gândi cu seriozitate la un salon auto cu importanţă regională. Ungaria, Grecia, Bulgaria, Serbia şi fostele republici iugoslave, Ungaria, Moldova, Ucraina, sunt cu toţii vecinii noştri dar niciunii nu produc autovehicule. O astfel de manifestare ar avea un potenţial deosebit prin adresabilitate. Ford dar şi Renault pot alege Craiova pentru a lansa unele dintre noile sale modele. Dar pentru ca o astfel de întâmplare să aibă loc în Craiova, trebuie să existe şi locaţia necesară şi nu ştiu dacă un amplasament prin spatele blocurilor din Romaneşti este soluţia potrivită.
Un alt exemplu poate fi Autostrada Craiova – Piteşti. O să-mi spuneţi că nu este o treabă locală, iar eu o să vă spun că nici nu poate fi altfel decât locală, pentru că doar factorii de influenţă locali pot să determine includerea unui astfel de obiectiv în strategia naţională de dezvoltare a infrastructurii. Autostrada Transilvania a fost mai mult rezultatul presiunilor pe care toţi parlamentarii ardeleni le-au făcut asupra guvernelor şi mai puţin decizia vreunuia dintre guvernele de după 1990. Existenţa investiţiei ar dinamiza afacerile locale iar existenţa autostrăzii ar mări valoarea oraşului şi a regiunii. Din păcate, deşi Craiova a avut mereu reprezentare în guverne, niciunul dintre miniştri nu a contribuit la ridicarea oraşului şi a regiunii. Ba unii dintre ei au mai şi frânat cât au putut.
Acestor exemple li se mai pot alătura multe altele: Craiova are nevoie de un nou sediu administrativ. Primăria, Prefectura, Consiliul Judeţean dar şi majoritatea instituţiilor deconcentrate îşi desfăşoară activitatea în spaţii improprii, nefuncţionale, neadecvate. Într-un viitor previzibil, toate aceste instituţii vor avea nevoie de investiţii în noi sedii. Trebuie să avem o idee despre cum vom proceda, altfel se va întâmpla la fel ca în cazul clădirii Finanţelor Publice, în anii 90-92: întâi s-a constatat că e nevoie de o nouă clădire, apoi s-a şi făcut una nouă, cu bani grei. Acum se constată că este prea mică, pentru că atunci ea a fost conformată pe tipul de administraţie din acea perioadă şi nu pe ce se întâmplă acum.

Rep: Sunt câteva idei foarte generoase, dar credeţi că pot avea susţinere din partea autorităţilor locale? Îmi este teamă că ele vor eşua în dispute între partide …

H.B.: Este posibil, dar aici intervine rolul primarului şi al liderilor politici locali. Ei trebuie să aibă ca principală preocupare coeziunea Consiliului local în susţinerea proiectelor esenţiale pentru dezvoltarea oraşului şi a regiunii. Nu cred că este posibil ca cineva să se opună unor planuri majore. Repet: identificarea tuturor direcţiilor de dezvoltare nu o poate face un om, sau o instituţie, sau un partid politic. Este nevoie de colaborarea tuturor factorilor posibili. Întradevăr, tema dezvoltării oraşului este un subiect care se discută mai degrabă în termeni politici şi deci complet neprofesionali. Totuşi, Craiova nu-şi mai poate permite asta, pentru că este deja rămasă în urmă, cu mult în spatele altor oraşe de acelaşi calibru. Este urgentă nevoie de un plan coerent şi de stabilirea unor priorităţi. Altfel, ne vom adânci şi mai mult în lipsa de viziune şi organizare defectuoasă.

Rep: Aţi ocupat o bună perioadă de timp o funcţie importantă în aparatul guvernamental central. Din această poziţie, ce aţi făcut pentru Craiova şi pentru judeţul Dolj?

H.B.: Într-adevăr, din mai până în decembrie 2012, am fost secretar general adjunct în Ministerul Transporturilor. Prin urmare, am deţinut funcţia timp de vreo 7 luni. Nu este un interval de timp în care să apuci să-ţi pui amprenta. Totuşi, am apucat să observ o anomalie legată de şoseaua de centură a Craiovei. Astfel, cea deja existentă, care ocoleşte oraşul prin partea de nord, pleacă din zona fostului Combinat Chimic pentru a ajunge în drumul naţional Slatina –Piteşti în zona aeroportului Craiova. Următoarea etapă prevăzută la execuţie, pleacă din drumul naţional către Caracal în zona Cârcea pentru a ajunge în acelaşi drum naţional către Slatina-Piteşti. Problema pe care am identificat-o este că între cele două intersecţii ale şoselei de centură cu drumul naţional către Piteşti, avem vreo 7 km de drum cu câte un singur fir pe sens. Este o anomalie, deoarece atunci când şoseaua de centură va funcţiona în întregime, pe porţiunea respectivă va fi o aglomeraţie infernală. Din acest motiv, i-am propus ministrului de atunci, lui Ovidiu Silaghi, să iniţieze procedurile pentru lărgirea de la două la patru benzi a drumului naţional între cele două intersecţii. Din fericire, Silaghi a înţeles imediat şi acţiunea a fost demarată. Din nefericire, nici eu nici Silaghi nu am rămas în minister, iar cei care au urmat nu au mai fost preocupaţi de acest subiect. Din câte am înţeles, acum este abandonat. Păcat, pentru că problema a rămas …

Rep: Observăm cum criza economică nu se mai sfârşeşte? Autorităţile locale pot ajuta cumva cetăţenii, sau trebuie să aşteptăm totul de la centru?

