Copiii sunt cei mai sinceri. Dacă ei îți spun că te iubesc, atunci nu ai de ce să te îndoiești. Astfel, frica lor e mult mai profundă și poate lăsa urme adânci pentru oamenii mari ce au să devină. Frica unui elev are mai multe forme sau poate fi alimentată din mai multe direcții. În primul rând, atunci când părinții au pretenții fără să-și cunoască cu adevărat copilul, apar și primele probleme.
De la „10 pe linie” la „Nu o să ajungi nimic în viață” este un drum foarte scurt. Sunt părinți care abia așteaptă ședințele de la școală pentru a-și alimenta orgoliul cu notele mari ale copilului, în ciuda celebrei replici: „Înveți pentru tine, nu pentru mine”. Unii dintre aceștia își compară copilul cu alții, pe care chiar nu îi cunosc: „El de ce poate și tu nu”, apoi anulează: „Ce mă interesează pe mine de alții?”. Totodată, sunt părinți care se întorc nervoși de la ședințe, după ce aud că al lor copil nu este printre cei mai buni. Unii profesori alimentează frustrarea părintelui cu diferite observații: „El poate, dar e leneș”/„La mate se descurcă, dar la engleză nu merge prea bine”/ „Are scrisul urât”/ „Nu ridică mâna să răspundă”/ „Vorbește în timpul orei”/ „Nu comunică deloc”/ „E obraznic”. Toate acestea pot fi gestionate de un pedagog, dar e mult mai ușor pentru un profesor să paseze responsabilitățile părinților care se simt, uneori, datori să-și pună copilul la punct.
Sunt situații în care părinții și profesorii se întâlnesc și nu fac altceva decât să îl „toace mărunt” pe elev, în loc să găsească soluții pentru probleme sau chiar aspecte pozitive. Da, un copil foarte bun la desen, geografie sau civică poate fi la același nivel cu elevul olimpic la matematică, istorie sau engleză. Un copil care vorbește în timpul orei poate fi captat în orice moment de un profesor care știe să-i arate cât de interesantă e materia lui. Sunt copii care merg la școală cu frică și se întorc tot cu ea acasă. Sunt elevi speriați de notele mici pe care le pot lua și de reacția pe care o pot avea părinții, de observațiile pe care le pot face profesorii și de faptul că urmează atâtea și atâtea zile la fel.
Copiii sunt cei mai sinceri, așa că dacă vor ajunge să spună că iubesc școala, înseamnă că părinții și profesorii fac ceea ce trebuie.
Notele îți pot schimba viața
În urmă cu o săptămână, în Craiova, un elev de 13 ani a ajuns la spital după ce s-a aruncat de la etajul 1 al școlii în care învăța. Era singur în clasă când s-a întâmplat. Colegii lui plecaseră la ora de informatică. El nu s-a dus. Se pare că era supărat pentru că luase nota patru la biologie. Copilul s-a ales o fractură craniană minoră, dar acest lucru nu înseamnă că gestul nu putea să se transforme într-o tragedie.
Notele îți pot schimba viața, în bine sau în rău. Totul depinde de felul în care ești învățat să le primești, nu de cât sunt ele de mari sau mici. Psihologul Mihail Jianu explică faptul că frica unui copil pleacă de acasă, pentru că nu toți părinții îi pregătesc pe cei mici pentru viața reală, pentru lucrurile care nu pot merge mereu bine.
„Copiii pot fi destul de afectați la școală, pentru că părinții nu îi pregătesc pentru viață corespunzător. Ei evită să îi expună în fața problemelor reale din societate, îi țin într-o bulă. De aici apar problemele. Când dau piept cu realitatea nu toți fac față, în funcție de personalitatea fiecărui copil. Într-o protejare a părintelui, copilul trăiește într-o lume paralelă uneori. În primul rând, copilul pornește de acasă. Profesorul este o prelungire a ceea ce se întâmplă acasă. Profesorul nu poate să te pună în fața unui fapt dur, dacă elevul nu este pregătit de acasă. Faptul că un copil trebuie să fie bun peste tot este un mit. Copilul, dacă are o afinitate către o materie, trebuie să meargă spre acțiunile care îi plac. Pentru un consilier școlar este destul de greu să rezolve pachetul de probleme cu care un copil vinde. Trebuie să se discute cu toți membrii implicați, nu doar cu un copil. Trebuie să se discute cu profesorul, cu părintele. Frica de școală pe care o are un copil îi poate afecta foarte mult viitorul. Apare dezinteresul, nepăsarea. La unii copii este tradus cu abandonul școlar, alții ajung să ia niște note doar pentru că vrea mama. Majoritatea au o mentalitate învechită. Și profesorii, dar și părinții, care au doar două cuvinte: teme și școală. O astfel de situație, când un copil deja a prins frica de școală, se poate îndrepta prin terapie de lungă sau de scurtă durată”, ne-a explicat Mihail Jianu.