H.B.: Evident, marile direcţii de lucru nu pot veni decât de la centru. Dar există şi metode locale. În definitiv, un consiliul local este echivalentul unui legislativ local şi dispune de bugetul respectiv. Dânşii decid cum se colectează taxele şi ce se face cu banii strânşi. Fiecare categorie are problemele sale: pensionarii, studenţii, oamenii de afaceri, bugetarii, iar un consiliu local poate lua decizii care să-i favorizeze. De exemplu, firmele locale ar trebui să beneficieze de o favorizare în condiţiile legii la atribuirea de contracte de către autorităţi, taxele locale ar putea fi mai mici pentru aceia care angajează absolvenţii Universităţii din Craiova, pensionarii ar putea beneficia de cluburi în care să-şi petreacă timpul liber şi chiar de subvenţii la medicamente. Nu în ultimul rând, cred că Primăria trebuie să se implice în organizarea unui Târg de locuri de muncă pentru tineri. Poate să facă asta, pentru că are mai multe conexiuni în economia locală decât alţii. Ştiţi că una dintre problemele reale ale companiilor din România este că nu reuşesc să găsească buni manageri şi administratori? Şi totuşi, aceştia se găsesc printre tinerii absolvenţi, care de multe ori eşuează doar pentru că nu s-au intersectat cu oferta potrivită. Alfel spus, antrepenorii locali au ideea unei afaceri, au şi banii necesari dezvoltării acesteia dar nu găsesc managerii care să o administreze!

Rep: Dacă actualul primar,  Olguţa Vasilescu, ar convoca o întâlnire cu oamenii de afaceri, aţi merge? Ce întrebări i-aţi pune? Ce mesaje i-aţi trimite?

H.B.: Sigur că aş merge, chiar îmi pare rău că o astfel de întâlnire nu a avut loc până acum. Aş ruga-o pe doamna primar să constituie un comitet consultativ alcătuit din proprietarii de firme semnificative din Craiova, cu care să aibă o întâlnire, măcar o dată la trei luni. În acest fel, Primăria poate afla multe lucruri interesante despre mediul de afaceri şi în consecinţă poate lua decizii care să corecteze nereguli sau să ajute situaţii aflate în impas. Să nu uităm că mediul de afaceri este cel mai important contribuitor la bugetul local. Pe mine mă doare că în Primărie se vorbeşte foarte mult despre „investitorii străini” şi aproape deloc despre investitorii autohtoni.
Aş mai ruga-o să găsească soluţia pentru ca Universitatea Craiova să redevină ce a fost. Eu fac parte din generaţia care a văzut cum s-a născut Craiova Maxima. Mergeam cu tata la meciul de antrenament al echipei, iar tribuna striga după Titi Teaşcă cum să facă schimbările în teren. La meciul mare, constatam cum antrenorul ţinuse cont de indicaţii, iar tribunele erau exaltate. Mai târziu, fugeam de la Bucureşti, chiuleam de la cursuri o zi-două şi veneam cu naşu’ ca să vedem câte un meci. Cu mine mai veneau doi colegi, unul era bucureştean iar celălalt tocmai din Rădăuţi. Ne întorceam înapoi cu pieptul plin, parcă îi bătusem pe turci. Iar acum? După ce un an n-am avut nicio echipă, pe urmă ne-am trezit că avem două … Nu se poate !
Nu în ultimul rând, aş implica Craiovenii de Pretutindeni. De altfel este şi un grup pe Facebook care mi-a dat această idee. Ştiţi câţi craioveni sunt prin lume? Şi câţi dintre ei se găsesc în poziţii importante, în bănci, în mari companii, în universităţi de prestigiu? Ei vin o dată pe an acasă, măcar la Crăciun, sau la Paşte. Ştiu că nu aduc voturi, dar i-aş invita la Primărie să stăm de vorbă … măcar o idee pe an dacă putem materializa, şi tot suntem în câştig. Mă opresc aici, pentru că dacă intru în joc, s-ar face o listă mult prea lungă!

Rep: Domnule Buzatu, ca să rămânem în termeni sportivi, vă adresez o ultimă întrebare: ce pronostic daţi pentru anunţata fuziune PNL-PDL?

H.B.: Ştiţi cum era pe vremuri la derby-ul etapei? Pentru că era posibil orice rezultat, se dădea 1×2. Aşa şi cu fuziunea: este posibil să se facă, mai ales dacă se va trece cu tăvălugul peste toate animozităţile existente, iar noua construcţie să reziste, mai ales dacă alegerile prezidenţiale vor fi câştigate. La fel de posibil este ca fuziunea să nu se facă, deoarece în PNL începe să se adune o masă critică potrivnică acestei idei. Deocamdată nu se manifestă, deoarece urmează congresul, dar după aceea, totul este posibil. În fine, este posibil şi un egal: fuziunea să aibă loc, dar tensiunile existente să răbufnească foarte repede şi să fie urmate de o separare a celor două partide. Dacă aş fi obligat la o singură variantă de pronostic, aş merge pe cea de-a doua.

Continue Reading

© 2021. Toate drepturile rezervate.