„Școala ca un iad”
Am stat de vorbă cu părinți, profesori și copii, care ne-au spus cum văd ei școala, ce reprezintă notele și cum ar trebui să stea lucrurile, în anumite momente. Temele și accentul pus pe evaluarea elevilor cu ajutorul unor cifre au fost punctele comune.
„Îmi place la școală, învăț ușor, nu am teme multe și nu e greu, dar nu prea îmi place sa le fac. Îmi place mai mult să mă joc”, spune un copil de clasa a II-a. Materia este încărcată încă din clasele mici, atunci când copiii își doresc mai mult să se joace, iar școala poate deveni un inamic, dacă elevii vor ajunge la concluzia că în acel loc pur și simplu nu pot face ceea ce le place.
„Materia predată pentru clasa a II-a mi se pare puțin încărcată. Este adevărat, am norocul să am un copil care înțelege cu ușurință noțiunile predate. De exemplu, pot pot spune ca mi se pare puțin cam mult la clasa a II-a sa studiezi, conform programei, tabla înmulțirii, tabla împărțirii și fracțiile…toate predate în semestrul al II-lea iar trecerea de la una la alta a fost foarte rapida. Temele îi ocupă cam 1 ora pe zi. Nu le face cu drag, copiilor nu le plac temele și vor să se joace mai tot timpul. În ceea ce priveste notele, deocamdata nu primim note ci doar calificative…toate foarte bune. Din punctul meu de vedere notele ca părinte nu sunt importante ci cunoștințele acumulate. Nu ar trebui să se țină cont de mediile obținute de elevi la nici un fel de examen, să fie eventual folosite ca departajare. Nu mi-aș certa copilul pentru o nota mică, nimeni nu excelează în toate, dar i-aș cere să acorde mai multă atenție pe viitor la materia respectiva și să își îndrepte nota. Cred ca toate disciplinele sunt importante, e necesar ca fiecare copil sa acumuleze informații, să își formeze un bagaj de cunoștințe”, a explicat părintele copilului de clasa a II-a.
Materii precum desenul, muzica sau abilitățile practice sunt, uneori, înlocuite cu ore pe care învățătorii le consideră „mai importante”: „Nu e totul greu la școală, dar am mult de învățat. Când mai iau note mici simt tristețe și dezamăgire. Pentru că nu am încredere în mine și nu mă pot concentra, mai ales la matematică. Nu îmi place și e foarte greu. Facem multă matematică. Și când avem muzică, tot matematică facem„, ne-a mărturisit o copilă de clasa a IV-a.
Părinții ei o încurajează să învețe și să ia note mari, însă spun că încearcă mereu să îi explice că o notă mică „nu este o tragedie” și că se poate îndrepta.
„Toți ne dorim note mari, dar nu întotdeauna nota reflectă realitatea. Mă interesează să învețe, să înțeleagă ce i se predă. Au multe teme pentru vârsta lor. Le face, dar văd că o epuizează. Ca să nu mai spun că s-a întâmplat să li se dea de rezolvat probleme care s-au dovedit a fi greșite. Din start. Am ridicat problema temelor și a faptului că nu au suficiente ore de creație, care, cred eu sunt foarte importante pentru dezvoltarea lor, în cadrul ședințelor cu părinții. Din păcate, ședințele sunt tot mai rare„, ne-a spus mama fetei.
Iată ce spun câțiva elevi de clasa a 8-a despre școală:
„Încep prin a spune că nu școala în sine ar fi problema, ci modul în care cursurile se desfășoară. Vreau să spun că în școlile din România se face prea multă teorie și prea puțină practică. În școlile noastre se pune accentul pe note și nu pe lucrurile cu care rămânem noi. Școala ar trebui să ne pregătească pentru viață, să avem parte de diferite activități din care să învățăm. Notele sunt doar niște numere. Ele nu ne reprezintă pe noi ca elevi sau ca adulți în devenire”, spune un tânăr care urmează să aibă Evaluarea Națională, în această vară.
În prezent, examenele se bazează doar pe anumite materii, iar elevii se văd nevoiți să se descurce din acest punct de vedere: „Consider că la școală nu este greu, dar nici ușor. Unii profesori sunt foarte drăguți, sunt înțelegători, iar acum, fiind în clasa a 8-a, ne lasă să învățăm la română și matematică. La unele materii, profesorii sunt exigenți și vor să învățăm foarte bine. Eu nu mă simt obligată să iau note mari, iar părinții mei nu mă ceartă atunci când iau note mici”, explică o elevă.
Unii tineri au ajuns să simtă că anumite materii sunt neimportante, asta în contextul unor examene care se axează strict pe anumite direcții. Sunt elevi care se simt zăpăciți la școală, pentru că au multe teme și uneori nu sunt înțeleși de profesorii lor: „Școala mi se pare grea oricât de inteligent ai fi, deci rămân la ideea că școala e ca un iad. Profesorii ne zăpăcesc cu luatul de note, cu testele și mai ales cu temele. Mai ales la materiile neimportante, aceștia ne obligă să învățăm. Dacă luăm o notă mică nu ar trebui să plângem sau să fim supărați, pentru că nota nu te definește. Astăzi, dacă iei o notă de 5 nu înseamnă că tu ești un copil de nota asta. Părinții s-ar putea să te certe, dar până la urmă nota definește cum te-ai simțit în ziua respectivă”, spune un alt copil.
O medie mai mică, șanse mai mici, într-o lume ce se vrea egală
Presiunea pusă pe umerii elevilor în ceea ce privește notele mari, care ar trebui să contribuie la acele medii ce pot face o departajare pe viitor, este sesizată și de unii profesori, care văd cum copiii sunt presați să învețe la toate materiile.
„Din punctul meu de vedere, strict vorbind de disciplina pe care o predau (lb.engleza), materia nu este foarte încărcată. Am avantajul de a preda o disciplina pe placul elevilor și care spre deosebire de alte limbi străine este destul de accesibila tuturor prin intermediul varietății de jocuri video, filme, muzica etc. În ultimii ani am renunțat la teme…prefer sa lucrez la clasa mai mult… Elevii mei au de regula proiecte individuale sau de grup pe care le stabilim de comun acord și au la dispoziție timp suficient sa mi le poată prezenta… iar temele au caracter optional pentru cine vrea sa se perfectioneze, sa aprofundeze notiunile de la clasa. Notele sunt importante atât pentru părinti cât și pentru copii, datorită faptului ca se ține cont de mediile anilor de studiu la examenele de capacitate…lucru cu care eu personal nu sunt de acord. În felul acesta elevul se simte forțat, presat să învete la toate materiile fără a se putea focusa pe ceea ce își dorește să studieze pe viitor. Da… programele școlare sunt încărcate, prost alcătuite. Un exemplu clar: nu poți preda noțiuni de gramatică la limba engleză fără ca ele sa fie anterior studiate la orele de gramatică la limba romană !!?”, spune un profesor de engleză.
Nu doar în clasele primare sau în școala generală se simte o presiune. Liceenii se lovesc și ei de probleme similare și nici adolescenții nu sunt imuni la frică, mai ales în fața examenului de Bacalaureat: „Într-un fel da, te simți obligat să iei note mari, și la școală, și la bac, şi la simulări, deşi asta,pentru mine cel puțin, aduce mai multă anxietate,depresie și frică că „nu sunt destul de bună și nu o să ajung nimic în viața asta” după spusele mamei. Însă într-un final, încetul cu încetul, realizezi ce poți și ce nu poți face. Cum îți este ușor să înveți, cum îți este greu să înveți, și fie că vrei sau nu, te adaptezi”, recunoaște o elevă în clasa a 12-a.
Prea multe probleme și prea puțini consilieri școlari
Daniel Ion, inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean (ISJ) Dolj, spune că programele școlare sunt făcute conform legii. Acesta nu s-a ferit să spună că numărul consilierilor școlari este insuficient, față de nevoile elevilor: „Programele școlare sunt făcute conform legii. Există niște standarde, competențe ce trebuiesc dobândite de elevi. Există și programe adaptate în funcție de nevoi, acolo unde identificăm elevi care au deficiențe în învățare. Acolo sunt organizate ore de pregătire remedială. În școlile doljene, numărul consilierilor școlari nu este suficient. În țară, numărul lor este mult mai mic decât nevoile reale. Nu e o problemă doar în Dolj. Noi avem consilieri școlari care își desfășoară activitatea în Dolj. Aceștia sunt subordonați CJRAE. Diriginții au un rol foarte important la nivelul unei clase. Ei lucrează în colaborare cu consilierii școlari. Un profesor trebuie să îndeplinească anumite criterii când vrea să devină diriginte. E vorba de continuitate, de experiență, de pregătire”, a declarat Daniel Ion, pentru Jurnalul Olteniei.
Inspectorul școlar general a dezvăluit faptul că în școlile din Dolj va începe campania „Drumul către EU”. Aceasta are drept scop evitarea unor situații cum a fost cea de la școala Traian, din Craiova, unde un copil s-a aruncat pe geam, după ce a luat o notă mică.
„Vom desfășura o campanie în toate școlile din Dolj, nu numai la școala Traian. Este o campanie care se numește „Drumul către EU”. Săptămâna viitoare, consilierii școlari vor face sesiuni de formare cu profesorii diriginți, pentru ca apoi, profesorii diriginți să meargă la clase și să facă astfel de sesiuni cu elevii și apoi cu părinții. Activitățile vor fi de consiliere, de sprijin, care trebuie să îi facă pe elevi să conștientizeze faptul că greșelile pot fi privite ca oportunități. A greși nu înseamnă că s-a terminat totul. O notă mică nu trebuie privită ca o tragedie. Trebuie să lucrăm la psihicul copiilor noștri, să le explicăm că suntem alături de ei. Vă spun ca profesor și ca părinte. Colaborarea între părinți și profesori este fantastic de importantă, pentru că educația are la bază: elevul, profesorul și părintele. Profesorii au, obligatoriu, nevoie și de ajutorul părinților”, a dezvăluit Daniel Ion.
Încă există părinți care refuză să-și lase copiii să primească ajutor
Elena Cocoș, director la Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE) Dolj, spune că în județ există programe de consiliere, de care au beneficiat foarte mulți oameni până în prezent. Totuși, situația este delicată atunci când vine vorba de consilierea unui minor, pentru că este nevoie, în primul rând, de acceptul părinților.
„Avem programe de consiliere elev-părinte-profesor. Programele există deja, s-au făcut și se fac în continuare. Până acum au beneficiat de consiliere foarte multe persoane. În momentul în care vorbim despre consiliere individuală trebuie solicitare și acord din partea părintelui sau a reprezentantului legal. În momentul în care suntem sesizați în legătură cu o situație delicată, noi putem să intervenim la nivel de clasă, dacă nu avem acordul părintelui. Dacă părintele nu vrea să discutăm individual cu elevul, noi nu o putem face. În primul rând, profesorul diriginte poate să îi solicite consilierului să intervină, doar dacă părinții sunt de acord. La părinți este decizia finală. Până acum, cele mai întâlnite probleme au fost legate de comunicare, de stima de sine, de acte de violență, probleme legate de prevenirea absenteismului sau de orientarea în carieră. Noi lucrăm cu elevi de toate vârstele, de la grădiniță și până la liceu. Atunci când consilierul școlar află de existența unei probleme care depășește aria noastră de competență, noi putem da o recomandare către alți specialiști, dacă și părinții sunt de acord. Noi nu facem terapie în cabinetele noastre. Sunt părinți care ne solicită ajutorul și o fac pentru că au încredere în noi. Consilierea li se adresează elevilor, dar și părinților și cadrelor didactice”, a declarat Elena Cocoş, pentru Jurnalul Olteniei.
Directorul CJRAE Dolj spune că sunt situații în care părinții refuză să-și lase copilul în cabinetul consilierilor școlari. Acest lucru se întâmplă, de multe ori, din cauza unor prejudecăți.
„Sunt situații în care părinții refuză consilierea copilului pentru că există diverse prejudecăți legate de faptul cum că i-ar dăuna copilului. Sunt mulți oameni care nu cunosc specificul activității noaste și ne confundă cu alți specialiști. Noi vom continua să fim alături de părinți și de copii. Suntem mereu prezenți și alături de dumnealor. Planuri există și au existat mereu. Am lucrat și am sprijinit copiii, părinții și cadrele didactice. Rolul nostru este unul de prevenție. Toate programele și proiectele pe care le derulăm reprezintă un sprijin pentru elevi, profesori și părinți. Avem nevoie și de sprijinul și înțelegerea părinților. Fără o relație de comunicare între toți cei implicați în actul educațional nu putem să ajungem la rezultate”, a mai explicat Elena Cocoş.
